Interviu cu un convertit de la iudaism (II)

Acasă > Ştiri > Arhivă Ştiri

Timp stanga: 1,01s...

Ştiri şi Evenimente

Interviu cu un convertit de la iudaism (II)

[2012-02-28]

Părintele David Neuhaus s-a născut într-o familie ebraică şi, încă la vârstă tânără, s-a convertit la creştinism. În colaborare cu Ajutorarea Bisericii care Suferă, Mark Riedemann l-a intervievat pentru Where God Weeps (Acolo unde Dumnezeu plânge), pe părintele Neuhaus, vicar al patriarhiei latine de Ierusalim pentru catolicii de limbă ebraică. Traducerea făcută de pr. Mihai Pătraşcu a apărut pe InfoSapientia.ro, de unde o preluăm în două părţi. Astăzi a doua parte.
- Dumneavoastră sunteţi vicarul patriarhiei latine de Ierusalim pentru catolicii de limbă ebraică în Israel. Ne puteţi povesti în ce constă acest vicariat şi care este viziunea acestei comunităţi catolice?
- În anul 1955, o asociaţie pioasă numită Opera sfântului Iacob a fost întemeiată în Israel cu scopul de a asista miile de catolici debarcaţi aici, de obicei rude ale familiilor ebraice, ca urmare a marilor valuri de imigraţie pornite mai ales din Europa. În general era vorba de evrei căsătoriţi cu femei catolice. Unii din copiii lor fuseseră botezaţi, deci s-a simţit necesitatea unei prezenţe pastorale printre aceşti oameni. Foarte rapid aceste persoane au devenit parte integrantă a societăţii israeliene de limbă ebraică, deci, prin definiţie, nu au găsit locul lor în Biserica majoritară de limbă arabă. Această comunitate s-a diminuat în decursul anilor; este o provocare enormă a fi catolic într-o societate israeliană ebraică de limbă ebraică. S-a diminuat mai ales din cauza asimilării, îndeosebi pentru că nu am fost în măsură să-i menţinem pe tinerii noştri, catolici practicanţi, care au dispărut asimilându-se treptat societăţii seculare. Au existat ulterioare valuri enorme de imigraţie, de limbă rusă, dar nu numai, chiar de grupuri de muncitori străini, de refugiaţi şi în ultima vreme de creştini arabi care din motive economice se mută în oraşe ebraice unde copiii lor - toţi copiii din grupurile menţionate mai sus - sunt integraţi în şcolile de limbă ebraică, deci vorbesc ebraica drept prima limbă.
- Ebraica este desigur o caracteristică identificatoare a tradiţiei ebraice. Cum reacţionează evreii la munca dumneavoastră? Cu animozitate?
- Cred că, din cauza particularităţii unei comunităţi catolice sau a oricărei comunităţi creştine care se roagă în ebraică, prima reacţie nu este de animozitate, ci de şoc; şocul de a asculta Liturghia celebrată în ebraică, şocul de a-i auzi pe creştini vorbind despre credinţa lor în ebraică. Avem o pagină web activă şi chiar şi acolo limba principală pentru a comunica între noi şi limba principală pentru a comunica cu societatea mai amplă este ebraica. Uneori şocul se transformă în ostilitate şi încercăm să o înţelegem pornind de la profunda identificare cu durerea poporului ebraic în lumina secolelor de animozitate creştino-ebraică şi suferinţa de-a lungul secolelor în aşa fel de a nu căuta să reacţionăm şi să acţionăm cu înţelegere, răbdare şi iubire faţă de poporul ebraic. Astfel continuăm existenţa noastră, insistând mult asupra faptului că suntem parte integrantă a societăţii. Noi celebrăm în ebraică şi discutăm în ebraică. Acum publicăm cărţile noastre de catehism în ebraică şi, slavă Domnului, avem libertatea să facem asta.
- Comunitatea are membri care nu evrei?
- Printre imigraţi, unii sunt evrei. Trebuie precizat că, deoarece nu face prozelitism, nu avem un mare număr de membri evrei care au venit la Cristos prin activitatea noastră. Mai des, sunt evrei care l-au întâlnit pe Cristos în altă parte şi consideră comunitatea noastră casa lor. Avem foarte puţine convertiri: fiecare este foarte specială şi are o istorie specială în viaţa comunităţii noastre, dar cu multă sensibilitate încercăm să permitem catolicilor noştri, fie ei de origini ebraice sau nu, să găsească o exprimare a credinţei lor şi să se încultureze în societatea în care trăim, cu alte cuvinte, să fie sensibili faţă de limba, tradiţiile, sărbătorile, obiceiurile culturale din tradiţiile ebraice care definesc viaţa şi societatea israeliană de limbă ebraică.
- Dumneavoastră aveţi o legătură deosebită cu munca pe care o faceţi. Se poate spune că rolul dumneavoastră a fost într-un fel prestabilit?
- Încă lupt cu acest proiect pentru că în primii nouă ani ai vieţii mele sacerdotale am fost profesor de Sfânta Scriptură în seminar şi credeam că aceea era vocaţia mea. Îmi place mult să predau Scripturile şi acest lucru devine clar în modul în care organizez comunitatea. Nu sunt sigur. Îl las pe Dumnezeu să decidă. Care va fi viitorul acestei misiuni deosebite, îl las pe El să decidă.
- Ce tip de susţinere instituţională aveţi în sânul comunităţii pentru a susţine munca dumneavoastră?
- Nu avem şcoli şi, ca să fim cinstiţi, încă discutăm dacă trebuie să avem şcoli, pentru că una dintre provocări pentru noi este aceea de a nu trăi într-un ghetou, de a nu crea prea multe instituţii care să ne separeu de societate în general. Vorbim despre un număr mic. Vorbim despre o societate care este bogată şi care are instituţii foarte, foarte bune - şcoli, spitale - pentru aceasta nu există nici un motiv pentru a crea instituţii proprii. Însă provocarea, desigur, există şi pentru vicariatul nostru deosebit este vorba de cea mai mare provocare: cum să transmitem credinţa din generaţie în generaţie? Cum putem să facem asta integraţi în societate, când presiunea societăţii laice este foarte, foarte puternică? Credem că trebuie să lucrăm foarte, foarte dur pentru a permite copiilor noştri să experimenteze credinţa noastră şi probabil unicul mod pentru a realiza asta este crearea de oaze de bucurie, de oaze de pace.
- Cum vedeţi locul dumneavoastră în cadrul comunităţii catolice?
- Trebuie să fim integraţi în Biserica locală şi acest lucru, cu siguranţă, nu este mereu simplu din cauza conflictului politic din ţară. Ebraicofonii şi arabofonii sunt adesea despărţiţi de politică. Biserica este chemată să dea mărturie de faptul că în Cristos nu există graniţe. Obstacolele dispar în Cristos şi noi suntem una în trupul său. Acesta este un argument foarte important pentru mine personal. Atunci când am ajuns în această ţară, cunoşteam deja ebraica. Am început să învăţ araba. Am fost integrat în viaţa Bisericii de limbă arabă din totdeauna şi îndeosebi de când am devenit preot - sunt profesor la un seminar de limbă arabă - şi aşa şi aici cred că suntem chemaţi să întrupăm o alternativă la realitatea pe care o vedem în afară, acolo unde există un abis între arabi şi evrei. În Biserică, eu cred că avem nevoie să dăm glas posibilităţii de a fi cu adevărat uniţi în pace pentru că El este pacea noastră; dacă El nu este pacea noastră, dăm o mărturie săracă.
- Aţi descris rolul dumneavoastră în cadrul ambientului ebraic. Cum este situaţia în ambientul arab: sunteţi "aşezat între două scaune"?
- Îmi place să cred că sunt aşezat între două scaune. Trebuie să lucrăm la asta. Aş vrea să fac referinţă la ce s-a întâmplat în urmă cu puţin vreme în timpul Sinodului Episcopilor pentru Orientul Mijlociu, unde am dat mărturie despre comunitatea noastră mică şi numeroşi episcopi au venit să-mi spună cât sunt de fericiţi să cunoască această comunitate aşa de mică şi necunoscută. Încă o dată, rolul nostru nu este politic. Rolul nostru este tocmai acela de a da mărturie despre faptul că şi comunitatea noastră mică dă mărturie despre Domnul înviat în ţara care din punct de vedere istoric era a Sa. Facem asta în comuniune deplină cu fraţii şi surorile noştri arabi, chiar dacă, din nou, politica probabil ne desparte.
- În ultimii 20 de ani, zeci de mii de imigraţi au venit din fosta Uniune Sovietică. Dumneavoastră aţi spus mai înainte că erau cu siguranţă mulţi evrei printre ei, dar că mulţi creştini au venit ca rude. Cum a influenţat asta asupra muncii dumneavoastră?
- Bine, avem desigur membri noi. Aşa cum spuneţi dumneavoastră pe bună dreptate, marea majoritate a zecilor de mii de creştini în cadrul valului de aproape un milion de noi imigraţi în Israel, este de fapt ortodoxă şi a dus la crearea de mici dar vii comunităţi ortodoxe şi comunităţi de rit bizantin peste tot în Israel. Ei continuă viaţa lor de credinţă, adesea foarte discret şi aproape în ascuns, pentru că multe din aceste persoane au venit în Israel ca evrei şi apoi, odată ajunşi în Israel, au proclamat credinţa lor creştină. În acelaşi timp, este adevărat şi că mulţi rusofoni, care de fapt erau creştini, nu au găsit locul lor în Israel atunci când şi-au dat seama că şi în Israel nu există instituţii sau structuri pentru a susţine viaţa creştină. Mulţi dintre cei care erau în realitate creştini s-au întors în ţările din care proveneau sau au continuat pe drumul lor spre alte ţări occidentale. Şi aşa am pierdut şi un anumit număr din acele familii care au decis că Israelul nu era pentru ei.
- Care este mesajul dumneavoastră pentru creştini şi evrei?
- Cred că primul mesaj este un mesaj de speranţă. Sperăm că, tocmai ca evrei şi catolici, după secole de raporturi foarte dramatice, au intrat într-o nouă eră, că acesta poate să fie şi viitorul Orientului Mijlociu. Trebuie să lucrăm mult - fie să ne rugăm mult şi lucrând mult - pentru reconciliere. Şi avem nevoie de sprijinul lumii. Lumea trebuie fie să ne încurajeze fie să ne ajute să facă interesant pentru noi să găsim căile pentru a deschide o nouă eră în Orientul Mijlociu, o eră în care toate popoarele să-şi afle casa lor la Ierusalim şi, prin extensie, în tot Orientul Mijlociu. Regiunea trece printr-un moment foarte dificil şi acest moment a fost rod al evenimentelor petrecute în ultimii 100-150 de ani, care au făcut să se uite cât poate să fie de bogată societatea medio-orientală. E suficient să ne gândim că în urmă cu un secol existau creştini, evrei şi musulmani de orice fel care trăiau într-o comunitate care aprecia mult mai profund bogăţia pluralismului faţă de noi astăzi. Cred că avem nevoie să construim o punte între trecut, care era mult mai pluralist, şi un viitor care, se speră, va fi mult mai pluralist.
(Sursa: vedeţi aici)

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 1195, Ultimul acces: 2026-04-30 04:54:29

Timp total: 1,04s...

[]:1