© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Sfinții Petru și Pavel, următorii lui Hristos[2008-07-02]de Daniela SonticaSĂRBĂTOARE. Ziua Sfinților Apostoli Petru și Pavel este serbată atît de Biserica de Răsărit, cît și de cea de Apus 29 iunie ● Cei dintîi între apostoli În fiecare an, la 29 iunie, Biserica Ortodoxă îi sărbătorește pe Sfinții Apostoli Petru și Pavel, cei mai înfocați mărturisitori ai credinței în Iisus Hristos, care au trăit potrivit învățăturii Lui și au murit pentru El. Adesea în lanțuri, în închisori, prigonit, bătut, flămînd, după cum spune chiar el în diversele epistole pe care le trimitea creștinilor pentru a-i întări în credință, Sfîntul Pavel a rămas pentru noi toți o pildă vie de mărtusire a lui Hristos. Deseori spunea "Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine" și "Fiți următorii mei, cum și eu sînt al lui Hristos". CĂLĂTOR CU HRISTOS. Sfîntul Apostol Pavel nu l-a cunoscut personal pe Hristos, el fiind pe atunci rabinul înflăcărat cu numele Saul. S-a născut în Tars din părinți evrei bogați, de la ei avînd și dreptul la cetățenie romană. A învățat la marile școli de acolo, însușindu-și foarte bine limba greacă. Despre convertirea lui la creștinism sînt informații în Faptele Apostolilor. Se spune acolo că Saul, luînd scrisori de împuternicire de la mai marele preoților din Tars, a plecat spre Damasc, oraș aflat la 200 km de Ierusalim. Scopul călătoriei era să-i prindă pe creștinii de acolo, dar pe drum i s-a întîmplat minunea: ziua în amiaza mare i s-a arătat Iisus într-o lumină orbitoare, spunîndu-I: "Saule, Saule, de ce Mă prigonești? Iar el a zis: Cine ești, Doamne? și Domnul i-a spus: Eu sînt Iisus, pe care tu Îl prigonești" (Fapte 9, 4-5). Orbit, Saul a fost dus de garda sa la Damasc, unde a primit botezul de la preotul Anania. Saul a devenit Pavel, cel care mai tîrziu a fost numit Apostolul Neamurilor, întrucît, căindu-se de răul pe care îl făcea creștinilor și devenind el însuși creștin, a plecat să spună lumii întregi despre Iisus, Dumnezeul cel adevărat. De aici înainte, viața lui Pavel s-a transformat într-o călătorie care nu s-a sfîrșit decît o dată cu viața lui pămîntească. A scris 14 epistole care se găsesc în Noul Testament. Se crede că Pavel ar fi murit după ce a fost închis a doua oară la Roma, în anul 67, pe vremea lui Nero. PIATRA CREDINȚEI. Sfîntul Petru, fratele Sfîntului Andrei, este originar din Betsaida, și era pescar atunci cînd Mîntuitorul l-a chemat la apostolie. Din Simon, simplul pescar, a devenit Petru, pescarul de oameni. Petru sau Chifa, adică "piatră", este numele care definește tăria de caracter și a credinței lui. Era atît de înfocat în credință, încît, atunci cînd au venit iudeii să-L ia pe Iisus spre a-L răstigni, Petru a tăiat urechea unui soldat. S-a lepădat de învățătorul lui în noaptea răstignirii, dar a plîns cu amar și a venit cu mai multă credință și statornicie la Iisus. Informațiile privind activitatea sa misionară sînt destul de reduse. Se crede că a propovăduit în Ierusalim, în Iudeea, Samaria , în Asia Mică, pînă în Babilon. Tradiția leagă cea mai mare parte a misiunii sale de Antiohia. A ajuns la Roma în vremea celei de-a doua captivități a Sfîntului Pavel. S-a săvîrșit și el tot prin moarte martirică, fiind răstignit cu capul în jos. Duminica Sfinților Români Astăzi este și Duminica Sfinților Români, sărbătoare care a fost instituită de Biserica Ortodoxă Română în 1992, pentru a fi sărbătoriți astfel toți sfinții știuți și neștiuți care au trăit pe pămîmt românesc. De atunci, în fiecare an, în Duminica a 2-a după Rusalii, în toate bisericile sînt pomeniți în cîntări sfinții români. Unul dintre lăcașurile cu acest hram este Mănăstirea Duminica Sfinților Români din Popești-Leordeni, care a fost sfințită în 2006 de Patriarhul Teoctist. Această ultimă ctitorie a sa era una la care ținea foarte mult, mai ales că acolo sînt Atelierele Institutului Biblic și de Misiune al BOR, dorind prin aceasta să reînvie ceea ce a fost Schitul Maicilor înainte de demolare. "Și de aș împărți toată avuția mea și de aș da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi folosește. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește. Dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde mînie, nu gîndește răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată". (Corinteni I, 13, 3-8) Sursa: www.Culte.ro Contor Accesări: 772, Ultimul acces: 2026-08-02 05:39:02
|
Timp total: 0.03s...
[1]:1
