Marco Testi: A-l căuta pe Dumnezeu la graniţă

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Marco Testi: A-l căuta pe Dumnezeu la graniţă

[2013-03-15]

Acel "Bună seara" spus miilor de "fraţi şi surori" care îl aplaudau din piaţă a fost un alt semnal de coerenţă cu alegerea noului său nume ca Pontif şi Episcop de Roma. Pentru că mulţi au mers cu gândul la Cântarea Creaturilor a Sfântului sărăcuţ din Assisi. Care o iubea atât de mult pe Doamna sărăcie încât să se facă sărac din bogat cum era, încât să umble cu picioarele goale şi nu călare pe caii de rasă din hergheliile din Assisi, încât să numească fraţi şi surori lucrurile simple din Creaţie, nu comorile lumii şi puterea asupra lumii.
De la un Cardinal care circulă cu mijloacele publice sau pe jos prin cartierele cele mai sărace din Buenos Aires şi care merge cu avionul la clasa turistică, era de aşteptat o asemenea alegere. Un cult Cardinal argentinian de origini piemonteze, care cunoaşte bine literatura pentru că a predat-o (alături de psihologie) în anii '60, care a studiat teologie şi filozofie, a ales aşadar să se numească, pentru prima dată în istoria Bisericii, cu numele sărăcuţului prin excelenţă.
Unii au crezut că văd deja în aceasta o declaraţie de distanţare ideologică şi de contrapoziţie faţă de trecutul Bisericii, dar figura lui Francisc de Assisi, dacă este bine aprofundată, revelează cu totul altceva. În sensul că sfântul nu avea nici o intenţie de a se contrapune frontal Bisericii şi Papei: dimpotrivă, a lucrat în aşa fel încât să combată ereziile pauperiste care în secolul al XIII-lea făcuseră mulţi prozeliţi, el readucând la Biserică multă lume, nu cu proclamaţii ideologice şi teologice, ci pur şi simplu cu exemplul. Francisc nu se urca la pupitre, ci împărţea ceea ce avea cu săracii şi bolnavii. Credea în ceea ce credea Biserica Universală, nu adăuga glose la evanghelii, nu făcea manifestaţii în pieţele publice.
A dorit să devină şi să fie considerat piatră aruncată, pentru ca Biserica să devină piatră unghiulară, nu el însuşi. Acest "a fi pentru altul", această atenţie faţă de cei săraci şi faţă de cei din urmă l-a condus la a fi unul dintre sfinţii cei mai iubiţi în lumea creştină, şi a lui Cântare a Creaturilor, deşi în simplitatea sa şi în ritmarea "pietroasă" a dialectului din Umbria, a devenit unul dintre textele cele mai exemplare ale literaturii (nu numai a celei religioase) mondiale. Şi acest lucru îl ştie bine Papa "cult" care acum poartă numele său.
După cum se vede, numele Francisc revine atât în alegerea de a-i ajuta pe cei din urmă cât şi în aceea de a fi sărac printre săraci. O alegere care vorbeşte clar la nivel "ideologic": Francisc a rămas mereu fidel faţă de învăţăturile Bisericii, neîndepărtându-se niciodată de ele, chiar şi în misiunea sa printre cei din urmă. Alegerea acestui nume poate să însemne mai ales şi acest lucru: a-l căuta pe Dumnezeu în teritoriile de graniţă rămânând ancoraţi în "patria" Biserică. Se vorbeşte despre discontinuitate cu Papa Benedict al XVI-lea, însă această iubire faţă de "distanţele" dictate de nenorocire şi de sărăcie aminteşte de acea alegere a "distanţei" şi a ascunderii pentru a rămâne în iubirea faţă de Maica Biserică, a predecesorului său.
(Sursa: ERCIS.ro)

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 892, Ultimul acces: 2026-07-30 08:57:15

Timp total: 0.03s...

[]:1