Gaterul "Sf. Troiţă"

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Gaterul "Sf. Troiţă"

[2008-07-08]

de Andreea Tudorica

Popii de la Neamţ exploatează lemnul în propria fabrică, aflată la cîţiva kilometri de mănăstire MĂNĂSTIREA NEAMŢ ● Afaceri cu lemn, vin liturgic şi mercurialul, la acatiste

Un prieten îmi spunea cu cîteva zile în urmă că în Neamţ se poate vorbi uşor despre SC Sfînta Biserică SA. Puţine sînt lăcaşurile unde Sfîntul Duh şi buna credinţă se simt ca acasă. În rest, sutanele negre se ocupă cu sfintele afaceri cu lemn, sfinte gatere, sfînta prelucrare a lemnului şi construcţii în ariile protejate.

Popii de la Mănăstirea Neamţ au reuşit să fie împroprietăriţi în urmă cu trei-patru ani cu aproape 11.000 de hectare de pădure chiar în Rezervaţia Naturală "Vînători". Printre ciute, zimbri şi alte încornorate, popii şi-au găsit afacerea lor cu lemn. Nimic ilegal şi poate nici imoral. În rezervaţiile naturale se poate exploata lemn, dar numai o anumită cotă pe an de fiecare proprietar sau chiar de Romsilva, care poate încheia contracte cu diverse firme de exploatare a lemnului.

ÎMPROPRIETĂRIRE. Potrivit unei sentinţe judecătoreşti, care la vremea respectivă în presa locală a ridicat diverse suspiciuni, au obţinut o treime din întreaga suprafaţă a Parcului Natural "Vînători", pe care o pot exploata după bunul plac, atît timp cît se încadrează în cota de exploatare pe care o au pe 10 ani, potrivit deciziei Direcţiei Silvice Neamţ.

Înainte de împroprietărirea popilor de la Mănăstirea Neamţ, sămînţa de scandal deja izbucnise. Deşi nu exista vreo hotărîre judecătorească de împroprietărire, sutanele negre deja simţiseră miros de brad în parcul natural şi au cerut sistarea lucrărilor de exploatare pe eventuala lor viitoare "tarla" pe care firme din Neamţ deja aveau contracte. Adică "popii, văzînd în perspectivă cum le va reveni proprietatea, au cerut încetarea contractelor de exploatare a masei lemnoase de pe acea suprafaţă. Voiau ca pînă primeau ei pădurea, jumate de an, un an, să nu se mai exploateze chiar dacă existau contracte. S-au opus tuturor celor care deja exploatau. Evident, societăţile comerciale care aveau contracte s-au dus cu plîngerile în mînă la Romsilva. Situaţia într-un final s-a remediat, dar popii imediat ce prind un căpătîi de ceva se agaţă şi fac tam-tam", povesteşte Lucian Cosma, inginer silvic în cadrul Parcului Natural "Vînători". Scandalul s-a stins, popii au obţinut ce au vrut. Mai întîi 5.000 de hectare, apoi 6.000. Cel puţin din parc nu mai au ce obţine. Nu mai au ce cere. Poate nici zimbrului sau ciutei nu-i convine să se lovească zilnic de drujbele cu sutane.

FABRICA. Cum se termină parcul, la poale de codru des, aproape de Mănăsirea Neamţ se află gaterul "Sfînta Troiţă". Un peisaj neprietenos şi nepotrivit locului se introduce anapoda. Sigla te întîmpină încă de la intrare, dar accesul e dificil. Gaterul lucrează cu spor, deşi la efectiv redus. Din zece muncitori au mai rămas jumate. Din cinci doar doi lucrează undeva, în fundul "Sfintei Troiţe", în spatele clădirilor vechi şi cam dărăpănate. O ploaie torenţială se porneşte pe neaşteptate şi întrerupe activitatea celor doi muncitori. Localnicii ne povestesc că popii ar vrea să desfiinţeze fabrica. "Tot ce vedeţi aici pădure este a lor. Cît vezi cu ochii (n.r. – şi ai ce vedea!). Cred că o desfiinţează. Poate că vor să facă alta mai mare. Astea oricum sînt clădiri vechi. De intrat nu cred că vă lasă. E acolo un inginer care nu prea lasă pe nimeni. Supraveghează tot. Intră şi ies camioane cu lemn, dar nu ştiu ce fac cu ele. Şi nici cu rumeguşul", povesteşte un localnic mai slobod la gură. "Da’ să-i vedeţi pe popi cînd vin la birt şi se-mbată... Eee, un spectacol total", continuă el. Odată oprită ploaia, încercăm să intrăm în "Sfînta Troiţă", dar ne întîmpină inginerul silvic, care ne zice derutat şi puţin nedumerit că trebuie să ia vreo trei aprobări de la "sfînta treime" a gaterului. Adică de la stareţul Mănăstirii Neamţului, un şef ceva de pe la fabrică şi nu mai ştiu cine de pe la Mitropolie. După două minute ne trimite la părintele stareţ de la Neamţ, părintele Benedict al "sfîntului gater".

PĂRINTELE BENEDICT. La mănăstire întrebăm o faţă bisericească de locul în care de bună seamă am vrea să-l găsim pe părintele Benedict. Suspicios, purtătorul de sutană ne măsoară din priviri de sus pînă jos şi ne întreabă în ce problemă. Îi spunem că vrem să vorbim cu preacuvioşenia sa şi ne răspunde că este destul de greu de ajuns la părintele Benedict. Imposibil devine abia după ce îi spunem cine sîntem şi ce vrem. "Numai cine are interes poate să vă spună unde este." "Păi, părinte, noi avem interes. Deci unde-l găsim?" Ne arată o casă undeva vizavi de mănăstire şi-şi găseşte repede vorbă cu un turist neamţ pe care-l descoase într-o germană curată de toate cele: de unde e, unde stă, cînd a venit, cînd pleacă. Acasă, părintele Benedict, lipsă. Pentru sfînta aprobare îl sunăm pe telefonul mobil.

"3, 11, 4... deci 400". "Alo..." "Dea..." "Părintele Benedict? De la Jurnalul Naţional vă sunăm. Înţeleg că avem nevoie de o aprobare de la dvs. pentru a intra la Sfînta Troiţă, la fabrică." "Da, dar de ce vreţi să intraţi?" "Păi, să vedem cum se lucrează lemnul în fabrică. Am auzit nişte maşinării care lucrau." "Păi, n-aveţi de ce să intraţi să faceţi poze, că nu se mai lucrează. Nu mai sînt muncitori." "Păi, noi am văzut vreo doi." "Păi, da, am avut zece, au plecat cinci şi ăia care au rămas nu prea mai au ce să lucreze." "Păi, de ce nu e pădure?" "E pădure, dar e fabrică mică." "Cîtă pădure aveţi în proprietate?" "Păi, vreo 3, 11, 4. Deci 400... de hectare. De aici exploatăm." "Deci ne lăsaţi sau nu?" "Păi, nu, de ce? Mergeţi la Piatra Neamţ, că acolo-i fabrică mare de mobilă şi vedeţi acolo cum se lucrează. Aici nu aveţi ce. Aia-i privată". "Păi, şi asta-i cam privată. De ce ne trimiteţi acolo?" "Păi, da, dar aia-i mare." "Şi închideţi fabrica?" "Nu." "Păi, şi atunci ce faceţi cu ea?" "Eee, mai nimic, că nu prea mai sînt oameni." "Aha. Deci ne lăsaţi sau nu?" "Nu, că n-aveţi de ce." "Bine, părinte, sănătate." "Sănătate, Doamne ajută."

Părăsim sfîntul gater, mănăstirea, oamenii în sutane cu dezgust. Greaţa se accentuează şi mai şi cînd în drum zărim la un birt din apropierea mănăstirii doi purtători de sutane care dădeau pe gît licori neautorizate de sfîntul duh. "Noroc, să trăieşti, părinte!"

Sursa: www.Culte.ro

Contor Accesări: 843, Ultimul acces: 2026-08-02 09:50:16

Timp total: 0.03s...

[1]:1