© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
IPS Arhiepiscop Teodosie al Tomisului: Pastorală la Nașterea Domnului 2008[2008-12-23]Pastorală la Nașterea Domnului, 2008Din mila lui Dumnezeu Arhiepiscop al Tomisului Iubitului nostru cler, cinului monahal și dreptmăritorilor creștini, din cuprinsul de Dumnezeu păzitei Arhiepiscopii a Tomisului. Har vouă și pace de la Dumnezeu Mântuitorul nostru, Cel născut în ieslea Betleemului, iar de la noi Arhierească Binecuvântare Taina cea din veci ascunsă se descoperă astăzi, căci Cuvântul S-a făcut Trup (Coloseni 1, 26) Iubiții mei fii duhovnicești, Astăzi întreaga făptură se reînnoiește, pentru că Cel ce din cer pe pământ a coborât, a răsărit ca Soare al dreptății, întrupat din Fecioara Maria. El umple de lumină pământul și veselește cerul. Prăpastia dintre cele două lumi, a cerului și a pământului, dispare, iar îngerii și oamenii se unesc să cânte împreună această bucurie. Au văzut mai înainte această zi patriarhii, au prezis-o profeții, iar drepții doreau să o privească, dar nu s-au împlinit doririle lor sfinte decât în ziua când Dumnezeu S-a arătat pe pământ în trup și a început să petreacă aievea cu oamenii. Dreptmăritori creștini, Omul este o taină mare în planul lui Dumnezeu - Creatorul. Sfântul Grigorie de Nyssa ne spune că Dumnezeu - Cuvântul a creat omul numai și numai dintr-o revărsare a dragostei Sale, pentru a nu-și lăsa ascunsă Lumina Sa cea dumnezeiască, nemărturisită Slava Sa și neîmpărtășită Bunătatea Lui. Sfânta Treime este iubirea desăvârșită. Deoarece Tatăl Ceresc are din veci un Fiu, El l-a creat pe om după chipul Său și i-a arătat acestuia o iubire asemenea celei pe care o are către Fiul Său. Comuniunea personală supremă dezvăluie o iubire nesfârșită, care este lumină și viață. De aceea, teologul Iubirii divine va scrie în Evanghelia sa că: și Cuvântul era lumina cea adevărată (Ioan 1, 9). Dintru început omul a avut menirea să urce spre asemănarea cu Dumnezeu, Creatorul și Mântuitorul său. Acest urcuș a fost oprit de către înșelăciunea vicleanului diavol, care, prin ispită, l-a aruncat pe om în întunericul păcatului și l-a lipsit de Lumina Celui Atotputernic. Cu toate acestea însă, Dumnezeu a continuat să privească cu dragoste spre omul care a căzut, deliberat, prin propria sa voie, în păcat. Astfel, la plinirea vremii, când Tatăl a binevoit, Cuvântul S-a întrupat și S-a sălășluit între oameni. Așadar, Tatăl a voit ca Fiul Său să Se facă asemenea oamenilor, ca pe aceștia să-i facă asemenea Lui. În acest fel, oamenii devin frați între ei și fii după har ai Părintelui Ceresc. Iubiți fii duhovnicești, Dumnezeu este lumină și este numit Cel Bun chiar de către Fiul Său. Din covârșitoarea bogăție a Bunătății Sale a creat îngerii și oamenii pentru ca aceștia să participe la dragostea și fericirea Sa. La bucuria comună dintre Tatăl, Fiul și Sfântul Duh suntem chemați și noi astăzi, ca să ne împărtășim din dragostea nesfârșită a lui Dumnezeu, Care nu a adus cele create la existență pentru că ar fi avut lipsă de ceva, ci pentru ca întreaga făptură să se bucure, pe măsura și după firea ei, iar El să Se veselească de lucrurile Sale, văzându-le pe ele că se veselesc și se satură, fără săturare, de Cel de Care nu se pot sătura, așa cum ne spune Sfântul Ioan Damaschin. Astfel, Dumnezeu mai descoperă omului o rază a bunătății Sale, deoarece pe cel căzut nu îl așează acolo unde fusese mai înainte de cădere, în grădina Raiului, ci îl îmbracă în lumina Iubirii Sale, îl face mai bogat, în har, și îl ridică deasupra îngerilor. De aceea, Cuvântul S-a făcut Trup și S-a sălășluit între noi. Cuvântul este Cel care a lucrat în creație înainte, dar și după cădere, fiind astfel Cuvânt Creator și Proniator. El cunoaște mintea și inima omului, iar prin Întrupare vine să vindece firea omenească cea împuținată și rănită de păcat. Totodată, omul poate descifra rațiunile creației deoarece toate făpturile care suferă din pricina căderii în păcat a omului se înnoiesc odată cu răscumpărarea acestuia. Întrucât oamenii deveniseră trupești, aceștia nu-și mai cunoșteau propria existență spirituală. De aceea, Dumnezeu-Cuvântul Se face Om pentru a veni la oameni, ca ei să-L cunoască, prin El, pe Tatăl. Sfântul Atanasie cel Mare arată că, după Întruparea Fiului, oamenii vedeau zidirea lumii ca operă a lui Dumnezeu. Oriunde și-ar fi îndreptat oamenii simțurile, după ce L-au cunoscut pe Cuvântul în trup, nimic nu-i mai putea ispiti să le socotească pe cele văzute mai presus de Dumnezeu. Astfel, simțurile lor au fost eliberate de povara grea a idolatriei și pot sesiza cu ușurință rațiunea și valoarea reală a lucrurilor. Prin Întrupare, Fiul lui Dumnezeu n-a socotit a se lipsi de Slava Sa și a dovedit că este Dumnezeu nu numai la nașterea Lui, prin faptele minunate ce s-au săvârșit atunci, ci și prin smerenia Lui. Oamenii care rămân împietriți în păcate nu pot să cunoască această smerenie a lui Hristos și, de aceea, nu se pot învrednici nici de puterea Lui dumnezeiască. Niciun om n-ar fi putut săvârși jertfa pe care a binevoit a o aduce Hristos lumii întregi, dar El a făcut aceasta pentru că dragostea Sa pentru oameni este nemăsurată și, astfel, i-a atras pe oameni la credința întru El. Așadar, Hristos a luat trup nu numai pentru că era iubitor de oameni, ci și pentru că iubirea Tatălui L-a copleșit. De aceea, primește să facă voia Tatălui, ca Fiu, pentru a îi face apoi pe oameni fiii, după har, ai Tatălui. Iubiți credincioși, Omul dintru început și-a primit viața prin Cuvântul lui Dumnezeu. Acesta l-a chemat pe om din neființă la ființă și tot Cuvântul este Cel Care îl ridică pe om din prăpastia căderii în păcat. Viața fără Dumnezeu este numită moarte, iar viața legată de Cuvântul lui Dumnezeu înseamnă existența în lumina și bucuria lui Dumnezeu. Cuvântul este plin de har și adevăr, de aceea Cuvântul Care vine întrupat la oameni, aduce harul și înnoiește legătura între Dumnezeu și om. Harul ce ni se dă prin Întruparea Fiului este, în mod special, harul Cuvântului și noi comunicam cu Dumnezeu Cuvântul prin rațiune și cuvântul rugăciunii. Când omul se desparte de Dumnezeu prin ruperea dialogului cu El, atunci se însingurează și rămâne cu o viața secătuită, pentru că nu mai folosește Cuvântul ca să răspundă la chemarea lui Dumnezeu și a semenilor săi. Dumnezeu nu produce moarte și stricăciune, ci oamenii o produc, prin săvârșirea păcatului. Moartea păcatului poate fi alungată prin comuniunea cu Dumnezeu, izvorul nemuririi și al vieții, prin rămânerea în legătura responsabilă cu Hristos. Ispita a venit cu înșelăciune și minciună, dar Cel Care l-a adus pe om la viață, Cuvântul lui Dumnezeu, îl poate readuce iarăși la viața adevărată, dacă omul revenire în dialogul nemincinos cu Dumnezeu. De aceea îl auzim pe Sfântul Apostol Pavel care spune: Căci precum prin neascultarea unui om s-au făcut păcătoși cei mulți, tot așa prin ascultarea Unuia se vor face drepți cei mulți (Romani 5, 19), iar Sfânta Biserică ne îndeamnă să cântăm cu inima, zicând: Cercetându-ne pe noi din cer Mântuitorul nostru, cei din întuneric au aflat adevărul că din Fecioară S-a născut Domnul... Iubiții mei fii duhovnicești, Bunătatea lui Dumnezeu revărsată prin Întruparea Fiului Său este o minune. Astăzi, Cel născut din Tatăl mai presus de minte și de cuvânt pentru noi Se naște din Fecioară, tot mai presus de minte și de cuvânt. Atunci Hristos S-a născut din Tatăl, după fire, mai înainte de veci. Acum, Se naște iarăși, mai presus de fire, prin Duhul Sfânt. Nașterea Lui de Sus este adevărată, iar nașterea de jos este fără de minciună; astfel, Hristos din Dumnezeu S-a născut cu adevărat ca Dumnezeu și din Fecioară S-a născut cu adevărat ca om. Sus, singurul Unul Născut din Cel Nenăscut; jos, din singura Fecioară, același Unul Născut. Nici Dumnezeu n-a suferit știrbire că a născut dumnezeiește, nici Fecioara n-a suferit stricăciune că a născut trupește, prin Duhul Sfânt; de aceea, nașterea Lui Hristos de Sus nu este pe deplin tâlcuită, după cum nici nașterea Lui în trup nu poate fi iscodită. Sfântul Ioan Gură de Aur, cugetând la această naștere a Fiului lui Dumnezeu din Fecioară, rostește: Ce să grăiesc despre nașterea lui Hristos? Minunea mă înspăimântă, Cel Bătrân de zile S-a făcut Prunc, Cel ce stă pe scaun înalt și prea înălțat este așezat în iesle, Cel nepipăit, Cel curat, Cel nealcătuit, Cel netrupesc este cuprins de mâini omenești. Cel ce-a rupt legăturile păcatului este înfășat în scutece, pentru că dorește să prefacă necinstea în cinste, să îmbrace cu slavă pe cei umiliți și rușinați, vrea să arate chip de virtute, pe Cel supus ocării. Iată cum Hristos ia trupul nostru, ca noi să facem înlăuntrul nostru loc cuvântului Lui; ne ia trupul nostru ca să ne dea Duhul Lui; ne ia pe noi ca să ne dea vistierie de viață, ia trupul nostru ca să ne sfințească, ne dă Duhul Lui ca să ne mântuiască. Iubiți credincioși, La minunea Nașterii din Betleem coboară îngerii și cântă: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, și pe pământ pace, între oameni bună voire. Îngerii îi cheamă și pe păstori, zicând: Veniți să sărbătorim, să prăznuim; străin e chipul sărbătorii, căci preaslăvit este Cuvântul cel născut. Ce sărbătoreau îngerii și oamenii împreună? Unirea Cerului cu Pământul, căci legătura cea veche a păcatelor s-a dezlegat, diavolul s-a rușinat, iar moartea este pregătită să primească călcarea de către Cel întru tot viu; Raiul se pregătește să își deschidă ușile, blestemul își pierde puterea sa, păcatul se alungă, înșelăciunea se izgonește, credința se propovăduiește pretutindeni și Lumina lui Hristos în lume se arată tot mai puternică. Cei de Sus coboară pe pământ, căci îngerii împreună cu oamenii viețuiesc, și oamenii cu îngerii fără frică vorbesc. Pentru ce, dar, toate acestea? Pentru că Dumnezeu pe pământ a venit ca pe om să-l suie la Cer, cum spune Sfântul Ioan Damaschin. Cerul și pământul s-au împreunat. Cel ce din veacuri neîncepute coboară pe pământ este ținut ca Prunc la sân, în brațe feciorești, iar ieslea Îl primește pe Cel Ce nu-l încăpea Cerul. Cerul, însă, trimite semn către pământeni și, astfel, steaua se arată, iar magii, privitori la cer, au făcut începutul lepădării de tirania morții și vin să se închine Răscumpărătorului vieții. Dar ce mai putem spune? Cel bogat în milă, Cel Care ține Cerul și Pământul, Cel Care are toate pline de bogăție intră în mare sărăcie, în peștera sărăcăcioasă, căci n-a avut nici pat, nici așternut. O, Sfântă peșteră a Betleemului în care S-a sălășluit Hristos Domnul, purtătoare de lumină cerească și părtașă a îngerilor care au cântat Nașterea Celui Născut din Tatăl, iar acum Nașterea din Fecioara Maria, ce raze luminoase ale mântuirii ai răspândit în toată lumea! Iubiții mei fii duhovnicești, Noi, românii, ne bucurăm de Cel Ce S-a născut în peșteră, la Betleem, căci razele peșterii au ajuns într-o altă peșteră din Dobrogea, peștera Celui Întâi chemat, Sfântul Apostol Andrei. Acesta, urmându-L pe cel născut din Fecioara Maria, și-a găsit adăpost și a făcut din peșteră biserică; și, astfel, venind ca ucenic al Domnului să-L propovăduiască pe Cel născut în Betleem, ne-a născut pe noi ca neam apostolic binecuvântat în Hristos. Suntem cu toții copleșiți de această purtare de grijă a lui Dumnezeu, Care, prin cel întâi chemat, Sfântul Apostol Andrei, ne cheamă și pe noi în fiecare praznic al Nașterii Domnului să renaștem duhovnicește și să ne îmbrăcăm în harul Luminii de la Betleem. Pentru noi, cei din Dobrogea și din întreaga țară, peștera Sfântului Andrei este un Betleem românesc. De aceea credem că aici este casa Pâinii celei cerești, căci aici am cunoscut mai întâi hrana cea cerească, aici am văzut Lumina cea adevărată, aici ne-a strălucit nouă Răsăritul Cel de Sus. Avându-l mijlocitor pe Sfântul Apostol Andrei, ocrotitorul tuturor românilor, să aducem și noi cu îngerii și cu păstorii, credința, nădejdea și dragostea ca răspuns al nostru la comuniunea cu Dumnezeu și cu toți oamenii. De aceasta să ne bucurăm nu numai în această sfântă zi, ci și în toată vremea praznicului pe care l-am întâmpinat, dar și în vremea Anului Nou, pe care îl vom începe în curând. Dragostea lui Dumnezeu să se reverse asupra noastră și cu toții să o primim, întru inimă înfrântă și smerită, întru bună-voire și iubire frățească, astfel încât Dumnezeu cu adevărat să împărățească în noi și să ne însoțească în toate zilele vieții noastre. Vă dăruiesc tuturor dragostea mea părintească și vă împărtășesc harul acestei sărbători, dorind să vă fie casele pline de lumină și sufletele aprinse de credință, să aveți pace unii cu alții, să va fie sfântă și binecuvântată agapa de Crăciun și să cântam cu toții cântarea cea frumoasă și plină de bucurie: Hristos Se naște, slăviți-L ! Hristos din ceruri, întâmpinați-L ! Hristos pe pământ, înălțați-vă ! Să cântam și să aducem laudă Domnului toți pământenii împreună cu îngerii în viața aceasta anticipând, prin arvuna bucuriei, viața viitoare. Al vostru Arhipăstor și pentru tot binele rugător către Dumnezeu, TEODOSIE Arhiepiscop al Tomisului Sursa: www.MMB.ro Contor Accesări: 1218, Ultimul acces: 2026-08-05 02:15:45
|
Timp total: 0.03s...
[1]:1
