Turnu Măgurele :: Biserica Cuvioasa Paraschiva

Acasă > Biserici

Timp stanga: 0.01s...

Biserici

Biserica Cuvioasa Paraschiva
Turnu Măgurele

Religie:

Ortodox

Localitate:

Turnu Măgurele

Judeţ:

Teleorman

Adresa:

strada Sf. Vineri nr. 4-6

Cod poştal:

145200

Telefon:

NU deţinem nr. de Telefon (al preotului sau parohiei)...

Adresa de e-mail:

NU deţinem adresa de e-mail...

Adrese utile:

episcopiaalexandriei.ro, www.municipiulTurnuMagurele.ro, www.cjTeleorman.ro, tr.prefectura.mai.gov.ro

Hram:

Sf. Cuv. Parascheva

Detalii:

Parohia Cuvioasa Paraschiva, monument istoric cunoscută şi numită în graiul poporului ca „Sfânta Vineri”, se găseşte în partea de nord-vest a oraşului, iar biserica este aşezată la sud-vestul parohiei. Temelia bisericii s-a pus în luna iunie 1861, iar ridicarea clădirii s-a terminat în anul 1864, biserica fiind sfinţită la 14 octombrie 1864. Locul pe care s-a zidit biserica a fost oferit de Nicolae Popescu staroste breslelor meşteşugăreşti, iar o parte mică de către Dinu Praporgicu. Cititorii mari au fost: Nicolae Popescu-staroste, Ilie Boboc şi Ionda Ghigheanu. Ilie Boboc şi Ionda Ghigheanu sunt zugrăviţi în pronaosul bisericii, pe peretele de vest, în partea dreaptă, ţinând în mâini biserica. Sub ctitorii mari, sunt zugrăviţi „cu a lor cerere” cum spune pisania, ctitorii mai mici: Crăciun Dăboveanu, Păun Toader, Dinu Prapergicu şi Naidin Robiban. Aceştia au contribuit mai ales la organizarea construirii lăcaşului de cult.
Planul bisericii este un hibrid între nava dreaptă şi tipul pseudotrilobat. Are particularitatea că absida altarului este nedecroşată, fiind de aceeaşi lăţime cu pronaosul, arcuirea acesteia, ca şi a absidelor naosului, este foarte puţin accentuată, de numai de 1, 00 m. Interiorul nu reflectă cu claritate compartimentarea clasică a unei biserici de cult ortodox: pronaos, naos, altar; delimitarea acestora fiind subliniată mai mult la nivelul bolţilor ce sunt executate, în totalitatea lor, dintr-o structura din lemn. În momentul de faţă, forma în plan a bisericii, este cea a unui dreptunghi cu dimensiunile generale 26, 10 X 10, 40 m (incluzând şi pridvorul extins) , formă dreptunghiulară din care se arcuiesc către exterior, puţin accentuat, absida naosului şi cea a altarului. Înălţimea la cornişa este de circa 8, 00 m. Altarul este bolit cu o semicalotă şi are o fereastră în ax, iar la nord este lărgit cu o nişă adâncă, a proscomidiarului. Recent, în diaconicon, s-a practicat un gol de uşă, fiind necesar funcţionalităţii bisericii. Naosul are baza pătrată şi este acoperit de o turlă susţinută pe arcuri şi pandantivi. Zidurile din axul transversal sunt străpunse de către o fereastră de formă dreptunghiulară. Pronaosul este boltit şi este despărţit de pridvor printr-un zid gros, străpuns de o singură uşă în ax. Pe peretele de vest al pronaosului se afla un balcon destinat corului, rezemat pe stâlpi metalici ornamentaţi. Pridvorul, menit să protejeze intrarea, amplasat către vest, este mai îngust decât nava. La origine era deschis, sprijinit pe şase coloane octogonale şi doua semicoloane angajate, toate din zidărie, legate între ele cu arce, tot din zidărie, cu deschideri inegale. Turla-clopotniţă de deasupra pronaosului are accesul pe latura de nord a bisericii, pe o scară înglobată în zid, cu dimensiunile de cca. 60 cm. lăţime şi o înălţime a treptelor de cca. 30 de cm. Acest acces este acoperit în boltă cilindrică zidită pe cofraj. Turla de peste pronaos a devenit oarbă, pierzându-şi funcţiunea iniţială de clopotniţă, funcţiune preluată de turnul clopotniţă pe sub care se face accesul în incintă. Arhitectura exterioară este caracterizată, în principal, prin cele doua turle din lemn, îmbrăcate în tablă, de peste naos (pantocrator) şi de peste pronaos (clopotniţa) . Ferestrele sunt de dimensiuni mari, fiind amplasate simetric faţă de axul longitudinal (câte două pentru zona pronaosului, câte una pentru zona naosului şi una pentru altar) şi sunt bordate către exterior de pilaştrii ce le accentuează verticalitatea. Cornişa este lată, bogat profilată şi mărgineşte la partea superioară o compoziţie care, în general, face exces de elemente verticale. Numele de Sfânta Vineri s-a dat după dorinţa şi cererea lui Nicolae Popescu, starostele meşteşugarilor din oraş. În 1871, epitropul Florea Predescu construieşte în curtea bisericii 2 odăi pentru nevoile bisericii şi o clopotniţă nouă. În 1904, biserica cedează Primăriei, terenul pe care s-a construit Şcoala Generală de 4 ani, cu angajamentul Primăriei de a face reparaţiile necesare bisericii, fapt ce nu a fost îndeplinit, cu toate demersurile şi stăruinţele ce s-au depus în vremea aceea. În anul 1928, prin stăruinţa preoţilor Marin Dragnea şi Gheorghe Păunescu, s-a procurat un clopot mare şi unul mic, în locul celui ridicat de nemţi în anii 1916-1918. În anul 1979, noua pisanie s-a scris în interior, în pronaos, lângă registrul ce cuprinde tabloul votive. Din conţinutul acesteia reiese că: „Acest sfânt locaş, … s-a început a se zidi în 1862-1964, ……iar în anul 1932 s-a pictat din nou de către pictorul Dimitrie Belizarie, … iar în 1979 pictura a fost refăcută şi pridvorul a fost pictat din nou de către pictoriţa Videa Virginia. ” În interior, locaşul a fost pictat din nou, în ulei, în anul 1932, de binecunoscutul pictor al secolului al XX-lea, Dumitru Belizarie.

Cod Monument:

TR-II-a-A-14502

Nr. vizualizări:

6482

Data ultimei vizualizări:

2026-08-13 19:45:18

Data ultimei actualizări:

2025-01-08 17:00:22

Data încărcării pe sit:

2006-07-13 07:22:55

Nr. Mesaje:

Nr. Fotografii:

Clic pe fotografii pentru a le vedea ăn format mărit!

Data: 2015-06-25
Aparat: NIKON CORPORATION NIKON D700
Contor: 9

Vedere din faţă
Foto: Google Street View

Timp total: 0.28s...

[]:1