Poziţia PS Mihai Frăţilă privind gestul IPS Nicolae Corneanu

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Poziţia PS Mihai Frăţilă privind gestul IPS Nicolae Corneanu

[2008-06-28]

Ca răspuns la cererea unor jurnalişti pentru a se pronunţa personal cu privire la gestul IPS Nicolae Corneanu, mitropolitul ortodox al Banatului, Secretariatul Vicariatului greco-catolic de Bucureşti publică declaraţia PS MIHAI, auxiliar al Arhiepiscopiei de Alba-Iulia şi Făgăraş cu sediul în capitală.
Poziţia IPS Nicolae, atât de stimat şi respectat de toţi cei care, indiferent de confesiune, fac apel la bunul simţ, este zidită pe darul CONVERTIRII, singurul care aduce apoi IERTAREA lui Dumnezeu.
1. Gestul de a cere împărtăşirea la o sfântă Liturghie greco-catolică, determinat de spiritul de rugăciune şi frăţietate, nu înseamnă că îl face pe mai puţin ortodox pe IPS Nicolae. Din contră. Credem de aceea că de la nevoia de mărturie creştină şi până l a parada pe care o facem, cu justificarea de a arăta "cât" şi "cum" suntem de ataşaţi unei confesiuni, este totuşi cale lungă.
La judecată nu vom fi întrebaţi decât de faptele iubirii adresate nu oricui, ci lui Hristos însuşi - în cel nevoiaş şi neputincios. Aşadar, cine se ţine de adevărul Evangheliei poate să-l piardă nu din lipsa cunoaşterii, ci a iubirii. Divergenţele teologice care trebuie să-şi afle rezolvarea înainte de a se putea restabili deplina comuniune între Biserica catolică şi Biserica ortodoxă, gravitează - aşa cum declara şi IPS Nicolae - în jurul primatului Episcopului Romei.
Sfintele Taine sunt reciproc recunoscute, iar aici se poate evoca şi tradiţia românească transilvană a familiilor mixte, unde fetele aveau confesiunea mamei, iar băieţii pe cea a tatei. Fiecare frecventa biserica unde fusese botezat fără să-şi permită să judece sau să acuze poziţia celuilalt. În plus, să nu uităm că preoţii greco-catolici, trecuţi cu for ţ a la ortodoxie în toamna lui 1948, au celebrat în continuare la ortodocşi pe acelaşi principiu că Sfintele Taine erau recunoscute de Biserica ortodoxă.
2. Credinţa nu este pretenţie spirituală, ci încrederea în prezenţa lui Dumnezeu care zideşte pe conversiune şi iubire în viaţa celor care rămân smeriţi şi încrezători în lucrarea binelui. Dreapta credinţă - ne învaţă Evanghelia, Sinoadele şi Sfinţii Părinţi ai Răsăritului - nu este doar suma adevărurilor la care Biserica subscrie, ci şi întruparea lor în viaţa membrilor ei, adică moralitatea, verticalitatea şi coerenţa lor.
Fiindcă istoria obligă, şi cu această ocazie greco-catolicii români nu se sfiesc să afirme că s-au împărtăşit împreună cu fraţii ortodocşi nu doar în bucurii, necazuri, la tribuna pentru drepturile întregii românimi, ci şi suspinurile îndreptate către bunul Dumnezeu. (Semnează + Mihai, Episcop)
(Sursa: BRU.ro)

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 691, Ultimul acces: 2026-08-02 02:24:17

Timp total: 0.03s...

[1]:1