Pr. Cristian Pișta, paroh de Sololo, Kenya[2012-02-28]După aproape patru ani de activitate misionară în Maikona, Kenya, pr. Cristian Pișta (30 de ani), preot al Arhidiecezei Romano-Catolice de București, a primit la 31 ianuarie 2012 misiunea de paroh de Sololo, în Dieceza de Marsabit, în zona de nord a Kenyei. Aflată la circa 180 km de Marsabit și 80 km de Moyale - oraș la granița cu Etiopia -, misiunea din Sololo are 10 filiale, dintre care cea mai îndepărtată se află la o distanță de 51 km de "centru". Când descrie misiunea, pr. Cristian numără capelele și grădinițele (are capele și grădinițe în toate filialele, plus grădinița de la "centru", cu trei clase și 90 de copii), adică locurile cele mai importante, în care se formează creștinul și omul.Deși a preluat misiunea de puțin timp, pr. Cristian și-a trasat deja un plan inițial de activitate: "În prima și a treia săptămână din lună celebrez trei Sfinte Liturghii pe zi: una în centru și doua în filiale; în fiecare duminică trei Sfinte Liturghii. În a doua și a patra săptămână a fiecărei luni voi celebra atât în centru cât și în școlile catolice (șase la număr). Vreau să celebrez prin rotație și în cele două licee care sunt în Sololo, și vor mai fi și două Sfinte Liturghii pe lună în spitalul care aparține Diecezei. Mai sunt apoi activități cu copiii, cu tinerii și cu mamele. În plus, acum, în Postul Mare, facem Calea Sfintei Cruci prin jumuyas ["comunități creștine", în limba swahili]". De patru luni misiunea din Sololo rămăsese fără preot iar membrii comunităților se simțeau ca o turmă fără păstor, așa încât localnicii l-au întâmpinat cu multă căldură pe pr. Cristian în filialele pe care le-a vizitat deja. În munca sa, părintele este ajutat de trei cateheți pregătiți: "La zece filiale doar trei cateheți e foarte puțin", observă părintele. Și atunci trece la planuri de viitor: "Vreau să trimit la școala de cateheți mai mulți tineri. Pe lângă acești cateheți, vreau să ridic și nivelul educației în școli, și mai ales în grădinițe, dar pentru asta trebuie să pregătesc profesori: sunt cinci profesori de grădiniță care au doar opt clase; toți aceștia trebuie să urmeze cursuri de specializare". Tot în planurile de viitor pr. Cristian a inclus renovarea tuturor capelelor, a grădinițelor și a caselor cateheților din filiale. Pentru cei care privesc din exterior, viața misionară pare o provocare care arată cu atât mai mare cu cât obstacolele de înfruntat și de depășit sunt mai multe sau mai dificile. Pentru pr. Cristian, însă, oboseala, distanța, lipsurile - de ex., are curent electric doar trei ore pe zi, de la generatorul spitalului -, cultura, nu sunt provocări. "Cea mai mare provocare este fără dubiu limba: în Kenya sunt două limbi oficiale, swahili și engleza, vorbite de cei școliți. Limba vorbită de cei mai mulți este însă borana, limba tribului în care lucrez. Este o limbă foarte grea, și în plus lipsesc manualele și profesorii." O amintire deosebită din activitatea misionară desfășurată anterior în misiunea din Maikona? "Am avut ocazia să intru pentru prima dată într-o manyatta [sat construit de mame pentru tinerii războinici] în care nu erau creștini și le-am vorbit pentru prima dată despre Dumnezeu...". Pr. Cristian Pișta a promis că ne va mai împărtăși din experiența sa misionară în Kenya. Până atunci, îi dorim roade bogate în noua sa misiune ca paroh de Sololo și îl însoțim cu rugăciunea noastră. (Material apărut pe ARCB.ro sub semnătura Cristinei Grigore) (Sursa: ARCB.ro) Imagini: Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 1160, Ultimul acces: 2026-04-30 03:33:53
|
Timp total: 0,48s...
[]:1