© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Nemţii plătesc bani grei pentru a afla de ce ne dorim clădiri-gigant (Jurnalul.ro)[2016-11-15]Oameni de ştiinţă din Germania au venit în România să studieze un fenomen unic pe tot globul: pofta de construit catedrale care a cuprins ţara noastră în ultimii 25 de ani. Şi de alte clădiri megalomanice. După Casa Poporului, Catedrala Mântuirii Neamului şi alte peste 20 de catedrale răsărite în alte oraşe din ţară au determinat statul german să finanţeze un studiu privind cauzele care îi fac pe români să tot construiască lăcaşuri de cult.29 noiembrie 2007. Casa Poporului străluceşte într-o zi însorită de toamnă. În faţa ei, pe un teren liber de construcţii, zeci de jurnalişti, de enoriaşi şi de preoţi stau adunaţi ciorchine, se împing unii în alţii, ca şi cum ar fi nişte bolduri atrase de un magnet. Iar magnetul e în mijlocul lor, un om îmbrăcat în alb, cu trei cruci aurite la gât. E Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, venit să sfinţească piatra de temelie a Catedralei Mântuirii Neamului. „Va arăta catedrala nici prea mare, dar nici prea mică”, zice Patriarhul, stârnind hohote de râs în mulţime. „O construcţie care să nu sperie lumea prin gigantismul ei, ci să atragă lumea, o catedrală care să nu strivească, ci trebuie să înalţe, şi din acest punct de vedere noi dorim să fie o construcţie cu o capacitate de 5-6 mii de oameni”. O jurnalistă pune o întrebare: „De unde veţi face rost de bani?”. Iar Patriarhul pare că se abate puţin de la calmul său şi dă un răspuns evaziv: „Auziţi? De la dumneavoastră - credincioşii, de la noi preoţii - fiecare mai dăm din salariul nostru câte ceva - şi, după, ne rugăm ca Dumnezeu să ne trimită sponsori, mai întâi români, şi nu refuzăm nici de la străini dacă vor să ne ajute”. Ce nu se spunea direct lângă acea piatră de temelie proaspăt sfinţită era că lăcaşul de cult gigantic urma să fie plătit în cea mai mare parte din taxele şi impozitele românilor. Fie că vor, fie că nu vor. Cum a devenit catedrala obiect de studiu sociologic în străinătate După acel moment, de la Guvern şi de la Primăria Capitalei, de la consilii locale de sector şi consilii judeţene de peste tot au început să curgă zeci de milioane de euro, lucru care nu a plăcut tuturor contribuabililor. Şi aşa a început scandalul care durează deja de zece ani şi care a trecut graniţele ţării, ajungând până în oraşul Halle din Germania. Acolo, profesorii de la Institutul „Max Planck”, unul dintre cele mai mari centre de antropologie socială din lume, au decis să trimită un cercetător în România, care, timp de trei ani, să analizeze din punct de vedere sociologic această construcţie care a stârnit un adevărat război. Îşi propuneau să afle şi ce anume îi face pe români să construiască obiective religioase atât de multe şi mai ales atât de mari. Căci nicăieri în lume nu mai există o naţiune atât de mică, dar care să ridice într-un interval atât de scurt de timp, una lângă alta, două construcţii gigant: Casa Poporului, a doua cea mai mare clădire din lume, şi Catedrala Mântuirii Neamului, cea mai înaltă construcţie religioasă ortodoxă de pe planetă. Curiozitatea a început de la italieni Cel care a propus subiectul e un tânăr cercetător italian, Giuseppe Tateo, absolvent al unui masterat în Sociologie în Germania. A dat peste povestea Catedralei din Bucureşti urmărind presa din România, fiind legat de ţara noastră încă din adolescenţă. În 2007 a venit la Sighetu Marmaţiei, într-o acţiune de voluntariat pentru copiii defavorizaţi. Preoţii iezuiţi din şcoala pe care o urma în Italia l-au adus acolo şi i-a plăcut atât de mult experienţa, încât a ales să-şi petreacă fiecare vară în România. Aşa a învăţat limba noastră aproape la perfecţie şi aşa a putut să citească direct de la sursă cum românii s-au apucat să ridice Catedrala Mântuirii Neamului şi cum această iniţiativă a nemulţumit tocmai neamul căruia îi e dedicată. A scris un proiect de doctorat şi s-a dus în Germania să le propună subiectul profesorilor de la Max Planck. „Profesorii au rămas cu gura căscată. Nu se întâmplă prea des ca cineva să ridice cea mai înaltă catedrală ortodoxă din lume la câteva sute de metri de cea mai mare clădire din fostul bloc comunist. Din punctul de vedere al unui cercetător, această catedrală, lângă Casa Poporului, e ceva ce ne povesteşte foarte bine despre cum se schimbă paradigmele istorice din timpul comunismului în postcomunism”. Teza lui de doctorat a fost acceptată imediat, iar Giuseppe Tateo a devenit angajatul institutului special pentru a termina această lucrare. Statul german îi oferă timp de trei ani salariu şi i-a susţinut cheltuielile deplasării pentru un an în România, pentru a analiza fenomenul la cald. „Am cunoscut foarte mulţi preoţi ortodocşi, am încercat să trăiesc viaţa bisericească, să o înţeleg, nu am stat atât de mult în biserici în toată viaţa mea, cât am stat în acel an”, recunoaşte Giuseppe, care, deşi a crescut într-o şcoală catolică, se declară mai degrabă agnostic. „Dar dacă nu intri în biserică, dacă nu vorbeşti cu enoriaşii, cu donatorii, nu ai cum să înţelegi motivaţiile lor, nu ai cum să înţelegi importanţa bisericii în România, care, oricum, e foarte relevantă, chiar dacă statisticile arată că în România a scăzut cam brusc credinţa oamenilor în instituţia bisericească”. Enoriaşii nu sunt foarte entuziasmaţi A realizat sute de ore de interviuri, a vorbit cu preoţi, cu teologi, cu arhitecţi şi cu enoriaşi şi a încercat să trateze subiectul ştiinţific şi obiectiv. Aşa că, în scurt timp, a ajuns să creioneze şi câteva concluzii. „Dacă se construieşte atât de mult, nu trebuie să credem că e vorba de o renaştere religioasă, e vorba şi de asta, dar nu numai de asta. E normal ca, atunci când construieşti mult, să devină şi o industrie întreagă, cu interese importante ale constructorilor care câştigă fonduri publice. Faptul că se construieşte mult nu e neapărat vorba de dorinţa şi de cererile enoriaşilor. E un cadru foarte complicat, care trebuie analizat fără prejudecăţi”. Tateo a făcut comparaţii şi cu alte ţări din fostul bloc comunist unde s-au ridicat catedrale după 1990. Şi nu a găsit nicăieri o construcţie de acest tip, care să consume atâtea fonduri publice. Nici măcar în ţări mult mai potente financiar, cum e cazul Federaţiei Ruse sau Poloniei. La Lichen, Polonia, s-a înălţat după 1990 o catedrală catolică uriaşă, dar acolo au fost folosiţi exclusiv banii creştinilor care au donat de bună voie. La Moscova, în cazul Catedralei Ortodoxe „Hristos Mântuitorul”, tot banii donatorilor au fost cei care au finanţat grosul lucrărilor. E drept că s-au alocat şi bani publici acolo, dar într-un procent mult mai mic decât în România şi doar folosindu-se argumentul că acolo e vorba de o reconstruire a unei clădiri de patrimoniu, ceea ce nu e valabil la Bucureşti. Şi poate pentru că nu s-au cheltuit în altă parte atâtea fonduri publice e explicaţia pentru care în niciuna din ţările din lumea ortodoxă construirea unui lăcaş de cult nu a stârnit atâtea controverse. „Proiectul acesta mi se pare că nu a făcut foarte bine imaginii bisericii, nu am găsit mulţi enoriaşi care să se bucure de acest proiect. Oamenii şi-au dat seama că ar fi fost mai corect ca şi Biserica Ortodoxă Română să participe cu banii săi, dar procentul donaţiilor e mult mai puţin relevant decât banii care vin din fonduri publice”. Pe lângă Catedrala Mântuirii Neamului, în România s-au deschis alte peste 20 de şantiere ale unor catedrale în toate colţurile patriei. Fie în oraşe reşedinţă de judeţ, cum s-a întâmplat la Bacău, Constanţa, Focşani, Oradea, Brăila, fie în orăşele mici şi uneori prea sărace să-şi permită din propriul buget o construcţie grandioasă: Paşcani, Fălticeni, Gura Humorului sau Făgăraş. Costul unei asemenea construcţii sare uneori de şapte milioane de euro. 3 miliarde euro este estimarea din 2006 pentru investiţia în Casa Poporului. Estimare aproape dublă faţă de cea din 1989. Şantierul propriu-zis a început în anii 80, cu demolarea a peste 7 km pătraţi din vechiul centru al Capitalei şi relocarea a peste 40.000 de oameni din această zonă. Palatul Parlamentului este a doua cea mai mare clădire administrativă pentru uz civil, ca suprafaţă, din lume, şi cea mai scumpă clădire administrativă din lume, şi cea mai grea clădire din lume. 200 de milioane de euro este costul estimat pentru Catedrala Mântuirii Neamului. Costul lucrărilor este astăzi estimat la 100 milioane de dolari „la roşu” şi probabil încă 100 milioane de dolari pentru finisaje, adică un cost total de 4.500-5.000 de dolari/mp. „Nu se întâmplă prea des ca cineva să ridice cea mai înaltă catedrală ortodoxă din lume la câteva sute de metri de cea mai mare clădire din fostul bloc comunist. Din punctul de vedere al unui cercetător, această catedrală, lângă Casa Poporului, e ceva ce ne povesteşte foarte bine despre cum se schimbă paradigmele istorice din timpul comunismului în postcomunism”, Giuseppe Tateo. Autor: Alex Nedea Sursa: www.Culte.ro Contor Accesări: 946, Ultimul acces: 2026-09-22 04:47:15
|
Timp total: 0.03s...
[1]:1
