Apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti – acţiune de promovare a demnităţii umane

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti – acţiune de promovare a demnităţii umane

[2017-09-22]

de Iulian Dumitrascu

În perioada 21-22 septembrie 2017 au avut loc la Palatul Parlamentului manifestări prilejuite de aniversarea a 20 ani de existentă a instituţiei Avocatului Poporului şi de Adunarea Generală a Institutului European al Ombudsmanului. Cu această ocazie, Patriarhul Daniel a transmis un mesaj intitulat Apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti – acţiune de promovare a demnităţii umane care a fost citit de PS Varlaam Ploieşteanul, Episcop vicar patriarhal.
Ultimele decenii au conturat, deopotrivă la nivel internaţional şi naţional, o bogată cultură juridică a drepturilor şi libertăţilor omului, care a încurajat şi susţinut permanent ideea că drepturile individuale reprezintă o moştenire istorică pe care omul nu trebuie să o abandoneze.
În societatea europeană contemporană, caracterizată de o susţinută promovare a principiilor democratice şi a libertăţii persoanei umane, un rol deosebit de important îl are instituţia Ombudsmanului sau a Avocatului Poporului, prin scopul său nobil de a apăra cetăţeanul, persoana umană, în special în raporturile acesteia cu autorităţile publice.
Activitatea legislatorului de a afirma şi de a ocroti drepturile şi libertăţile omului, prin intermediul unor instrumente juridice stabile, reprezintă o formă concretă de dreptate. Această dreptate socială nu este una statică, ci ea este transpusă permanent în viaţa cotidiană de către cei abilitaţi în acest sens.
Avocatul Poporului, în general, are rolul social de a lupta pentru aflarea adevărului şi pentru triumful dreptăţii; altfel spus, el are responsabilitatea de a apăra dreptatea şi libertatea persoanei umane. Scopul realizării dreptăţii sociale este promovarea demnităţii umane şi a păcii sociale.
Teologii contemporani afirmă că Sfânta Scriptură constituie ea însăşi un fundament al apărării drepturilor şi libertăţilor omului ca apărare a demnităţii omului creat după chipul lui Dumnezeu, Creatorul universului (cf. Facere 1, 26-27), mai precis că Dumnezeu Însuşi este avocatul valorii unice şi al demnităţii omului.
În afara acestei fundamentări, proclamarea drepturilor omului doar de către un sistem juridic convenţional nu are o susţinere spirituală sau morală suficientă de-a lungul generaţiilor, deoarece aplicarea normelor juridice depinde şi de convingerea spirituală sau morală a cetăţeanului, nu doar de teama de sancţiuni.
În Vechiul Testament, în cartea Facerii (1, 26-27), se aminteşte că Dumnezeu l-a înzestrat pe om cu demnitate şi libertate încă de la creaţie, întrucât L-a făcut pe om după chipul Său şi spre asemănare cu Dumnezeu.
De asemenea, în cărţile Vechiului Testament întâlnim numeroase pasaje în care se vorbeşte despre demnitatea, libertatea şi dreptatea ce se cuvin omului, plecând de la ideea că toţi oamenii sunt egali şi trebuie să se bucure de aceeaşi judecată din partea judecătorului (cf. Levitic 24, 22), deoarece au un singur Dumnezeu.
Fiecare persoană trebuie să primească dreptatea ce i se cuvine (cf. Deuteronom 16, 18-20) şi să ofere, la rândul său, respectul şi iubirea lui faţă de semenii pe care îi întâlneşte (cf. Levitic 19, 18). De asemenea, drepturile persoanei umane sunt condiţionate de trăirea în dreptate sau bună rânduială, ceea ce înseamnă împlinirea îndatoririlor faţă de Dumnezeu şi de semeni.
Pe lângă drepturi, Vechiul Testament vorbeşte şi despre o serie de îndatoriri, care pot fi reduse la două concepte fundamentale, respectiv dreptatea şi ajutorarea: „Învăţaţi să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ajutaţi pe cel apăsat, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă!” (Isaia 1, 17). Cel care nu împlineşte aceste porunci, pierde binecuvântarea lui Dumnezeu şi respectul semenilor (cf. Proverbe 21, 15).
Cu precădere în Noul Testament, sunt dezvoltate îndemnurile la respect, iubire şi ajutor reciproc, ca temelie a promovării demnităţii umane. Conform învăţăturii Domnului nostru Iisus Hristos, mântuirea fiecărui om este condiţionată de comportamentul lui faţă de ceilalţi oameni.
Iubirea faţă de Dumnezeu este descrisă ca fiind egală cu iubirea faţă de aproapele (cf. Matei 22, 36-40). Nimeni nu poate spune că îl slujeşte pe Dumnezeu, dacă nu respectă şi iubeşte pe fiecare om pe care-l întâlneşte şi dacă nu îi ajută pe cei aflaţi în nevoi (cf. Matei 25, 35-40).
Având drept fundament iubirea smerită şi darnică (gr. agape), întreg Noul Testament se prezintă ca un preţios tezaur de înţelepciune şi luminător al vieţii sociale, în care demnitatea omului este recuperată şi evidenţiată în mod deplin.
Îndemnul de a răspunde răului cu bine şi de a iubi chiar şi pe vrăjmaşi (cf. Matei 5, 44 şi Luca 6, 27) este una dintre învăţăturile care au făcut din creştinism religia iubirii.
Prin apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti se protejează şi se promovează însăşi demnitatea şi valoarea persoanei umane. De ce? Pentru că fiecare persoană umană este unică, de neînlocuit, destinată pentru comuniune de iubire eternă cu Dumnezeu şi cu ceilalţi oameni, fiecare om având o valoare unică, inestimabilă, infinită şi veşnică.
Fundamentul teologic al demnităţii persoanei umane este dat de faptul că fiecare om în relaţie sau comuniune de iubire cu semenii săi este chip al Dumnezeului Trinitar. Unitatea divină este una relaţională, dinamică, interpersonală sau comunională.
În viaţa Preasfintei Treimi, Persoanele divine se definesc prin relaţiile de iubire reciprocă pe care le au între ele. Fiind icoane sau chipuri create ale Persoanelor divine ale Preasfintei Treimi, oamenii sunt chemaţi să arate în lume iubirea sau comuniunea de viaţă şi iubire a Preasfintei Treimi (cf. Ioan 17, 21).
Credinţa în Dumnezeu – Iubire[1], Care nu este singurătate eternă, ci comuniune eternă de Persoane egale, distincte, dar nedespărţite, ne cheamă să apărăm dreptatea, libertatea şi demnitatea persoanei umane.
În acest sens, „Programul nostru social este dogma Sfintei Treimi”[2], spunea un filosof creştin din sec. XIX, sau, după cum afirmă un teolog ortodox britanic contemporan: „în lupta noastră pentru drepturile omului, noi acţionăm în numele Sfintei Treimi”[3].
Evenimentul întrunirii Adunării Generale a Institutului European al Ombudsmanului la Bucureşti, cu ocazia aniversării a 20 de ani de la înfiinţarea Instituţiei Avocatului Poporului în România, ne oferă prilejul de a sublinia rolul deosebit de important al acestei instituţii în societate, precum şi de a evidenţia originea transcendentă sau divină a valorilor dreptăţii, libertăţii şi demnităţii umane, ca daruri ale lui Dumnezeu-Creatorul faţă de toţi oamenii, daruri care, însă, trebuie apărate, cultivate şi promovate.
Întrucât Domniile voastre, în calitate de Ombudsmani sau Avocaţi ai Poporului, aveţi datoria de a reprezenta interesele generale ale societăţii şi să apăraţi ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor, sperăm că gândurile exprimate de noi acum pot fi o încurajare în misiunea nobilă pe care o realizaţi.
Vă adresăm tuturor celor prezenţi la acest important eveniment doriri de sănătate şi mântuire, pace şi bucurie, fericire şi mult ajutor de la Dumnezeu în viaţa personală şi profesională.
† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
[1] Cf. 1 Ioan 4, 16: „Dumnezeu este iubire şi cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne întru el”.
[2] Expresia aparţine gânditorului rus Nikolai Fiodorov (sec. XIX), citat de K. Ware, în L’île au-delĂ du monde, Cerf, 2005, p. 52.
[3] K. Ware, în L’île au-delĂ du monde, Cerf, 2005, p. 52

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 675, Ultimul acces: 2026-07-23 08:07:14

Timp total: 0.03s...

[]:1