© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
CÂTE CEVA – Benone Burtescu[2014-01-02]Ce să însemne toate acestea, Doamne?În virtutea “sfintei democraţii” care îmi asigură dreptul şi libertatea de expresie, – de care cu niciun chip nu mă gândesc să fac abuz, mă întreb şi eu multe, ca oricare alt muritor. Prin conjunctură, – că altfel, sincer să fiu, nu-mi dă inima ghes -, am văzut şi eu cum se sărbătoreşte pe pământ la miezul nopţii trecerea de la un an la altul, în speţă acum trecerea de la 2013 la 2014. Nu mă voi opri la informarea despre convenţionalitatea sărbătorii – pe care toţi o ştim -, ci câteva cuvinte doar, despre modul prin care oamenii o manifestă. Am văzut “artificiile” organizate în marile locaţii ale lumii şi felul de bucurie cu care au fost trăite. Într-o singură noapte, după fusul orar al fiecărei localităţi, trecerea în revistă a “miezului nopţii”, pe tot pământul. Marile centre de populaţie ale lumii de pe toate continentele s-au manifestat într-un fel sau altul care mai de care încercând o împărăţie globală a “luminilor” pe care m-am străduit, dar n-am putut s-o numesc a “luminii”. Luminile se aprindeau doar parcă să se stingă şi încercarea de “rămânere” nu reuşea. Aşa că s-a făcut şi linişte şi întunerec din nou, rămânând doar stelele şi soarele ce avea să răsară ca totdeauna şi încă nu pentru totdeauna. Nu ştiu cum să numesc aceste imense “focuri de artificii”. Era parcă o “frumuseţe”, dar cumva numai decorativă. Emoţiile omeneşti erau totuşi stârnite – de ce să nu recunoaştem -, fie ca priveliştea ne venea din Australia, Noua Zeelandă sau din China însoţită şi de sunete de clopote, ca să nu mai vorbim dinspre marele nostru turn, turnul din Dubai, zic aşa pentru că într-un fel este un produs al omenirii din care facem parte şi din nările căruia ieşeau jeturi de lumini cum niciodată înainte. În aceste context mi-am amintit de “blânda stea” care a apărut pe cer la naşterea Domnului, pe care au urmat-o magii din răsărit până la Betleem, dar mai ales mi-am amintit despre ce şi cum zice Domnul Isus că va fi la revenirea Sa “căci cum iese fulgerul de la răsărit şi se vede până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului Omului”, Matei 24, 27. În noaptea de Noul An, aş fi crititcat dacă aş zice că n-a fost “frumuseţe”, şi mă abţin să fac această afirmaţie, dar “glorie” nu a fost şi spun aceasta chiar dacă mă expun la batjocuri. Nici “măreţie” nu-mi permit să spun că a fost, nici “slavă”. Nu a fost ceva de felul “fulgerului”. S-a “strigat” la miezul acestei nopţi a bucurie în fel şi chip, dar sunt sincer, nu mi s-a părut strigătul de bucurie evanghelic “La miezul nopţii s-a auzit o strigare: Iată Mirele, ieşiţi-I în întâmpinare!”, Matei 25, 6. Bucuriile oamenilor urcau până undeva ca şi artificiile, mai sus sau mai jos, dar se stingeau în văzduh, toate înclinate înapoi de parcă legea gravitaţiei nu le lăsa mai departe. M-am mai gândit ce ar fi dacă “miezul nopţii” de anul Nou de pe pământ, cu lucrarea – de ce să nu recunoaştem – mai ales technică a oamenilor, ar fi concomitent cu “miezul nopţii” evanghelic, venirea Domnului Isus. Deodată în mijlocul focurilor de artificii programate şi lucrate de noi, să apară “fulgerul” revenirii Sale. Oamenii de pe stadioanele de privelişte a luminilor făcute de ei, confruntaţi cu “lumina” oştilor de îngeri care-L însoţesc pe Domnul în ceea ce creştinătatea numeşte “răpire”. Scriptura zice: “… cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer… vom fi răpiţi… ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul”, 1 Tesaloniceni 4; 16, 17. Sigur, poate fi socotită o nebunie să mă-ntreb care şi câţi din cei din jurul turnului din Dubai, de pe zidul chinezesc sau alte locuri de privire a focurilor de artificii ar fi fost “răpiţi” dacă Domnul ar fi venit în noaptea 2013-2014, dar Sfânta Scriptură, pentru învăţătură şi salvare, mai face loc din când în când acestor feluri de “nebunie”. Mi-ar plăcea ca toţi. Nu trebuie nici să fiu certat de incompatibilitate între “artificiile” noastre şi “fulgerul Domnului”, care poate fi reală, nici de nedeosebire între cele pământeşti şi cele cereşti. Revenind pentru puţin la lucrurile care nu au nevoie de credinţă pentru a fi înţelese, nu am văzut, – poate n-a fost, poate nu s-a transmis sau alte explicaţii rezonabile -, nu am văzut artificiile de la Ierusalim, nici chiar de la Vatican, cel puţin oficial recunoscută ca “citadelă a creştinătăţii”. Să însemne ceva important acest lucru? Nu ştiu. Mi-ar plăcea însă să ştiu. S-ar putea ca “focurile de artificii” de la miezul nopţii dintre anii convenţionali să fie, pe ştiute sau pe neştiute, un creştino – şi celelalte religii mari, “comunul” de la Dubai. Nu avem nici o mărturie Scripturistică pentru timpul venirii Domnului după poziţia aştrilor, dar nici invers. Mai degrabă suntem avertizaţi de multe “semne” care vor avea loc în cer şi pe pământ şi pe care le vedem. Domnul Dumnezeu este suveran şi poate face revenirea Mântuitorului nostru oricând. Lăsând deoparte “frumuseţile” minunilor lumii în ruine, poate ar fi de bine să ne ridicăm privirile “în sus”, cum zice Evanghelia, după priveliştea venirii Domnului. Faţă în faţă cu cele veşnice şi slava lor, nici o întrebare despre ce ar fi de ales. Ce să însemne toate acestea, Doamne? Benone Burtescu (dburtescu@aol.com) Sursa: www.InterCer.net Contor Accesări: 1932, Ultimul acces: 2026-11-11 07:04:10
|
Timp total: 0.04s...
[]:1
