Cine pupă poala popii?

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Cine pupă poala popii?

[2008-11-13]

Karina Knapek/Jurnalul Naţional
“Puţini au rămas cu harul de-a ţi-L da pe Dumnezeu/Atunci te rupe viaţa, alinarea vine greu” (Florin Chilian, “Ca-n viaţă...”)

de Carmen Dragomir

În ultima vreme o serie de semne apocaliptice a oripilat toate babele din ţară . Popa din Stoileşti (afurisit fie!) a fost arestat în timp ce storcea cinci mii de euroi din sutana unui stareţ în faţa căruia îngenunchease de mai multe ori, în numele sfântului Anton. A doua zi, alt popă, din Cernavodă, a fost zărit de enoriaşii internauţi “spovedind” o păcătoasă grasă în toate poziţiile!

În numele dragostei faţă de aproape, mai mulţi popi s-au întrecut în ultimul timp în a da exemple turmei Domnului, întru slava sfântului Hormonis de la Sulac, a părintelui Epicur Mărturisitorul şi a Cuviosului Virilis, ieromonahul de la Felaţiopolis. Peceţile Apocalipsei au fost deschise de trei popi care au fost mânaţi de necuratu’. Ispitit de duhurile rele, dar cu gândul la porunca cerească, “aşa să vă iubiţi unii pe alţii” (Ioan 13-14), atât de mult a iubit popa Matei din Vâlcea pe stareţul Gherasim din Piteşti, încât zece ani nu au fost de ajuns să-şi ia gândul cel bun de la el. Peste o zi de la minunata veste împrăştiată ca tămâia în oastea evlavioasă, o altă faptă de mucenicie a înfiorat sufletele babelor creştine din întreaga ţară: slujitorul Domnului Ciutoiu de la Cernavodă, în văzul tuturor enoriaşilor posedaţi de boala site-urilor pentru adulţi, s-a canonit împreună cu o păcătoasă, pentru iertarea păcatelor.

Câteva săptămâni înainte, întreaga Slobozie se pocăia pentru ca Cel de Sus să nu nimicească comuna după ce, într-o zi, însufleţit de iubire divină, popa Jianu, din localitatea cu nume predestinat, a iubit o fecioară cu degetul său cel mai mare, muiat mai devreme în agheasmă. (Ptiu, drace!)

CĂRĂRILE MĂNTUIRII: SEXGATE ÎN SUTANĂ

Într-o zi, tânăr şi neprihănit fiind, neştiutor în cele lumeşti, fratele Matei, acum popă la Stoileşti, a bătut la uşa chiliei fratelui Gherasim, stareţ peste o mănăstire din Piteşti, (să trăieşti!). Cu buzunarele goale, dar cu sufletul plin de dragoste frăţească, popa s-a învoit a se împărtăşi din cupa sfântului Scularie, în schimbul mângâierii spirituale, a unor lucruri de-ale gurii (Doamne, apără şi păzeşte!) şi a unui adăpost deasupra capului. Stareţul l-a îndrăgit imediat, a simţit prin grosimea sutanei harul care sălăşluieşte întru el şi a dorit imediat să-i dea cuminecătura cea de taină, după cum singur povesteşte popa Matei de la Stoileşti.

Altarul a fost deschis, serafimii şi heruvimii au încins o horă pe “Isaia dănţuieşte” şi a început ritualul mătăniilor. Popa s-a împărtăşit o dată, s-a împărtăşit de două ori, de multe ori, drept pentru care, slăvit fie numele lui Scularie!, sfântul i-a arătat calea cea dreaptă spre mântuirea buzunarului gol. Fiindcă l-a văzut vrednic de darurile sfinte şi a fost încântat de smerenia popii întru cele ce aveau să vină, stareţul i-a dăruit cartea sa de vizită şi i-a transmis: “ori de câte ori vrei să-mi soliciţi ajutorul, să mă suni”. Când drumul cotea din calea liniştii sufleteşti adăpată la izvorul visteriei stareţului din Piteşti , popa al nostru îşi amintea probabil de scrierile Apostolilor: “Cu multe scârbe ni se cade să intrăm în împărăţia lui Dumnezeu” (fap. Ap. 14, 22). Aşa că se punea pe scris câte un acatist binefăcătorului: “Dragă Gherghy...”. Scrisorile au fost confirmate de surse judiciare.

Şi dacă blestemul lui Scularie n-ar fi fost de-ajuns, în capul popii a sărit şi mătuşa Marioara, care l-a afurisit propovăduind că a fost golan de mic, că a ajuns derbedeu şi că a trecut pe la trei fabrici de popi până să primească sutana. După zece ani de şantaj, cum zice “dragul Gherghy”, stareţul a sunat la poliţie, sătul de costurile prea mari ale mântuirii prin iubire. Popa Matei a fost săltat printr-un flagrant de un cor de poliţişti.

SFEŞTANIE ÎN TOATE POZIŢIILE

Tocmai ce meditam la pilda dezmierdărilor sfinţite, când o altă faptă a fost trecută în sinaxarul popilor dornici de eliberare prin dezmăţ. Popa Ciutoiu din Cernavodă a putut fi văzut în toată slava sa într-un apartament în care venise să facă sfeştanie. Gândul că Molitvele Sfântului Vasile, citite pentru alungarea duşmanului nevăzut, nu au efect decât cu pregătire trupească, popa s-a împreunat, pentru sporirea efectului rugăciunii, cu o enoriaşă. Chiar dacă “ce-i frumos şi lui Dumnezeu îi place”, teoria asta nu se susţine aici, întrucât păcătoasa era urâtă. Tăvălită în chinurile exorcizării, tanti credincioasa, purtând ritualic costumul Evei, aştepta printre spasmele produse de necuratu’ ca popa-Adam, să-şi termine ţigara. În cele din urmă popa s-a urnit şi ritualul s-a înfăptuit. Din cauza frământărilor sufleteşti şi a bunăvoinţei unui samaritean care a postat înregistrarea sfeştaniei pe internet, popa Ciutoiu s-a spovedit zicând că acum patru ani a fost împins de duhurile rele şi de substanţe psihotrope să o ia pe arătură. Treaba cu sfeştania a fost o capcană pentru că, după ce l-au drogat, el nu a mai ştiut bine cum ar fi trebuit să decurgă slujba, era “confuz şi nu avea voinţa de a se opune”. Devenit peste noapte vedetă XXX, popa Ciutoiu este sprijinit în lupta cu răul de ceata de enoriaşi, înţelegătoare în faţa deşertăciunii celor lumeşti.

DEGETUL SFINŢIT ŞI MIRUIREA FECIOAREI

Tot din ciclul “Piloi cu punga lungă, a pilit pila pe pungă”, exerciţiu pentru expresivitatea predicilor bisericeşti, robul lui Dumnezeu, preotul Jianu din comuna Slobozia, a fost amestecat şi el de curând într-un mare tărăboi. O tânără fecioară evlavioasă a povestit printre sughiţuri cum popa, neştiutor în ale anatomiei şi orbit de cel rău, voind cu orice preţ să miruiască fata, a confundat fruntea tinerei cu părţile aflate mai jos. Imaculata, de etnie romă, a cărei unică bogăţie era neprihănirea, l-a acuzat că şi-a băgat mâna unde nu fierbea oala, taman în chiloţii ei feciorelnici, şi, cu două degete sfinţite în agheasmă, a sticat ursita fetei. “Roxana ne-a povestit că tot drumul i-a vorbit de câţi bani câştigă şi de cât de avut este el. A băgat apoi maşina pe uliţa aia şi fata l-a întrebat ce caută pe acolo. El a oprit şi i-a zis să coboare să fumeze o ţigară. Când a coborât, a tăbarât pe ea. I-a pus mâna la gură şi s-a luptat cu ea până i-a băgat două degete”, povestesc rudele îndurerate. Sătenii sunt şi acum în rugăciune, aşteptând să fie iluminaţi în următoarea dilemă: mai pupăm sau nu mâna bisericească?!

PREOTUL NU-I TOTUNA CU POPA

Popii sunt iubitori de cele lumeşti, sunt certaţi nu numai cu morala creştină, ci, în cele mai multe cazuri, şi cu legea. Preoţii sunt oameni cu virtuţi, vrednici de tainele Bisericii. Chiar dacă îndrumările creştine ne învaţă că slujitorul Domnului este doar unealta prin care lucrează harul divin, parcă nu-ţi mai vine să-ţi pui patrafirul în cap atunci când stai cu teamă să nu te pipăie popa. Când ţi-ai văzut duhovnicul prins în flagrant cerând bani pentru favoruri sexuale sau făcând huţa-huţa cu enoriaşele în văzul tuturor.

De la începutul anului acesta, în popi parcă a dat strechea. În judeţul Bacău , popii i s-a întocmit dosar penal după ce a mustrat o enoriaşă de 86 de ani, aplicându-i o ciomăgeală zdravănă pentru că trăieşte în păcat. La Urlaţi, credincioşii n-au mai răbdat şi au povestit că preotul lor îi cam pipăie la slujbe. În Suceava, alt popă tămăduitor şi-a ridicat frumuseţe de vilă din banii percepuţi ca taxă pe înţelepciune. La Constanţa, altul a fugit din ţară cu banii enoriaşilor, pe care îi îndrumase să gireze un credit de 200 de mii de euro. În Dâmboviţa, un popă ameţit de aburii alcoolului şofa pe contrasens. După ce şi-a vărsat blestemele pe poliţişti şi le-a spart geamurile maşinii din dotare, a început să-şi imagineze că vorbeşte la telefon cu însuşi Băsescu, pe care îl chema să-i sară în ajutor. În Neamţ, alt popă a descoperit că ies bani frumoşi din comerţul cu icoane vechi sustrase din propria biserică. După toate aceste evenimente, ne putem pune, legitim, întrebarea: Cine mai pupă poala popii?

Păcătosul în sutană

Moto: Nimic din ceea ce e omenesc nu-mi este străin.

Domiciliu: De obicei vilă cu multe etaje, ridicată din taxa percepută pe înţelepciune.

Menire: Îndrumarea enoriaşului spre mântuire contra a trei kile de ulei de măsline pentru candele şi o donaţie generoasă la cutia milei.

Profil moral: de biserică în faţa turmei Domnului, ghiduş în particular.

Crez: Ce-i frumos şi lui Dumnezeu îi place!

Canoane zilnice: Zece mătănii şi de cinci ori “Tatăl Nostru”, în cazul în care nu dă cu virgulă.

Exerciţii de dicţie: De câte ori este cazul, invocarea lui “ucigă-l toaca” asupra ălora care nu înţeleg că liniştea şi pacea popii provine din belşug, vile, maşini şi acarete – esenţiale pentru buna desfăşurare a slujbelor.

Sursa: www.Culte.ro

Contor Accesări: 1046, Ultimul acces: 2026-08-03 03:28:59

Timp total: 0.03s...

[]:1