Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creştine

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creştine

[2016-03-14]

1.Biserica Ortodoxă, fiind Biserica una, sfântă, sobornicească şi apostolească, crede cu tărie, în conştiinţa ei eclesială profundă, că ocupă un loc central pentru promovarea unităţii creştinilor în lumea de astăzi.
2.Biserica Ortodoxă îşi fundamentează unitatea pe întemeierea sa de către Domnul nostru Iisus Hristos şi pe comuniunea în Sfânta Treime şi în Sfintele Taine. Această unitate se exprimă prin succesiunea apostolică şi prin tradiţia patristică şi este trăită până astăzi în sânul ei. Biserica Ortodoxă are misiunea şi datoria să transmită şi să propovăduiască întregul adevăr cuprins în Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie, ceea ce conferă Bisericii caracterul ei universal.
3.Responsabilitatea Bisericii Ortodoxe, precum şi misiunea ei universală în ceea ce priveşte unitatea Bisericii, au fost exprimate de Sinoadele Ecumenice. Acestea au subliniat în mod deosebit legătura indisolubilă care există între dreapta credinţă şi comuniunea sacramentală.
4.Biserica Ortodoxă, care se roagă neîncetat „pentru unirea tuturor", a cultivat dintotdeauna dialogul cu cei care s-au separat, cu cei mai de departe sau mai de aproape, a condus chiar cercetarea contemporană a căilor şi a mijloacelor de restaurare a unităţii celor care cred în Hristos şi a participat la Mişcarea Ecumenică încă de la apariţia acesteia, contribuind la formarea şi la dezvoltarea ei ulterioară.. De altfel, datorită spiritului ecumenic şi filantropic care o caracterizează şi după porunca divină „care voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină” (1 Timotei 2,4), Biserica Ortodoxă s-a străduit întotdeauna pentru refacerea unităţii creştine. Astfel, participarea ortodoxă la Mişcarea Ecumenică nu este deloc împotriva naturii şi istoriei Bisericii Ortodoxe, ci constituie expresia constantă a credinţei şi a tradiţiei apostolice în condiţii istorice noi.
5.Dialogurile teologice bilaterale actuale ale Bisericii Ortodoxe, ca şi participarea sa la Mişcarea pentru refacerea unităţii creştinilor se sprijină pe însăşi conştiinţa Ortodoxiei şi pe spiritul ei ecumenic, cu scopul de a căuta, pe baza credinţei şi a tradiţiei Bisericii vechi a celor şapte Sinoade Ecumenice, unitatea pierdută a creştinilor.
6.Potrivit naturii ontologice a Bisericii, unitatea sa nu poate fi distrusă. Biserica Ortodoxă recunoaşte existenţa istorică a altor biserici şi confesiuni creştine, fără ca să fie în comuniune cu ele, dar crede că relaţiile ei cu acestea trebuie să se sprijine pe clarificarea, cât mai repede şi cât mai obiectiv posibil, a întregii lor eclesiologii şi, în special, a învăţăturii lor generale despre taine, har, preoţie şi succesiune apostolică. Astfel, ea are o abordare favorabilă, atât din motive teologice cât şi pastorale, în a lua parte la orice dialog teologic cu diferite biserici şi confesiuni creştine şi, de o manieră mai generală, să participe la Mişcarea Ecumenică contemporană, cu convingerea că pe calea dialogului ea aduce o mărturie dinamică a plenitudinii adevărului în Hristos şi a comorilor sale spirituale tuturor celor care se află în afara ei, cu scopul de a netezi calea spre unitate.
7.În spiritul celor de mai sus, toate Sfintele Biserici Ortodoxe locale participă astăzi activ la dialogurile teologice oficiale şi, majoritatea dintre ele, în diferite organisme intercreştine bilaterale şi multilaterale şi iau parte la diferite organisme naţionale, regionale şi internaţionale, în ciuda crizei profunde prin care trece Mişcarea Ecumenică. Această activitate intercreştină multidimensională izvorăşte din sentimentul responsabilităţii şi din convingerea că coexistenţa, înţelegerea reciprocă, cooperarea şi eforturile comune spre o unitate creştină sunt esenţiale „pentru a nu pune piedică Evangheliei lui Hristos” (1 Corinteni 9,12).
8.Este evident că, purtând dialoguri cu ceilalţi creştini, Biserica Ortodoxă nu ignoră dificultăţile unei asemenea acţiuni; mai mult, ea cunoaşte obstacolele ce se ridică în calea unei înţelegeri comune a tradiţiei Bisericii primare nedespărţite şi nădăjduieşte că Sfântul Duh, care constituie întreagă instituţia Bisericii (stihira vecerniei Rusaliilor), va plini pe cele cu lipsă (rugăciune la hirotonie). În acest sens, pe parcursul acestor dialoguri teologice, ca şi în cadrul participării sale la Mişcarea Ecumenică, Biserica Ortodoxă nu se sprijină numai pe puterile omeneşti ale celor care poartă dialogurile, ci în egală măsură pe protecţia Sfântului Duh şi pe harul Domnului,care S-a rugat ca „toţi să fie una" (Ioan 17,21).
9.Dialogurile teologice bilaterale actuale, anunţate de către Conferinţele panortodoxe, sunt expresia hotărârii unanime a tuturor Preasfintelor Biserici Ortodoxe locale, care au îndatorirea de a participa activ şi continuu la desfăşurarea lor, pentru ca astfel să nu se creeze obstacole mărturiei unanime a Ortodoxiei, spre slava lui Dumnezeu Celui în Treime. În cazul în care o Biserică locală decide să nu-şi desemneze reprezentaţi la un dialog sau la o întrunire anume, iar dacă această decizie nu este luată la nivel panortodox, atunci dialogul continuă. Absenţa unei Biserici locale trebuie, în orice caz, înainte de începerea dialogului sau a întrunirii în cauză, să facă obiectul unei discuţii în cadrul unei comisii ortodoxe; aceasta pentru a se exprima solidaritatea şi unitatea Bisericii Ortodoxe.
10.Problemele care apar pe parcursul discuţiilor teologice din Comisiile teologice mixte nu constituie întotdeauna justificări suficiente în ele însele pentru revocarea unilaterală de către vreo Biserică Ortodoxă locală a reprezentanţilor ei sau pentru întreruperea definitivă a participării ei la dialog. Retragerea din dialog a vreunei Biserici trebuie să fie evitată, de regulă, depunând eforturile necesare la nivel interortodox pentru restabilirea reprezentativităţii complete a Comisiei teologice ortodoxe angajată în dialogul respectiv. Dacă una sau mai multe Biserici Ortodoxe refuză să participe la întrunirile Comisiei mixte teologice a unui dialog anume din motive eclesiologice, canonice, pastorale sau morale, aceasta sau acele Biserici trebuie să comunice în scris refuzul lor Patriarhiei Ecumenice şi tuturor Bisericilor Ortodoxe, potrivit ordinii panortodoxe stabilite. În timpul consultaţiei panortodoxe ulterioare, Patriarhul Ecumenic va încerca să obţină consensul tuturor celorlalte Biserici pentru a se putea întreprinde tot ceea ce este necesar, inclusiv o nouă evaluare a procesului unui dialog teologic, în cazul în care se va considera, prin unanimitate, ca fiind indispensabilă.
11.Metodologia urmată în timpul desfăşurării dialogurilor teologice are drept scop rezolvarea diferenţelor teologice care au fost moştenite din trecut sau a eventualelor divergenţe apărute mai recent şi căutarea elementelor comune ale credinţei creştine. Ea presupune şi informarea corespunzătoare a întregii Biserici (pleromei) despre evoluţia diferitelor dialoguri. În cazul imposibilităţii depăşirii vreunei diferenţe teologice precise, dialogul teologic poate continua după ce a fost înregistrat dezacordul constatat în privinţa acelei probleme punctuale şi comunicându-se despre acest dezacord tuturor Bisericilor Ortodoxe locale în vederea luării măsurilor care se impun.
12.Este evident că în timpul desfăşurării dialogurilor teologice, scopul comun al tuturor este acelaşi: restabilirea finală a unităţii în credinţa cea adevărată şi în dragoste. Însă deosebirile teologice şi eclesiologice existente permit desigur o oarecare ierarhizare în ceea ce priveşte obstacolele care stau în calea realizării scopului stabilit la nivel panortodox. Specificul problemelor fiecărui dialog bilateral presupune diferenţierea metodologiei de urmat în fiecare caz; dar nu şi o diferenţiere în ceea ce priveşte scopul, deoarece scopul este acelaşi pentru toate dialogurile.
13.Cu toate acestea, în caz de necesitate, se impune un efort de coordonare a sarcinii diferitelor Comisii teologice interortodoxe, cu atât mai mult cu cât indisolubila unitate ontologică existentă în sânul Bisericii Ortodoxe trebuie să se descopere şi să se manifeste şi în cadrul acestor dialoguri.
14.Finalizarea oricărui dialog teologic anunţat oficial corespunde încheierii sarcinilor Comisiei teologice mixte desemnată în acest sens; iar atunci, Preşedintele Comisiei Interortodoxe înaintează un raport Patriarhului Ecumenic, care, în acord cu întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe locale, proclamă încheierea dialogului. Nici un dialog nu este considerat încheiat înainte de a fi proclamat ca atare printr-o astfel de hotărâre panortodoxă.
15.Hotărârea luată la nivel panortodox de restabilire a comuniunii eclesiale, în cazul în care un dialog se încheie cu succes, trebuie să se bazeze pe unanimitatea tuturor Bisericilor Ortodoxe locale.
16.Unul din principalele organisme ale Mişcării Ecumenice contemporane este Consiliul Mondial al Bisericilor (CMB). Unele dintre Bisericile Ortodoxe au fost membre fondatoare ale acestui consiliu şi, mai apoi, toate Bisericile Ortodoxe locale au devenit membre. În calitatea sa de organism intercreştin structurat, CMB, în ciuda faptului că nu reuneşte în cadrul său toate bisericile şi confesiunile creştine, precum şi alte organisme intercreştine regionale, cum sunt Conferinţa Bisericilor Europene (KEK) sau Consiliul Ecumenic al Bisericilor din Orientul Mijlociu, îndeplinesc o misiune fundamentală pentru promovarea unităţii lumii creştine. Biserica Ortodoxă a Georgiei şi cea a Bulgariei s-au retras din CMB, prima în 1997, iar a doua în 1998, căci aveau o părere diferită despre activitatea CMB şi, drept urmare, ele nu participă la activităţile intercreştine desfăşurate de CMB şi de alte organisme intercreştine.
17.Bisericile ortodoxe locale, membre ale CMB, participă pe deplin şi în mod egal la organismul CMB şi contribuie, prin toate mijloacele care le stau la dispoziţie, la mărturisirea adevărului şi la promovarea unităţii creştinilor. Biserica Ortodoxă a primit favorabil decizia CMB de a răspunde la solicitarea sa privind constituirea unei Comisii speciale pentru participarea ortodoxă la CMB, conform mandatului Conferinţei interortodoxe de la Tesalonic (1998). Criteriile fixate de Comisia specială, care au fost propuse de ortodocşi şi au fost acceptate de către CMB, au dus la constituirea unui Comitet permanent de colaborare şi de consens, au fost ratificate şi încorporate în Statutul şi în Regulamentul interior ale CMB.
18.Biserica Ortodoxă, fidelă eclesiologiei sale, identităţii structurii sale lăuntrice şi învăţăturii Bisericii primare, participând la activitatea CMB, nu acceptă nicidecum ideea egalităţii confesiunilor şi în nici un caz nu poate concepe unitatea Bisericii ca pe un compromis interconfesional. În acest spirit, unitatea căutată în cadrul CMB nu poate fi produsul exclusiv al acordurilor teologice, ci şi al unităţii credinţei Bisericii Ortodoxe, aşa cum a fost trăită şi păstrată în mod tainic în Biserică.
19.Bisericile Ortodoxe membre ale CMB consideră drept o condiţie sine qua non a participării la CMB respectarea articolului fundamental al Constituţiei CMB, potrivit căruia numai bisericile şi confesiunile care recunosc pe Domnul Iisus Hristos ca Dumnezeu şi Mântuitor, potrivit Scripturii, şi cred în Sfânta Treime, Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, potrivit Simbolului Niceo-constantinopolitan, pot să fie membre. Ele (Bisericile Ortodoxe membre ale CMB n. tr.) au convingerea profundă că premisele eclesiologice ale Declaraţiei de la Toronto (1950), intitulată „Biserica, Bisericile şi Consiliul Mondial al Bisericilor'" sunt de o importanţă capitală pentru participarea ortodoxă la acel consiliu. Este de la sine înţeles, prin urmare, că CMB nu este şi în nici un caz nu trebuie să devină o „super-biserică”. „Scopul Consiliului Mondial al Bisericilor nu este acela de a negocia unirea între biserici - lucru ce-l pot face numai bisericile însele din proprie iniţiativă - ci să realizeze un contact viu între biserici, să stimuleze studiul şi dezbaterea problemelor ce privesc unitatea creştină” (Declaraţia de la Toronto, §2).
20.Perspectivele dialogurilor teologice ale Bisericii Ortodoxe cu alte biserici şi confesiuni creştine sunt întotdeauna determinate pe baza criteriilor canonice ale tradiţiei bisericeşti deja constituite (canonul 7 al Sinodului II Ecumenic şi canonul 95 al Sinodului Ecumenic Quinisext).
21.Biserica Ortodoxă doreşte să susţină lucrarea Comisiei pentru Credinţă şi Constituţie şi urmăreşte cu viu interes contribuţia teologică a acesteia adusă până în prezent. Ea evaluează pozitiv textele teologice editate de aceasta, precum şi contribuţia valoroasă a teologilor ortodocşi, ceea ce reprezintă o etapă importantă în Mişcarea Ecumenică pentru apropierea dintre biserici. În acelaşi timp, Biserica Ortodoxă are rezerve în ceea ce priveşte unele puncte fundamentale legate de credinţă şi constituţie din aceste documente.
22.Biserica Ortodoxă condamnă orice tentativă de dezbinare a unităţii Bisericii, fie din partea unor persoane individuale sau a unor grupuri, sub pretextul unei presupuse apărări a Ortodoxiei pure. După cum mărturiseşte întreaga viaţă a Bisericii Ortodoxe, păstrarea credinţei ortodoxe pure nu este asigurată decât numai prin sistemul sinodal, care constituie dintotdeauna, în sânul Bisericii, judecătorul desemnat şi ultim în materie de credinţă.
23.Biserica Ortodoxă are o conştiinţă comună a necesităţii dialogului teologic intercreştin, care trebuie să fie totdeauna însoţit de mărturie în lume şi de acţiuni care să exprime „bucuria negrăită a Evangheliei” (1 Petru 1,8), excluzând orice act de prozelitism sau altă acţiune de antagonism confesional provocator. În acest spirit, Biserica Ortodoxă consideră că este foarte important ca toţi creştinii cu intenţii bune, inspiraţi de principiile fundamentale comune ale credinţei noastre, să încerce să dea un răspuns unanim şi solidar, bazat pe modelul ideal par excellence al omului nou în Hristos, faţă de problemele spinoase pe care ni le pune lumea de astăzi.
24.Biserica Ortodoxă este conştientă de faptul că mişcarea pentru restaurarea unităţii creştinilor ia forme noi, pentru a răspunde noilor situaţii şi pentru a face faţă noilor provocări ale lumii actuale. Este imperios ca Biserica Ortodoxă să continue să aducă mărturia ei în lumea creştină divizată, pe baza tradiţiei apostolice şi a credinţei sale.
Ne rugăm ca creştinii să lucreze în comun astfel ca ziua în care Domnul să împlinească speranţa Bisericilor Ortodoxe: „o turmă şi un păstor” (Ioan 10,16) să fie mai aproape.
Chambésy,15 octombrie 2015
Semnează:
IPS Mitropolit Ioan de Pergam, preşedinte
IPS Mitropolit Serghie de Buna-Speranţă
IPS Mitropolit Damaschin
IPS Mitropolit Eusichios de Capitolias
IPS Mitropolit Hilarion de Volokolamsk
IPS Mitropolit Amfilohie de Muntenegru
IPS Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târgoviştei
IPS Mitropolit Ioan de Varna
IPS Mitropolit Gherasim de Zukdidi şi Tsaissi
IPS Mitropolit Gheorghe de Paphos
IPS Mitropolit Hrisostom de Persisterion
PS Episcop Gheorghe de Siemiatitse
IPS Mitropolit Ioan de Koritsa
IPS Mitropolit George de Michalovce.
IPS Mitropolit Ieremia al Elveţiei, Secretarul pentru pregătirea Sfântului şi Marele Sinod.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 790, Ultimul acces: 2026-07-30 16:41:49

Timp total: 0.03s...

[]:1