Introducere în economie biblică (II)

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Introducere în economie biblică (II)

[2012-04-21]

1. Fiscalitate
Din punct de vedere etimologic, cuvântul fiscalitate provine din latinescul fiscus (coş, paner), care era şi denumirea dată trezoreriei împăraţilor romani. În accepţiunea actuală, fiscalitatea reprezintă sistemul de percepere a impozitelor şi taxelor prin intermediul unei instituţii publice desemnate să colecteze aceste obligaţii, numită fisc.
O noţiune ceva mai cuprinzătoare este sistemul fiscal, al cărui conţinut priveşte ansamblul de principii referitoare la stabilirea şi perceperea impozitelor şi taxelor, precum şi la obiectivele social-economice urmărite de politica fiscală a statului.
Componentele sistemului fiscal pot fi regăsite cu uşurinţă şi în textele biblice. Acestea sunt:
Cadrul juridic, conţinând reglementările legislative de natură fiscală: vezi titlurile paragrafelor din Leviticul 27:30-33 şi Deuteronomul 14:22-29 (Zeciuielile);
Mecanismul fiscal, constând în principii, tehnici, metode stabilire şi percepere a impozitelor şi taxelor:
Dacă vrea cineva să răscumpere ceva din zeciuiala lui, să mai adauge o cincime. Leviticul 27:31
Poate, când te va binecuvânta Domnul Dumnezeul tău, drumul va fi prea lung ca să-ţi poţi duce zeciuiala acolo, din pricina depărtării tale de locul pe care-l va alege Domnul Dumnezeul tău ca să-Şi pună acolo Numele Lui. Atunci, să-ţi prefaci zeciuiala în argint, să strângi argintul acela în mână şi să te duci la locul pe care-l va alege Domnul Dumnezeul tău. Deuteronomul 14:24,25
Aparatul fiscal, format din organele specializate şi împuternicite să pună în mişcare mecanismul fiscal şi să asigure aplicarea reglementărilor legislative de natură fiscală, care presupune o gamă de profesii specifice:
Atunci împăratul Roboam a trimis la ei pe Adoram, care era mai mare peste biruri … 1 Imparati 12:18p.p.
Ahişar era mai mare peste casa împăratului; şi Adoniram, fiul lui Abda, era mai mare peste dări. 1 Imparati 4:6
Şi un om bogat, numit Zacheu, mai marele vameşilor, Luca 19:2
Aceia dintre fiii lui Levi care îndeplinesc slujba de preoţi, după Lege, au poruncă să ia zeciuială de la norod, adică de la fraţii lor, cu toate că şi ei se coboară din Avraam. Evrei 7:5
Caracteristicile sistemului fiscal se referă la următoarele aspecte:
Exclusivitatea aplicării presupune că sistemul fiscal se aplică într-un teritoriu geografic determinat, fiind unicul colector al resurselor fiscale pentru un buget sau un sistem de bugete:
Au fost la Ierusalim împăraţi puternici, stăpâni peste toată ţara de dincolo de Râu, şi cărora li se plătea bir, dare şi drept de trecere pe drum. Ezra 4:20
Autonomia tehnică reclamă faptul că sistemul fiscal e complet, conţinând toate principiile de stabilire şi încasare a impozitelor şi taxelor necesare pentru punerea sa în aplicare (Leviticul 27:30-33, Deuteronomul 14:22-29).
Suveranitatea fiscală implică faptul că sistemul fiscal a fost elaborat de organele proprii ale statului/teritoriului în care se aplică:
Împăratul Ahaşveroş a pus un bir asupra ţării şi asupra ostroavelor mării. Estera 10:1
Dintre funcţiile sistemului fiscal vom menţiona:
Funcţia de mobilizare a resurselor financiare la dispoziţia statului prin intermediul impozitelor şi taxelor:
Totodată, copiii lui Israel şi Iuda care locuiau în cetăţile lui Iuda au dat zeciuiala din boi şi oi şi zeciuiala din lucrurile sfinte care erau închinate Domnului Dumnezeului lor şi au făcut mai multe grămezi. 2 Cronici 31:6
Funcţia de stimulare a unor activităţi, sectoare sau domenii de activitate prin intermediul facilităţilor fiscale:
Fiecare zicea: „Aţi văzut pe omul acesta înaintând? A înaintat ca să arunce ocara asupra lui Israel! Dacă-l va omorî cineva, împăratul îl va umple de bogăţii, îi va da de nevastă pe fiica sa şi va scuti de dări casa tatălui său în Israel.” 1 Samuel 17:25
Funcţia socială asigură protecţia unor categorii de cetăţeni cu venituri mici sau sarcini sociale deosebite. În prezent, prin ea se încurajează agenţii economici să utilizeze forţa de muncă cu randament scăzut (ex. persoanele cu handicap):
Vă facem cunoscut că nu puteţi pune nici bir, nici dare, nici vamă de trecere peste niciunul din preoţi, din leviţi, din cântăreţi, din uşieri, din slujitorii Templului şi din slujitorii acestei Case a lui Dumnezeu. Ezra 7:24
Funcţia de control asupra economiei şi societăţii se exercită în mod indirect prin verificarea serviciului datoriei fiscale:
Dar împăratul Asiriei a descoperit o uneltire la Osea, căci trimisese soli lui So, împăratul Egiptului, şi nu mai plătea pe fiecare an birul împăratului Asiriei. Împăratul Asiriei l-a închis şi l-a pus în lanţuri într-o temniţă. 2 Imparati 17:4
Principiile care stau la baza sistemului fiscal sunt de natură să asigure funcţionarea acestuia în bune condiţii.
Avem in vedere, în primul rând, neutralitatea măsurilor fiscale în raport cu diferitele categorii de contribuabili, asigurând condiţii egale diverselor categorii sociale:
O singură lege şi o singură poruncă să fie atât pentru voi, cât şi pentru străinul care locuieşte printre voi.” Numeri 15:16
Mai mult, însuşi Levi, care ia zeciuială, a plătit zeciuiala, ca să zicem aşa, prin Avraam; Evrei 7:9
Certitudinea impunerii se realizează prin elaborarea de norme juridice clare, care să nu conducă la interpretări arbitrare, iar termenele, modalitatea şi sumele de plată să fie precis stabilite pentru fiecare plătitor, în vederea evitării evaziunii fiscale:
Să ştie, dar, împăratul că, dacă se va zidi cetatea aceasta şi i se vor ridica zidurile, nu vor mai plăti nici bir, nici dare, nici drept de trecere, şi vistieria împărătească va suferi din pricina aceasta. Ezra 4:13
Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele.” Luca 18:12
Echitatea fiscală este relevantă în special la nivelul persoanelor fizice, prin impunerea diferită a veniturilor, în funcţie de mărimea acestora:
Vă mărturisesc că au dat de bunăvoie, după puterea lor şi chiar peste puterile lor. 2 Corinteni 8:3
Eficienţa impunerii necesită asigurarea stabilităţii pe termen lung a prevederilor fiscale, astfel încât aceste prevederi să nu conducă la efecte retroactive defavorabile:
… Acesta este darul de mâncare de adus Domnului; aceasta este o lege veşnică, pentru totdeauna! Ezechiel 46:14u.p.
Despre diversitatea instrumentelor fiscale se poate vorbi nu numai în epoca contemporană ci şi în vremurile biblice. Astfel, textele Scripturii enumeră atât elemente ce fac parte din gama impozitelor cât şi instrumente de natura taxelor, respectiv: bir (tribut), dare, drept de trecere, vama (taxa vamală), zeciuiala, precum şi o serie de obligaţii impropriu numite ”daruri”.
Impozitele sunt instrumente cu caracter istoric, prin intermediul cărora se prelevează la dispoziţia statului o parte din veniturile şi/sau averea contribuabililor, în vederea constituirii resurselor financiare necesare acoperirii cheltuielilor publice. Cel puţin de la un moment dat încolo, vorbim atât de cheltuielile guvernării teocratice cât şi de cele aferente administraţiei laice.
Fiilor lui Levi le dau ca moştenire orice zeciuială în Israel, pentru slujba pe care o fac ei, pentru slujba Cortului întâlnirii. Numeri 18:21
El a zis: „Iată care va fi dreptul împăratului care va domni peste voi: el va lua pe fiii voştri, îi va pune la carele sale şi între călăreţii lui, ca să alerge înaintea carului lui; … Va lua zeciuială din rodul seminţelor şi viilor voastre şi o va da famenilor şi slujitorilor lui … Va lua zeciuială din oile voastre, şi voi înşivă veţi fi slugile lui. 1 Samuel 8:11,15,17
Iată porunca pe care o dau cu privire la ce veţi avea de făcut faţă de aceşti bătrâni ai iudeilor, pentru zidirea acestei Case a lui Dumnezeu: cheltuielile, luate din averile împăratului venite din birurile de dincolo de Râu, să fie plătite îndată oamenilor acestora ca să nu înceteze lucrul. Ezra 6:8
Tot pentru aceasta să plătiţi şi birurile. Căci dregătorii sunt nişte slujitori ai lui Dumnezeu, făcând necurmat tocmai slujba aceasta. Romani 13:6
Prima caracteristică a impozitelor este caracterul lor obligatoriu şi definitiv:
Daţi tuturor ce sunteţi datori să daţi: cui datoraţi birul, daţi-i birul; cui datoraţi vama, daţi-i vama; cui datoraţi frica, daţi-i frica; cui datoraţi cinstea, daţi-i cinstea. Romani 13:7
În acelaşi timp, impozitele constituie o prelevare fără contraprestaţie directă şi imediată din partea statului:
Când copiii lui Israel au fost destul de tari, au supus pe canaaniţi la un bir, dar nu i-au izgonit. Iosua 17:13
A bătut pe moabiţi, şi moabiţii au fost supuşi lui David şi i-au plătit un bir. 1 Cronici 18:2
Cele două funcţii ale impozitelor privesc, mai întâi, latura fiscală:
Ioiachim a dat lui faraon argintul şi aurul; dar a trebuit să pună bir asupra ţării ca să scoată argintul acesta, cerut de faraon; a hotărât partea fiecăruia şi a cerut de la poporul ţării argintul şi aurul pe care trebuia să-l dea lui Faraon Neco. 2 Imparati 23:35
şi, mai apoi, componenta de reglare economico-socială:
Întotdeauna vor fi săraci în ţară; de aceea îţi dau porunca aceasta: „Să-ţi deschizi mâna faţă de fratele tău, faţă de sărac şi faţă de cel lipsit din ţara ta.” Deuteronomul 15:11
Dacă primeşte pacea şi-ţi deschide porţile, tot poporul care se va afla în ea să-ţi dea bir şi să-ţi fie supus. Deuteronomul 20:11
Impozitul poate fi descris şi din perspectiva elementelor tehnice care îl caracterizează. Astfel, subiectul impozitului este persoana fizică sau juridică care este obligată la plata acestuia:
„Ba da”, a zis Petru. Şi, când a intrat în casă, Isus i-a luat înainte şi i-a zis: „Ce crezi, Simone? Împăraţii pământului de la cine iau dări sau biruri? De la fiii lor sau de la străini?” Petru I-a răspuns: „De la străini.” Şi Isus i-a zis: „Aşadar, fiii sunt scutiţi. Matei 17:25,26
Suportatorul impozitului este persoana care suportă efectiv impozitul:
Ia-i haina, căci s-a pus chezaş pentru altul; şi ţine-l zălog pentru alţii. Proverbele 20:16
Obiectul impunerii reprezintă materia supusă impozitării, respectiv venitul în bani şi/sau natură obţinut, precum şi averea deţinută, de contribuabili:
După trei ani, să scoţi toată zeciuiala din venitul tău din anul al treilea şi s-o pui în cetăţile tale. Deuteronomul 14:28
Atunci tot Iuda a adus în cămări zeciuiala din grâu, din must şi din untdelemn. Neemia 13:12
Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen … Matei 23:23p.p.
Acesta nu trebuie confundat cu sursa impozitului, respectiv din ce anume se achită acel impozit, mai exact din câştigul (venitul) sau din averea persoanei în cauză:
Orice zeciuială din cirezi şi din turme, din tot ce trece sub toiag, să fie o zeciuială închinată Domnului. Leviticul 27:32
Cei din Dedan făceau negoţ cu tine; negoţul multor ostroave trecea prin mâinile tale; îţi aduceau ca bir coarne de fildeş şi de abanos. Ezechiel 27:15
Cota impozitului poate fi procentuală (proporţională) sau o sumă (cantitate) fixă şi constituie impozitul aferent unei unităţi de impunere:
Iosif a făcut din aceasta o lege, care a rămas în picioare până în ziua de azi, şi după care, a cincea parte din venitul pământurilor Egiptului este a lui faraon; numai pământurile preoţilor nu sunt ale lui faraon. Geneza 47:26
Meşa, împăratul Moabului, avea turme mari şi plătea împăratului lui Israel un bir de o sută de mii de miei şi de o sută de mii de berbeci cu lâna lor 2 Impăraţi 3:4
Termenul de plată, respectiv data până la care trebuie achitat respectivul impozit, după care se calculează penalitati şi majorari sau se trece la executare silită, nu beneficiază de o exemplificare biblică explicită. El este, însă, indirect sugerat în textul:
Alţii ziceau: „Am împrumutat argint punând zălog ogoarele şi viile noastre pentru birul împăratului. Neemia 5:4
Modul de aşezare şi percepere a impozitului este definit prin ansamblul măsurilor întreprinse de autorităţile statului în vederea identificării şi stabilirii obiectului impozabil, cuantificării materiei impozabile şi determinării mărimii impozitului, precum şi stabilirii modalităţilor de percepere a acestuia.
Stabilirea obiectului impozabil poate fi exemplificată prin textul:
Să iei zeciuiala din tot ce-ţi va aduce sămânţa, din ce-ţi va aduce ogorul în fiecare an. Deuteronomul 14:22
La fel determinarea mărimii impozitului:
Orice zeciuială din pământ, fie din roadele pământului, fie din rodul pomilor, este a Domnului; este un lucru închinat Domnului. Leviticul 27:30
Perceperea impozitelor este un ansamblu de operaţiuni prin care impozitul este încasat de organele fiscale însărcinate cu această atribuţie. În acest context putem aminti metoda plăţii directe, din proprie iniţiativă:
… Şi Avram i-a dat zeciuială din toate. Geneza 14:20 u.p.
metoda impunerii de către organele fiscale:
Când au ajuns în Capernaum, cei ce strângeau darea pentru Templu au venit la Petru şi i-au zis: „Învăţătorul vostru nu plăteşte darea?” Matei 17:24
stopajul la sursă:
Şi din jumătatea care se cuvine copiilor lui Israel să iei unul din cincizeci, atât din oameni cât şi din boi, măgari şi oi, din orice dobitoc; şi să le dai Leviţilor, care păzesc cortul Domnului. Numeri 31:30
O altă metodă, de dată mult mai recentă, o constituie aplicarea de timbre fiscale.
În ceea ce priveşte taxele, ele reprezintă suma de bani datorată statului de către o persoană drept contraprestaţie pentru serviciile pe care acesta le îndeplineşte, la cererea şi în folosul persoanei respective.
La fel ca şi în cazul impozitelor, se poate vorbi despre un set de caracteristici specifice.
Astfel, subiectul plătitor al taxei este întotdeauna precis determinat doar în momentul când acesta solicită îndeplinirea unui act, prestarea unui serviciu ori efectuarea unei lucrări:
„Iată care va fi legea cu privire la cel lepros, în ziua curăţării lui. Să-l aducă înaintea preotului. … A opta zi, să ia doi miei fără cusur şi o oaie de un an fără cusur, trei zecimi dintr-o efă de floarea făinii, ca dar de mâncare frământat cu untdelemn, şi un log (pahar) de untdelemn. Leviticul 14:2,10
Contribuţia stabilită în sarcina contribuabilului are scopul de a se asigura astfel acoperirea (parţială) a cheltuielilor aferente. Discutăm, deci, despre o plată neechivalentă pentru serviciile sau lucrările prestate/effectuate.
Căpeteniile cetăţii judecă pentru daruri, preoţii lui învaţă pe popor pentru plată, şi prorocii lui prorocesc pe bani; … Mica 3:11p.p.
Taxele sunt, de regulă, anticipative:
şi când veţi mânca pâine din ţara aceea, să luaţi întâi un dar ridicat pentru Domnul. Numeri 15:19
şi unice:
Bogatul să nu plătească mai mult, şi săracul să nu plătească mai puţin de o jumătate de siclu, ca dar ridicat pentru Domnul, pentru răscumpărarea sufletelor. Exodul 30:15
Răspunderea pentru neîndeplinirea obligaţiei de plată a taxelor revine primordial persoanei care are obligaţia să pretindă şi să perceapă taxa – desemnată de către organul de stat sau instituţia publică prestatoare a serviciului sau lucrării – şi nu contribuabilului.
Împăratul a chemat pe marele preot Iehoiada şi i-a zis: „Pentru ce n-ai vegheat ca leviţii să strângă din Iuda şi din Ierusalim darea poruncită de Moise, robul Domnului, şi pusă pe adunarea lui Israel pentru Cortul mărturiei? 2 Cronici 24:6
2. Relaţia de creditare
În textul biblic relaţia de creditare este definită, în mod uzual, prin termenul de împrumut, prima menţiune în acest fiind în Deuteronomul 15:6. La nivelul de dezvoltare economică din perioada respectivă nu se făcea o diferenţiere clară între creditul propriu-zis şi împrumutul unor bunuri, chiar dacă ideea de restituire la un anumit termen este prezentă şi în al doilea caz.
Dacă un om împrumută altuia o vită, şi vita îşi strică un mădular sau moare în lipsa stăpânului ei, va trebui s-o plătească. Exodul 24:14
Vom observa, însă, ca termenul în cauză are şi alte accepţiuni, cum ar fi – de pildă – cele de închinare, făgăduială, ajutor, sprijin, binefacere.
Eli a binecuvântat pe Elcana şi pe nevasta sa şi a zis: Să dea Domnul să ai copii din femeia aceasta, cari să înlocuiască pe acela pe care l-a împrumutat ea Domnului!” Şi s-au întors acasă. 1 Samuel 2:20u.p.
Asiria se uneşte şi ea cu ei, şi îşi împrumută braţul ei copiilor lui Lot. Psalmi 83:8
Cine are milă de sărac, împrumută pe Domnul, şi El îi va răsplăti binefacerea. Proverbe 19. 17
Aşa vorbeşte Domnul: „Unde este cartea de despărţire prin care am izgonit pe mama voastră? Sau, căruia dintre cei ce M-au împrumutat v-am vîndut? … Isaia 50 :1p.p.
Vom remarca faptul că Biblia nu interzice creditul, nu-l consideră un păcat ci, dimpotrivă, îl recomandă, îl consideră chiar o “investiţie” efectuată în vederea unor beneficii suplimentare viitoare şi apeciază calitatea morală a creditorului.
Celui ce-ţi cere, dă-i; şi nu întoarce spatele celui ce vrea să se împrumute de la tine. Matei 5 :42
Ce bine-i merge omului care face milă şi împrumută pe altul şi care îşi rânduieşte faptele după dreptate! Psalmi 112:5
Mai mult, vom observa cum principalele coordonate ale operaţiunilor de creditare sunt prefigurate sau definite în mod expres, cu mult timp înainte de a fi fost sistematizate de către teoreticienii în materie.
Astfel, identificarea subiecţilor şi detalierea relaţiilor de credit presupune o primă diferenţiere între creditul propriu-zis şi împrumutul între “fraţi” (rude, prieteni n.n.), inclus în speţa “facerii de bine”, întrucât – în cel de al doilea caz – angajamentul de restituire nu include şi dobânda, “răsplata” creditorului fiind de natură spirituală.
Dacă împrumuţi bani vreunuia din poporul Meu, săracului care este cu tine, să nu fii faţă de el ca un cămătar, şi să nu ceri camătă de la el. Exodul 2:25
Să nu ceri nici o dobîndă de la fratele tău. nici pentru argint, nici pentru merinde, pentru nimic care se împrumută cu dobîndă. De la străin vei putea să iei dobîndă, dar de la fratele tău să nu iei, … Deuteronomul 23:19,20p.p.
De asemenea, vom face o distincţie între obiectul creditului şi destinaţia acestuia.
Un cămătar avea doi datornici. unul îi era dator cu cinci sute de lei, iar celălalt cu cinzeci. Luca 7:41
Ci să-i deschizi mîna, şi să-l împrumuţi cu ce-i trebuie ca să facă faţă nevoilor lui. Deuteronom 15:8
Regula prudenţei este ilustrată, deosebit de sugestiv, prin poziţia privilegiată a creditorului în raport cu debitorul.
… vei da cu împrumut multor neamuri, dar tu nu vei lua cu împrumut de la ele; tu vei stăpîni peste multe neamuri, dar ele nu vor stăpîni peste tine. Deuteronom 15:6u.p.
Bogatul stăpîneşte peste cei săraci, şi cel ce ia cu împrumut, este robul celui ce-i dă cu împrumut. Proverbe 22:7
De altfel, textul biblic include acest principiu într-un context mai larg, cel al “chibzuinţei”, al administrării responsabile a bunurilor familiei şi comunităţii.
Dacă nu poartă cineva grijă de ai lui, şi mai ales de cei din casa lui, s-a lepădat de credinţă, şi este mai rău decît un necredincios. 1 Timotei 5:8
Motiv pentru care, fără a condamna relaţia de creditare, Biblia oferă o serie de avertismente cu privire la acest subiect, legate – în primul rând – de consecinţele individuale şi sociale, precum şi de limitele umane în ceea ce priveşte predictibilitatea viitorului.
Nu se vor ridica deodată cei ce te-au împrumutat? Nu se vor trezi asupritorii tăi, şi vei ajunge prada lor? Habacuc 2:7
Ascultaţi, acum, voi cari ziceţi. “Astăzi sau mîne ne vom duce în cutare cetate, vom sta acolo un an, vom face negustorie, şi vom cîştiga!” Şi nu ştiţi ce va aduce ziua de mîne! Căci ce este viaţa voastră? Nu sînteţi decît un abur, care se arată puţintel, şi apoi piere Iacov 4:13,14
Tranzacţia, ca rezultat concret al negocierii contractului de credit, este ilustrată pe cât de succinct, pe atât de riguros, indicându-se obiectul creditului, destinaţia lui, precum şi garanţiile convenite.
Alţii ziceau: Am împrumutat argint punînd zălog ogoarele şi viile noastre pentru birul împăratului. Neemia 5:4
Avantajul părţilor în relaţia de creditare este justificat prin vulnerabilitatea ambilor parteneri faţă de modificarea condiţiilor din mediul extern.
cum se întâmplă preotului se întâmplă şi poporului: stăpânului, ca şi slugii; stăpânei, ca şi slujnicei; vânzătorului, ca şi cumpărătorului; celui ce dă cu împrumut, ca şi celui ce ia cu împrumut; datornicului, ca şi cel căruia îi este dator. Isaia 24:2
Acelaşi principiu este aplicat şi în ceea ce priveşte modalitatea de constituire şi de utilizare a garanţiilor.
Dacă iei zălog haina aproapelui tău, să i-o dai înapoi înainte de apusul soarelui; Exod 22:26
Să nu iei zălog cele două pietre de rîşniţă, nici chiar piatra de rîşniţă de deasupra; căci ar însemna că iei zălog însăş viaţa cuiva. Deuteronomul 24:6
Dincolo de coordonatele morale ale unei asemenea abordări, trebuie reţinută logica dimensionării parametrilor relaţiei de creditare de o manieră care să permită derularea normală a raporturilor creditor-debitor, în ideea prezervării capacităţilor fizice şi lucrative ale acestuia din urmă, pentru a fi în măsură să-şi onoreze obligaţiile contractuale. Într-un asemenea context poate fi avută în vedere şi renunţarea de către creditor la garanţiile ce i se cuvin.
nu asupreşte pe nimeni, nu ia nici un zălog, nu răpeşte, … Ezechiel 18:16p.p.
Angajamentul de restituire a creditului este prevăzut, în textul biblic, la modul explicit.
Cel rău ia cu împrumut, şi nu dă înapoi; dar cel neprihănit este milos, şi dă. Psalmi 37:21
A chemat pe fiecare din datornicii stăpînului său, şi a zis celui dintîi. Cît eşti dator stăpînului meu? O sută de măsuri de untdelemn, a răspuns el. … Luca 16:5,6p.p.
Acest angajament nu opreşte însă pe creditor să renunţe, de bună voie, la dreptul său de creanţă, în mod selectiv şi în contextul unor proceduri ce se circumscriu noţiunii de “facere de bine”, despre care am mai amintit.
La fiecare şapte ani, să dai iertare. … orice creditor care va fi împrumutat pe aproapele său, să-i ierte împrumutul, să nu silească pe aproapele său şi pe fratele său să-i plătească datoria. Vei putea să sileşti pe străin să-ţi plătească; dar să ierţi ce ai la fratele tău. Deuteronom 15:1-3
Tot la acest capitol vom aminti sistemul de garanţii privind rambursarea, care se bazează pe conceptele de „zălog”, care ar putea fi tradus prin noţiunile de gaj, respectiv de ipotecă şi de „chezaş”, varianta arhaică a termenului de girant.
Zălogul are, de altfel, o accepţiune ceva mai largă, incluzând şi ideea de plată sau răscumpărare.
cari au dat drumul lui Iason şi celorlalţi, numai după ce au căpătat de la ei un zălog. Fapte 17 :9
Biblia aminteşte posibilitatea de substituire a garanţiilor, inclusiv sistemul de dare în plată a obiectului gajat pentru bunul promis sau împrumutat.
El a răspuns. Am să-ţi trimet un ied din turma mea.” Ea a zis. Îmi dai un zălog, pînă îl vei trimete?” El a răspuns. Ce zălog să-ţi dau?” Ea a zis. Inelul tău, lanţul tău, şi toiagul pe care-l ai în mînă.” El i le-a dat. … Iuda a trimes iedul prin prietenul său Adulamitul, ca să scoată zălogul din mînile femeii. Dar acesta n-a găsit-o. Geneza 38 :17,18 şi 20
Aşa cum am arătat mai sus, gajurile puteau fi constituite din obiecte de valoare, îmbrăcăminte, animale şi făceau parte din gama de garanţii cu deposedare. Cu toate acestea, utilizarea gajului înlăuntrul termenului de rambursare era incriminată.
Se întind lîngă fiecare altar pe haine luate ca zălog … Amos 2:8p.p.
În alte texte, sunt amintite, garanţiile de tip ipotecă.
Alţii ziceau: Punem zălog ogoarele, viile şi casele noastre, ca să avem grîu în timpul foametei. Neemia 5:3
În ceea ce priveşte instituţia girantului, numit “chezaş”, textul biblic este fără echivoc. Fără a o considera culpabilă, ca atare (“păcat”, în context n.n.), o asemenea postură este evident nerecomandată.
Cui se pune chezaş pentru altul, îi merge rău, dar cine se teme să se pună chezaş este liniştit. Proverbele 11:15
Nu fi printre cei ce pun chezăşii, printre cei ce dau zălog pentru datorii. Proverbele 22:26
Mai mult, recomandarea este aceea de a găsi orice soluţie rezonabilă pentru a ieşi cât mai repede din poziţia de girant.
Fiule, dacă te-ai pus chezaş pentru aproapele tău, dacă te-ai prins pentru altul, dacă eşti legat prin făgăduinţa gurii tale, dacă eşti prins de cuvintele gurii tale, fă totuş lucrul acesta, fiule. desleagă-te, căci ai căzut în mîna aproapelui tău! De aceea du-te, aruncă-te cu faţa la pămînt, şi stăruieşte de el. … Scapă din mîna lui cum scapă căprioara din mîna vînătorului, şi ca pasărea din mîna păsărarului… Proverbele 6:1-5
Nu trebuie omis faptul că – asemeni altor noţiuni biblice – şi termenii de chezaş/chezăşie au o accepţiune mai largă, dar tot în sensul ideii de garantare.
Căci robul tău s-a pus chezaş pentru copil, şi a zis tatălui meu: “Dacă nu-l voi aduce înapoi la tine, vinovat să fiu pentru totdeauna faţă de tatăl meu.” Geneza 44:32
Oamenii, ce-i drept, obişnuiesc să jure pe cineva mai mare; jurământul este o chezăşie, care pune capăt orişicărei neînţelegeri dintre ei. Evrei 6:16
Angajamentul de plată sau de restituire, ca formă de materializare a garanţiilor personale, nu are un corespondent biblic direct. Îl putem asimila, însă, până la un punct, cu termenul de jurământ/juruinţă, procedeu acceptat cu anumite rezerve şi restricţii.
Dacă te fereşti să faci o juruinţă, nu faci un păcat. Deuteronom 23:22
Mai bine să nu faci nici o juruinţă, decît să faci o juruinţă şi să n-o împlineşti. Eclesiast 5:5
În orice caz, respectarea angajamentelor luate era obligatorie, iar cazurile de culpă erau sancţionate.
Cînd un om va face … un jurămînt prin care se va lega printr-o făgăduială, să nu-şi calce cuvîntul, ci să facă potrivit cu tot ce i-a ieşit din gură. Numeri 30:2
Ei rostesc vorbe deşerte, jurăminte mincinoase, cînd încheie un legămînt. de aceea, pedeapsa va încolţi ca o buruiană otrăvitoare din brazdele cîmpiei! Osea 10:4
Termenul de rambursare nu este definit ca atare în scrierile biblice. El este, însă, sugerat prin obligaţia creditorului de a restitui garanţia împrumutului la momentul îndeplinirii de către debitor a obligaţiilor sale (chiar dacă acesta nu este precizat în mod expres).
care n-asupreşte pe nimeni, care dă înapoi datornicului zălogul, care nu răpeşte nimic, … Ezechiel 18:7p.p.
dacă dă înapoi zălogul, întoarce ce a răpit, urmează învăţăturile care dau viaţa şi nu săvârşeşte nicio nelegiuire, va trăi negreşit, şi nu va muri. Ezechiel 33:15
Neîndeplinirea de către creditor a acestei obligaţii era sancţionată cu o penalizare de întârziere de 20% din valoarea garanţiei.
“… să dea înapoi lucrul luat cu sila sau luat prin înşelăciune, sau încredinţat lui, sau lucrul perdut pe care l-a găsit, … să mai adauge a cincea parte din preţul lui, şi să-l dea în mîna stăpînului lui, …” Levitic 6:3-5
În acelaşi timp, nerambursarea la termen a creditului atrăgea după sine executarea garanţiilor.
Cel ce l-a împrumutat, să-i pună mîna pe tot ce are, şi străinii să-i jăfuiască rodul muncii lui! Psalmi 109:11
Procedura de executare era şi ea reglementată, pentru a nu da loc la abuzuri privind exercitarea dreptului de proprietate.
Dacă ai vreo datorie la aproapele tău, să nu intri în casa lui ca să-i iei lucrul pus zălog; ci să stai afară, şi cel pe care l-ai împrumutat să-ţi aducă afară lucrul pus zălog. Deuteronom 24:10,11
Este la fel de adevărat că executarea era dusă până la ultimele ei consecinţe, care puteau echivala cu pierderea libertăţii. Avem de-a face, astfel, cu o prefigurare a ceea ce mai târziu s-a numit “închisoarea datornicilor”.
O femeie dintre nevestele fiilor proorocilor a strigat lui Elisei. “Robul tău, bărbatul meu, a murit, şi ştii că robul tău se temea de Domnul; şi cel ce l-a împrumutat a venit să ia cei doi copii ai mei şi să-i facă robi.” 2 Imparati 4:1
Îţi spun că nu vei ieşi de acolo, până nu vei plăti şi cel mai de pe urmă bănuţ.” Luca 12:59
Chiar dacă instituţia “chezaşului” nu era deloc recomandată, asta nu înseamnă că Biblia nesocoteşte, cumva, termenii tranzacţiei sau că îndeamnă la eludarea obligaţiilor contractuale. Dimpotrivă, numeroase texte subliniază atât responsabilitatea girantului cât şi consecinţele asupra acestuia, legate de neîndeplinirea obligaţiilor debitorului-împrumutat.
Ia-i haina, căci s-a pus chezaş pentru altul; şi ţine-l zălog pentru alţii. Proverbe 20:16
Ia-i haina, căci s-a pus chezaş pentru altul, ia-l zălog în locul unei străine. Proverbe 27:13
Dobânda, este recunoscută şi în textul biblic ca preţ al creditului, ca obligaţie a celui împrumutat şi ca modalitate de fructificare a investiţiilor financiare.
atunci de ce nu mi-ai pus banii la zarafi, pentru ca, la întoarcerea mea, să-i fi luat înapoi cu dobîndă?” Luca 19:23
Cine îşi înmulţeşte avuţiile prin dobîndă şi camătă, le strînge pentru cel ce are milă de săraci. Proverbe 28:8
Posibilitatea de renegociere a dobânzii este menţionată într-un cadru mai larg, referitor la dreptul creditorului de a relaxa condiţiile de acordare a împrumutului pe parcursul derulării lui.
Şi eu, şi fraţii mei şi slujitorii mei, le-am împrumutat argint şi grîu. Să le lăsăm dar datoria aceasta! Daţi-le înapoi astăzi ogoarele, viile, măslinii şi casele, şi a suta parte din argintul, din grîul, din mustul şi din untdelemnul, pe care l-aţi cerut dela ei ca dobîndă.” Neemia 5:10,11
Referinţele directe privind consemnarea sub forma unui înscris a contractelor de credit lipsesc din textul biblic. Există însă argumente temeinice, pe baza cărora putem presupune că şi această procedură era utilizată în relaţiile de creditare din vechiul Israel şi anume cele care privesc consemnarea modificării contractului de credit.
A chemat pe fiecare din datornicii stăpînului său, şi a zis celui dintîi: “Cît eşti dator stăpînului meu?” “O sută de măsuri de untdelemn”, a răspuns el. Şi i-a zis: “Ia-ţi zapisul, şi şezi degrabă de scrie cincizeci.” Apoi a zis altuia: “Dar tu, cît eşti dator?” “O sută de măsuri de grîu”, a răspuns el. Şi i-a zis: “Ia-ţi zapisul, şi scrie optzeci.” Luca 16:5-7
Nu am găsit nici un reper care să ilustreze noţiunea de transferabilitate a creditului, în sensul posibilităţii de substituire a unuia dintre cei doi parteneri ai relaţiei de creditare şi, din respect pentru scrierea în cauză, ne ferim a face orice forţare a textului care să justifice acest concept. Putem presupune, cel mult, că dreptul de cesiune a creanţelor poate fi asimilat transferului altor categorii de drepturi despre care se face referire în prima carte a Bibliei.
Iacov a zis: “Vinde-mi azi dreptul tău de întâi născut!” Geneza 25:31
dr. Andrei Deleanu

Sursa: www.InterCer.net

Contor Accesări: 1110, Ultimul acces: 2026-11-06 02:57:06

Timp total: 0.04s...

[]:1