Mânăstirea Durău - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2026 BISERICI.org

eXTReMe Tracker

Biserici

Mânăstirea Durău
Durău
 HARTA S   HARTA G   ADAUGĂ INFO   ADAUGĂ FOTO   ADAUGĂ MESAJ   FĂRĂ MESAJE 
Religie:Ortodox
Localitate:Durău
Comună:Ceahlău
Judeţ:Neamţ
Adresa:Staţiunea Durău
Cod poştal:617130
Persoana de contact:Stavrofora Raisia Lungu
Telefon:0233... Click aici pentru a Vizualiza Telefoanele!
Adresa de e-mail: @mmb.ro
Adresă web Biserica:durau.mmb.ro
Adrese utile:www.mmb.ro, www.primariaCeahlau.ro, nt.prefectura.mai.gov.ro
Hram:Buna Vestire
Stil arhitectonic:Tradiţional moldovenesc
Detalii:Actuala biserică de la Durău s-a ridicat în locul unui vechi schit de maici, existent aici încă de la începutul veacului al XVII-lea. După aproape două secole maicile s-au risipit şi în locul lor au sosit călugări de la Schitul Hangu. Un Pomelnic de la Durău menţionează la 1822 că schitul de la poalele Ceahlăului se afla sub ascultarea "mănăstirii cea de piatră din vale". De altfel, când în 1830 egumenia Schitului Hangu este arendată protosinghelului Gavril pe timp de 10 ani, una dintre clauzele contractuale prevedea şi construirea unei noi biserici la Durău. Decăderea Schitului Hangu a dus la lichidarea raporturilor de subordonare pe care era nevoită să le întreţină aşezarea monahală de la Durău.
În 1830, pe cheltuiala unor negustori înstăriţi din târgul Piatra, a început construcţia bisericii actuale, care se încheie în 1835, după cum ne informează inscripţia din pridvor:
Biserica Buna Vestire a Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, zidită în zilele preaînălţatului Domn Mihail Grigore Sturdza Voievod, cu bagoslovirea Preasfinţitului Mitropolit Veniamin, cu ajutorul domnilor ce i-au năstăvit Duhul Sfânt, prin osârdia cuvioşiei sale părintelui Ghervasie şi a neguţătorilor dumnealor fraţi Gheorghe şi Ioan Prosie şi Vasile Iliovici - 1835.
În cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi la începutul veacului următor s-au construit în jurul bisericii mai multe case călugăreşti, marea majoritate a acestora fiind demolate, după 1970, cu prilejul construirii Staţiunii climaterice Durău. Ca şi Palatul Cnejilor, Durăul a constituit un preferat loc de întâlnire şi de popas pentru numeroase personalităţi ale vieţii politice, literare şi cultural-artistice. Mitropolitul Veniamin Costache, a cărui reşedinţă se mai păstrează şi astăzi, Emil Gârleanu, N. Gane, Alexandru Vlahuţă zăboveau îndelung pe prispele caselor mănăstireşti sau pe potecile Ceahlăului. Barbu Delavrancea, Caragiale, Aurel Băeşu, Mihail Sadoveanu erau oaspeţi obişnuiţi ai Durăului, iar Gheorghe Panu - cunoscut om politic, jurist şi gazetar - şi-a petrecut aici timp de 20 de ani toate vacanţele, uzând de toată influenţa sa pentru înfrumuseţarea şi dezvoltarea mănăstirii.
Catapeteasma adusă de la Schitul Cerebuc
Alte informaţii:Intrarea în incinta mănăstirii se deschide în arc, sub clopotniţa zidită la începutul secolului nostru. Turnul-clopotniţă este o construcţie masivă, de plan pătrat, cu trei nivele. La primul etaj se află paraclisul, unde s-a organizat o expoziţie permanentă de artă religioasă, printre exponatele căreia se află şi o frumoasă catapeteasmă de biserică din secolul al XVIII-lea, lucrată în stil popular, cu uşoare influenţe bizantine. Icoanele pictate pe scânduri groase de stejar se caracterizează prin simplitate şi dinamism compoziţional, iar culorile vii utilizate alături de nuanţe mai atenuate individualizează şi definesc locul fiecărui personaj. Pictura paraclisului, în tonalităţi calde, cu puternice influenţe din arta lui Tonitza, se datoreşte arhimandritului Teodor Varahil Moraru, fost călugăr şi stareţ la Durău, care a executat-o în 1938 şi a restaurat-o după cel de-al doilea război mondial, în timpul căruia mănăstirea a avut mult de suferit.
Latura nordică a incintei este completată, la apus de turnul-clopotniţă, prin vechea stăreţie, construcţie arhaică din bârne lutuite cu pridvor deschis şi balcon-mansardă spre curtea mănăstirii şi prin Casa Veniamin Costache, aflată într-o bună stare de conservare. În colţul nord-estic al curţii interioare se mai păstrează încă vechea clopotniţă, construită probabil tot în perioada 1830-1835, iar pe latura vestică se află mai multe vile care au aparţinut administraţiei Staţiunii Durău şi au intrat după 1990 în patrimoniul mănăstirii. În sfârşit, în afara incintei, spre nord-vest, se află Sala de conferinţe, cu mai multe spaţii şi paraclis propriu, unde se pot organiza diverse reuniuni cu caracter naţional şi internaţional.
În ultimii ani, Durăul a redevenit mănăstire de maici şi a fost amenajat ca Centru cultural-pastoral al Patriarhiei Române, ocupând un loc cu totul deosebit în reţeaua aşezămintelor monahale din ţara noastră.
Biserica "Buna Vestire" este zidită din piatră şi cărămidă şi constituie din punct de vedere arhitectonic o realizare destul de interesantă, prin îmbinarea unor elemente tradiţional-moldoveneşti cu altele mai noi, împrumutate chiar de la construcţii monumentale laice.
Planul bisericii este cel obişnuit, în formă de cruce, cu două abside laterale uşor pronunţate şi o a treia la altar, în prelungirea cărora se află corpul navei divizat în naos, pronaos şi pridvor. Acoperământul de tablă, cu margini evazate mai ales la extremităţile est şi vest, este străpuns de trei turle înalte, zvelte, care se proiectează cu multă graţie pe fondul verde-cenuşiu al Ceahlăului. Faţadele sunt compartimentate în panouri cu ajutorul pilaştrilor ce susţin un antablament cu un profil zimţat sub streaşină. Faţada dinspre apus este tratată în stil neoclasic: un fronton cu şase firide de dimensiuni variabile se sprijină pe coloane angajate, grupate câte două. Sus, în firidele frontonului s-au zugrăvit - probabil după 1835 - icoane al fresco, iar zona centrală a faţadei este acoperită de o superbă uşă sculptată în lemn de stejar, care constituie o adevărată podoabă a edificiului.
În interior, pridvorul este bine delimitat şi despărţit de pronaos printr-un perete masiv în care s-a încastrat inscripţia votivă. În schimb, între naos şi pronaos distincţia nu se poate face decât cu ajutorul celor două cupole sprijinite pe acea succesiune de arce specific moldovenească.
Cod Monument:NT-II-a-B-10607
Nr. vizualizări:21114
Data ultimei vizualizări:2026-10-24 14:27:46
Data ultimei actualizări:2016-07-26 11:05:24
Data încărcării pe sit:2006-03-16 05:03:24
Nr. Mesaje:0
Nr. Fotografii:1

Clic pe fotografii pentru a le vedea ăn format mărit!

Data: 2008-06-23
Aparat: FUJIFILM FinePix F47fd
Contor: 185

Vedere de ansamblu
Foto: Gabriel Avramovici