Maria ridicată la cer este semn de speranţă sigură şi de mângâiere

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Maria ridicată la cer este semn de speranţă sigură şi de mângâiere

[2008-08-19]

Vineri, 15 august 2008, la ora 8 dimineaţa, în solemnitatea Ridicării cu trupul şi sufletul la cer a Preasfintei Fecioare Maria - Adormirea Maicii Domnului, Papa Benedict al XVI-lea a celebrat Liturghia euharistică în biserica parohială Sf. Toma de Villanova din Castel Gandolfo. Traversând Piaţa centrală, însoţit de Cardinalul secretar de stat Tarcisio Bertone şi de fratele său, Georg Ratzinger, Papa s-a dus pe jos de la reşedinţa pontificală până la biserica parohială şi tot pe jos s-a întors în Palatul Apostolic, salutând mulţimea credincioşilor care umpleau piaţa şi traseul pe unde a trecut.
La predică, Papa nu s-a folosit de un text scris, predica fiind transcrisă de serviciile de documentare ale Radio Vatican şi tradusă de redacţia în limba română. Sfântul Părinte a arătat că atmosfera celebrării este pătrunsă în întregime de bucuria pascală, Fecioara Maria fiind ridicată la cer şi domnind alături de Cristos în veci. Evenimentul ridicării ei la cer este 'cu totul unic şi extraordinar, dar destinat să copleşească de speranţă, de fericire inima fiecărei fiinţe umane. Maria este într-adevăr pârga noii umanităţii, creatura în care misterul lui Cristos - Întrupare, Moarte, Înviere, Înălţare la cer - a avut deja efect deplin, răscumpărând-o de moarte şi transferând-o în suflet şi trup în împărăţia vieţii nemuritoare. De aceea Fecioara Maria, cum aminteşte Conciliul Vatican II, constituie pentru noi un semn de speranţă sigură şi de mângâiere'.
Pontiful l-a citat pe Sf. Gherman, Episcop de Constatinopol în secolul VIII, care într-un discurs ţinut în sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, se exprima astfel: 'Tu eşti Aceea care prin intermediul trupului tău imaculat ai unit cu Cristos poporul creştin... Aşa cum orice însetat aleargă la izvor, la fel orice suflet aleargă la Tine, izvor de iubire, şi cum orice om aspiră să trăiască, să vadă lumina care nu apune, la fel orice creştin suspină să intre în lumina Preasfintei Treimi, unde Tu deja ai intrat'. Sunt aceleaşi sentimente care ne însufleţesc astăzi în timp ce o contemplăm pe Maria în slava lui Dumnezeu. Când ea a adormit pentru lumea aceasta pentru a se trezi în cer de fapt l-a urmat simplu pentru ultima dată pe Fiul Isus în călătoria sa cea mai lungă şi decisivă, în trecerea sa din această lume la Tatăl'.
'Fie ca Maria să ne ajute, să ne încurajeze ca să facem astfel încât fiecare moment al existenţei noastre să fie un pas în această ieşire, pe acest drum spre Dumnezeu. Să ne ajute să facem astfel prezentă şi realitatea cerului, măreţia lui Dumnezeu, în viaţa lumii noastre. Şi, în fond, nu este aceasta dinamica pascală a omului, a fiecărui om, care vrea să devină ceresc, preafericit, în virtutea Învierii lui Cristos? Şi nu este oare acesta începutul şi anticiparea unei mişcări care priveşte fiecare fiinţă umană şi cosmosul întreg? Aceea din care Dumnezeu luase trupul Său şi al cărei suflet a fost străpuns de o sabie pe Calvar s-a găsit asociată cea dintâi şi în mod singular la misterul acestei transformări, la care tindem toţi, şi noi adesea străpunşi de săbiile suferinţei acestei lumi'.
'Numai iubirea face să intrăm în împărăţia vieţii!', a subliniat Papa. 'Iar Maria a intrat în urma Fiului, asociată la slava Sa, după ce a fost asociată la Pătimirea Sa. A intrat cu un elan de nestăpânit menţinând deschisă după ea calea pentru noi toţi. Şi de aceea astăzi o invocăm: `Poarta cerului`, `Regina îngerilor` şi `Scăparea păcătoşilor`... Să-i cerem Mariei să ne facă astăzi darul credinţei sale, acea credinţă care ne face să trăim deja în această dimensiune dintre finit şi infinit, acea credinţă care transformă şi sentimentul timpului şi al trecerii existenţei noastre, acea credinţă în care simţim lăuntric că viaţa noastră nu este absorbită de trecut, ci atrasă spre viitor, spre Dumnezeu unde Cristos ne-a precedat, şi în urma Lui, Maria'.
'Privind la cea ridicată în cer înţelegem mai bine că viaţa noastră de fiecare zi, deşi marcată de încercări şi dificultăţi, trece ca un fluviu spre oceanul divin, spre plinătatea bucuriei şi a păcii. Înţelegem că faptul de a muri nu este sfârşitul, ci intrarea în viaţa care nu cunoaşte moartea. Apusul nostru în orizontul acestei lumi este o un răsărit în aurora lumii noi, a zilei veşnice... În faţa spectacolului trist de atâta falsă bucurie şi în acelaşi timp de atâta durere neliniştitoare care se răspândeşte în lume, trebuie să învăţăm de la Maria să devenim noi înşine semne de speranţă şi de mângâiere, trebuie să vestim cu viaţa noastră învierea lui Cristos. `Ajută-ne tu, Mamă, Poartă strălucită a cerului, Maica Milei, izvorul prin care a izvorât viaţa şi bucuria noastră, Isus Cristos. Amin`'.
(Sursa: Radio Vatican)

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 739, Ultimul acces: 2026-08-02 09:22:29

Timp total: 0.04s...

[1]:1