Sfânta Scriptură este esenţială pentru a-l cunoaşte pe Cristos (II)

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Sfânta Scriptură este esenţială pentru a-l cunoaşte pe Cristos (II)

[2008-09-25]

Vă oferim a doua parte din interviul acordat agenţiei Zenit de către unul dintre cei mai prestigioşi biblişti din lume, Cardinalul Albert Vanhoye, la puţine zile de apropiatul Sinod al Episcopilor. Cardinalul explică ce este pentru el Biblia şi ce aşteaptă de la adunarea Episcopilor. Interviul a fost tradus de pr. Mihai Pătraşcu, şi a apărut în numărul pe luna septembrie 2008 al revistei Lumea Catholica.
- Ce anume lipseşte astăzi în Biserică pentru ca Scriptura să aibă tot mai multă influenţă în viaţa spirituală a credincioşilor? - Lipsesc două lucruri principale: pe de o parte mijloacele, instrumentele, ceea ce poate să îi ajute pe credincioşi să primească bine cuvântul lui Dumnezeu; şi pe de altă parte meditaţia asupra textelor din Biblie din partea credincioşilor. Es te vorba de două lucruri bine cunoscute deja, slavă Domnului, în viaţa Bisericii şi care au fost făcute şi mai mult prezente graţie Conciliului Vatican II. Totuşi, există mereu un progres care trebuie făcut: pe de o parte, a-i educa pe credincioşi să primească bine cuvântul lui Dumnezeu şi să îl primească nu numai în minte, ci în inimă şi în viaţă. Acest lucru este clar. Trebuie educaţi credincioşii să facă aceasta. Şi, pe de altă parte, pentru ca să fie realmente efectiv, este indispensabil să mediteze credincioşii cuvântului lui Dumnezeu, să-şi amintească, să reflecteze asupra lui. Astfel viaţa lor va fi puţin câte puţin transformată de puterea cuvântului lui Dumnezeu.
- În acest scop, aşa cum a afirmat de mai multe ori Papa Benedict al XVI-lea, lectio divina poate să fie un mijloc foarte potrivit. - Desigur, lectio divina este o metodă de aprofundare foarte serioasă a Scripturii inspirate. Pentru ca să aibă însă influenţă asupra vieţii credincioşilor, est e necesar ca ultimul pas să fie tocmai aplicarea în viaţă. Este posibilă o lectio divina care să se mulţumească să fie numai o analizare atentă a textului; şi apoi o meditare. Dar trebuie să fie completată de o angajare a credinciosului la a aplica, a primi cu adevărat în viaţa sa Cuvântul lui Dumnezeu, a-l face nu numai prezent ci operativ.
Această metodă are marele merit că duce atenţia asupra textului biblic, aşa cum este el în sine, în semnificaţia sa exactă, şi apoi concentrează efortul de atenţie asupra textului, înainte de a porni în speculaţii care ar putea să nu aibă nici un raport cu textul. Lectio divina porneşte de la adevărata lectio, de la citirea atentă. Cardinalul Martini insista asupra acestui lucru atunci când făcea în Domul din Milano adunări lungi de lectio divina. Aşadar, se încearcă mai apoi să se mediteze, să se vadă raportul cu situaţia actuală a credincioşilor, şi se încearcă şi să se asume atitudini spirituale de contemplaţie, de unir e cu Dumnezeu etc. Aşa cum am spus, trebuie însă prelungită lectio divina, în sensul unei transformări a vieţii.
- Sinodul se va ocupa şi de tema predicării Cuvântului lui Dumnezeu, mai ales în liturgie. Din experienţa dumneavoastră, care sunt elementele esenţiale de care trebuie ţinut cont în omilie? - Omiliile trebuie să fie rodul la lectio divina, practicată într-o manieră sau alta, adică omiliile trebuie într-adevăr să le dea credincioşilor un contact direct cu cuvântul lui Dumnezeu, deci să explice suficient de clar importanţa lui imediată şi apoi să continue în aplicarea în viaţă, în actualizarea lui. O omilie nu poate să rămână niciodată numai teoretică. Trebuie să aibă o forţă pătrunzătoare în viaţă. A porni, deci, bine de la text şi apoi a-l aplica la viaţa spirituală.
Trebuie spus că pentru predică este util să se folosească şi exemplele sfinţilor. Pentru că sfinţii îi ajută pe oameni să primească unele aspecte ale textelor biblice c are ar putea să rămână un pic îndepărtate. Sfinţii în schimb fac ca textele biblice să fie mai la îndemâna credincioşilor. Este clar că spiritul de copilărie spirituală, de exemplu, care este cerut de Isus în evanghelii - 'dacă nu veţi deveni asemenea copiilor, nu veţi intra în împărăţia cerurilor' (Matei 18,3) - este înţeles foarte bine de oameni dacă este luată sfânta Tereza a Pruncului Isus ca model. Sau, în ceea ce priveşte caritatea faţă de cei săraci, Maica Tereza este un exemplu care-i stimulează pe oameni să înţeleagă că într-adevăr caritatea trebuie să se îndrepte spre cei mai nevoiaşi, că nu putem să fim uniţi cu Cristos dacă nu suntem deschişi spre această caritate. Pe de altă parte, Maica Tereza a pus foarte bine în legătură rugăciunea, unirea cu Cristos şi caritatea. Viaţa ei era hrănită cu o rugăciune foarte profundă, cu o viaţă spirituală exigentă, uneori dureroasă. Exemplele sunt deci utile, dar trebuie să fie folosite în relaţie cu textele biblice, deoarece s finţii sunt făcuţi pentru a da mărturie despre textele biblice. - Sinodul provoacă şi va provoca un interes reînnoit pentru Biblie. Ce itinerar aţi sugera unui credincios care doreşte să cunoască mai bine cuvântul lui Dumnezeu? - Este clar că pentru un creştin trebuie început cu Evanghelia. A lua o Evanghelie, a o aprofunda în meditaţie, în rugăciune, a o aplica la viaţa proprie. Acesta este primul lucru esenţial. Evanghelia însăşi face însă trimitere la Vechiul Testament. Isus e Mesia cel promis. Este utilă aşadar citirea textelor profetice, în special a acelora care sunt mesianice. Pentru rugăciune sunt utili psalmii, însă trebuie spus că nu au mereu spiritul evanghelic. Trebuie făcută deci o distincţie. Unii psalmi sunt plini de imprecaţii împotriva duşmanilor, sunt foarte departe de preceptul lui Isus de a-i iubi pe duşmani şi de a ne ruga pentru ei. Este clar că pentru un credincios este necesar să fie ajutat de instrumente care să prezinte textele şi să le pună la înde m âna inteligenţei lor, a capacităţii lor de a înţelege şi de a trăi.
Apoi, în cadrul Evangheliilor există desigur o diferenţă între sinoptici şi Evanghelia după Ioan. Evanghelia cea mai interesantă la prima vedere pentru un credincios este Evanghelia după Marcu, care este foarte vie, care relatează minunile în manieră detaliată etc. Evanghelia după Matei ne dă o învăţătură mai bogată, deci trebuie mereu să ne întoarcem la ea pentru a fi umpluţi de spirit evanghelic. Pe de altă parte, Evanghelia după Ioan aprofundează credinţa într-o manieră minunată. Cu adevărat trebuie meditată Evanghelia după Ioan, primită cu spirit de credinţă şi de iubire faţă de Domnul.
Luca este şi el foarte interesant. Este Evanghelia discipolului. Ar fi posibil să se înceapă şi cu Evanghelia după Luca, aceasta interesându-se mai mult de relaţia discipolului cu Domnul Isus. Marile cuvântări din Matei sunt fărâmiţate în Evanghelia după Luca. Fericirile, în schimb, în loc să fie exprimate la persoana a treia, sunt adresate direct discipolilor: 'Fericiţi sunteţi voi, cei săraci...' Acesta este un exemplu. Apoi, Luca se raportează la Isus în manieră foarte delicată, în special în relatarea Pătimirii. Acolo se vede foarte bine iubirea sa delicată faţă de Domnul; faptul că atenuează lucrurile mai crude, mai ofensatoare.
(Sursa: Lumea Catholica)

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 768, Ultimul acces: 2026-08-04 00:03:58

Timp total: 0.03s...

[]:1