Pescarii de oameni - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2026 BISERICI.org

eXTReMe Tracker

Ştiri şi Evenimente

Pescarii de oameni

[2005-09-28]
"De acum înainte vei fi pescar de oameni..."
Lectura: Luca 5,1-11
pr. George Dimopoulos
Dragi credincioşi, pasajul evanghelic de astăzi din Sf. Luca ne poartă pe lacul Ghenizaret. Vedem nişte pescari care se întorc de la pescuit cu plasele goale. Pescarii au nevoie de peşte pentru a-l vinde şi pentru a-şi cumpăra cele de trebuinţă pentru familie. Dar, după cum spune Evanghelia, într-o noapte pescarii nu au prins nimic - în schimb i-a cuprins disperarea văzându-şi plasele goale.

Munca pescarului este dificilă. Dar pentru Sfânta Scriptură este o muncă cu mare încărcătură simbolică. Pentru a prinde peştele, pescarul trebuie să fie experimentat şi bine pregătit. La fel se poate spune şi despre pescarii de suflete. Fiecare preot, fiecare predicator, pentru a atrage sufletele în plasa lui Cristos, trebuie să fie bine pregătit şi experimentat. Un pescar trebuie să fie răbdător, calm. De multe ori îşi va arunca năvodul şi va prinde puţin peşti... sau deloc. La fel se poate spune şi despre preot. De multe ori va predica fără prea mari roade. Şi totuşi, nu se va da bătut. Dimpotrivă, va continua cu o mai mare fervoare. Munca pescarului este dificilă: trebuie să facă faţă apei sărate şi reci, valurilor, vântului, ploilor... Nici misiunea preotului nu este mai uşoară. Şi omul, ca şi marea, este foarte capricios. Când un pescar prinde o plasă plină, se bucură. Dar apoi începe să aleagă peştele bun de cel rău, şi la final cea mai mare parte din plasă se întoarce în mare. Atunci îl apucă disperarea. La fel se întâmplă şi cu predicatorul. Prin predica sa din biserică el reuşeşte să îi capteze pe credincioşi, să îi prindă în plasă. Mai apoi însă, mulţi din cei prinşi în plasa sa se întorc împotriva lui. Avem atâtea exemple din experienţa noastră sau a altora. Cât de mulţi dispreţuiesc harul şi darul primit!

Printre cei ce stau la marginea lacului este şi Domnul. El se urcă în corabia lui Simon, pe care mai apoi avea să-l numească Petru (Luca 5,3). Isus îi cere lui Petru să o îndepărteze puţin de mal, ca toţi să îl poată vedea. Isus a transformat corabia în amvon, şi a început să predice: "Şi şezând în corabie, învăţa, din ea, mulţimile". Aceasta ne poate foarte bine sluji drept lecţie, că Evanghelia lui Cristos, Cuvântul lui Dumnezeu, nu este legat de vreun loc anume, în nici un caz doar de amvoanele bisericilor noastre. Acţiunea predicării poate şi trebuie să aibă loc oriunde, după cum îi scria Pavel lui Timotei: "Propovăduieşte cuvântul, stăruieşte cu timp şi fără de timp, mustră, ceartă, îndeamnă, cu toată îndelunga-răbdare şi învăţătura" (2Timotei 4,2). Ca să fiu mai clar: locul unde stau acum este un amvon de unde vă predic. Dar şi restaurantul unde merg să îmi mănânc amiaza poate să fie un amvon. Mergând pe stradă sau intrând în magazine... toate sunt situaţii ce pot deveni amvoane. Tot ce spun trebuie să fie ca o predică - o predică de care să beneficieze semenul meu. Atâţia oameni spun despre preot: "Ce bun este! Ce frumos vorbeşte!" Doar că bunătatea în conceptul creştin este foarte diferit de altele. Adevăratul creştin este mereu atent la limbajul său şi nu îşi permite să rostească cuvinte dure. Creştinul onest şi adevărat nu se schimbă, indiferent de ameninţările dimprejur.

La sfârşitul predicii, Isus îi cere lui Petru să ridice ancora şi să meargă în larg, ca să mai arunce odată năvodul. Petru obiectează imediat: "Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi nimic nu am prins". Acelaşi pesimism îi caracterizează şi pe oamenii de astăzi, mai ales când trebuie să o ia de la capăt cu ceva. Cât de familiare sunt exprimările: "Este imposibil să fac asta! Nu ar fi trebuit să începem aşa! Nu trebuia să ne facem o biserică aşa mare, pentru o comunitate aşa mică! Episcopul sau preotul nu au nici un drept să facă aceasta!" Ce greşeală... Poziţia creştinului în societate trebuie să fie mereu pozitivă. Creştinismul este o experienţă pozitivă, nu o negaţie. Singurul domeniu în care creştinul îşi poate permite negativismul este atitudinea faţă de păcat. Dar când este vorba de progres, el trebuie să fie mereu optimist, încrezător că Dumnezeu este cu noi. Ne încredem în providenţa Sa, în iubirea Sa paternă.

Domnul insistă, iar Petru aruncă plasa totuşi: "dar, după cuvântul Tău, voi arunca mrejele". Plasa, abia scufundată, devine grea: "făcând ei aceasta, au prins mulţime mare de peşte, că li se rupeau mrejele". Petru este şocat. Da Petru, dar nu ai de ce să fi surprins! Noaptea trecută te-ai chinuit teribil să pescuieşti, dar fără Cristos. Astăzi mrejele tale sunt pline cu binecuvântările Sale. Cum ar putea rămâne plasele goale? Este desigur o lecţie şi pentru noi. Adesea aruncăm plasele fără să ne amintim de Cristos, fără să căutăm binecuvântarea Sa. Mulţi apelăm la forţă dacă treburile nu merg. Eforturile sunt însă în van, investiţiile pierdute, iar speranţele nu se împlinesc. De fapt, fără Dumnezeu şi fără Cristos, nu putem să obţinem roadă.

Prima reacţie a lui Petru la această lucrare miraculoasă a lui Isus a fost conştientizarea nimicniciei sale. El îi spune: "Ieşi de la mine, Doamne, că sunt om păcătos." E ca şi cum i-ar spune: "Du-te de pe corabia mea, căci nu e un loc pentru tine. Tu eşti curat!" Nu, Petru, greşeşti. Domnul a venit pentru cei păcătoşi. Cei bolnavi au nevoie de medic, a spus El odată, nu cei sănătoşi. Iată ce fapt ciudat: din predicarea lui Isus, păcătoşii - ca Petru - au devenit mari predicatori.

Dragi credincioşi, să ne bucurăm. Păcătoşii devin predicatori, apostoli, Părinţi ai Bisericii. "Simone, nu te teme; de acum înainte vei fi pescar de oameni". Iubiţii mei, păşiţi înainte: Isus Cristos vă aşteaptă pe voi, mă aşteaptă şi pe mine. Veniţi, El are un loc pentru fiecare, pentru ca să puteţi sta la propriul vostru amvon şi să predicaţi despre măreţia lui Dumnezeu. El, aşa după cum amintea şi Sf. Ioan Gură de Aur, îl acceptă la fel şi pe ultimul şi pe primul. Dă aceeaşi răsplată abundentă primului ca şi ultimului. Iar sarcina ce-o avem este, într-adevăr, uşoară, dacă o facem împreună cu El. Amin.

Sursa: www.Catholica.ro


Contor Accesări: 1173, Ultimul acces: 2026-10-27 17:14:29