Testamentul spiritual al Papei emerit Benedict al XVI-lea

Acasă > Ştiri > Arhivă Ştiri

Google Translate

Timp stanga: 0,2s...

Ştiri şi Evenimente

Testamentul spiritual al Papei emerit Benedict al XVI-lea

[2022-12-31]

Papa emerit Benedict al XVI-lea
În seara aceasta, Vaticanul a dat publicităţii testamentul spiritual al Papei emerit Benedict al XVI-lea. Amintim că fostul Suveran Pontif a trecut la Domnul în această dimineaţă, după câteva zile în care starea sănătăţii sale a fost mai dificilă, de unde şi apelul la rugăciune lansat de Papa Francisc miercuri, după audienţa generală. Iată în traducere testamentul spiritual al Pontifului de origine germană:

Dacă la această oră târzie a vieţii mele privesc în urmă la deceniile pe care le-am parcurs, văd mai întâi câte motive am să mulţumesc. Îi mulţumesc în primul rând lui Dumnezeu însuşi, Dătătorul oricărui dar bun, care mi-a dăruit viaţa şi m-a călăuzit prin diferite momente de confuzie, ridicându-mă de fiecare dată când am început să alunec şi redându-mi mereu lumina chipului Său. Privind retrospectiv, văd şi înţeleg că până şi porţiunile întunecate şi obositoare ale acestui drum au fost pentru mântuirea mea şi că tocmai în ele El m-a călăuzit bine.
Le mulţumesc părinţilor mei, care mi-au dat viaţă într-o perioadă dificilă şi care, cu preţul unor mari sacrificii, cu iubirea lor mi-au pregătit o locuinţă minunată, care, ca o lumină clară, îmi luminează toate zilele până astăzi. Credinţa lucidă a tatălui meu ne-a învăţat pe noi, copiii, să credem şi, ca un indicator, a rămas mereu neclintită în mijlocul tuturor realizărilor mele ştiinţifice; devoţiunea profundă şi marea bunătate a mamei mele reprezintă o moştenire pentru care nu voi putea niciodată să mulţumesc îndeajuns. Sora mea m-a asistat timp de zeci de ani cu altruism şi cu grijă afectuoasă; fratele meu, cu luciditatea raţionamentelor sale, cu fermitatea sa viguroasă şi cu seninătatea inimii, mi-a netezit mereu calea – fără această constantă precedenţă şi însoţire a lui, nu aş fi putut găsi calea cea bună.
Îi mulţumesc din inimă lui Dumnezeu pentru numeroşii prieteni, bărbaţi şi femei, pe care mi i-a pus mereu alături; pentru colaboratorii din toate etapele călătoriei mele; pentru profesorii şi studenţii pe care mi i-a dat. Îi încredinţez pe toţi cu recunoştinţă bunătăţii Sale. Şi doresc să îi mulţumesc Domnului pentru frumoasele mele locuri natale din Prealpii bavarezi, în care am văzut mereu întrezărindu-se splendoarea Creatorului Însuşi. Le mulţumesc oamenilor din patria mea, pentru că în ei am putut experimenta iar şi iar frumuseţea credinţei. Mă rog ca pământul nostru să rămână un pământ al credinţei şi vă rog, iubiţi compatrioţi: nu vă lăsaţi îndepărtaţi de credinţă. Şi, în sfârşit, îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru toată frumuseţea pe care am putut să o experimentez în toate etapele călătoriei mele, dar mai ales la Roma şi în Italia, care a devenit a doua mea patrie.
Tuturor celor pe care i-am nedreptăţit în vreun fel, le cer din inimă iertare.
Ceea ce le-am spus mai înainte compatrioţilor mei, le spun acum tuturor celor care în Biserică au fost încredinţaţi slujirii mele: rămâneţi neclintiţi în credinţă! Nu vă lăsaţi tulburaţi! Adesea pare că ştiinţa – ştiinţele naturale, pe de o parte, şi cercetarea istorică (în special exegeza Sfintei Scripturi), pe de altă parte – este în măsură să ofere rezultate de necombătut în contradicţie cu credinţa catolică. Am asistat mult timp la transformările ştiinţelor naturii şi am putut vedea cum, dimpotrivă, au dispărut aparentele certitudini împotriva credinţei, dovedindu-se a nu fi ştiinţă, ci interpretări filozofice care nu ţin decât aparent de ştiinţă; aşa cum, pe de altă parte, în dialogul cu ştiinţele naturii, însăşi credinţa a învăţat să înţeleagă mai bine limita aplicabilităţii afirmaţiilor ei şi, prin urmare, specificitatea ei. Sunt acum şaizeci de ani de când însoţesc drumul Teologiei, în particular al ştiinţelor biblice, şi cu succedarea diferitelor generaţii am văzut prăbuşindu-se teze care păreau de neclintit, dovedindu-se a fi simple ipoteze: generaţia liberală (Harnack, Jülicher etc.), generaţia existenţialistă (Bultmann etc.), generaţia marxistă. Am văzut şi văd cum din încâlceala de ipoteze a ieşit şi iese din nou la iveală raţionalitatea credinţei. Isus Cristos este cu adevărat Calea, Adevărul şi Viaţa – iar Biserica, cu toate neajunsurile ei, este cu adevărat Trupul Său.
La final, vă cer cu smerenie: rugaţi-vă pentru mine, pentru ca Domnul, în ciuda tuturor păcatelor şi neajunsurilor mele, să mă primească în lăcaşurile veşnice. Pentru toţi cei care mi-au fost încredinţaţi, zi după zi se înalţă din inimă rugăciunea mea.
Benedictus PP XVI

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 338, Ultimul acces: 2024-05-16 19:06:02

Timp total: 0,2s...

[]:1