„Misiunea preotului este la altar, nu la primărie!“

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

„Misiunea preotului este la altar, nu la primărie!“

[2008-06-17]

de George Radulescu

Părintele Anania spune că prezenţa religiei ... Mitropolitul Clujului, Bartolomeu Anania, a făcut imposibil accesul preoţilor din zona pe care o păstoreşte în structurile locale, pentru a-i feri de racolări politice

Exigent în privinţa apărării adevărurilor de credinţă ale Ortodoxiei şi critic al implicării clericilor în politică, ÎPS Bartolomeu a vorbit pentru cititorii noştri despre câteva teme de actualitate din viaţa Bisericii.

Adevărul: Consideraţi că Biserica Ortodoxă Română ar trebui să lămurească public, printr-un document scris, acuzaţiile de „colaboraţionism" în faţa acţiunilor regimului de dinainte de 1989?

Bartolomeu Anania: Mai întâi, să precizăm noţiunile. Prin „Biserică" nu se înţelege, aşa cum fac foarte mulţi, doar totalitatea ierarhilor, sau totalitatea celor din cinurile preoţesc şi monahal, ci toţi aceştia împreună cu totalitatea laicilor, bărbaţi şi femei, care au primit Taina Botezului, indiferent că sunt sau nu creştini practicanţi.

Prin urmare, una este Biserica în totalitatea ei, ca instituţie divino-umană, şi alta sunt persoanele suspecte sau dovedite de a fi „colaborat" cu regimul comunist, de la patriarh până la paroh, dar şi până la ministru, preşedinte de Sfat Popular sau activist sindical.

Dacă e vorba de „colaborare", fără să ignorăm derapajele sau cesiunile unuia sau altuia dintre clerici, e bine să ne amintim că Biserica a fost singura instituţie care, atât prin viu grai, cât şi prin scrieri, a profesat deschis o altă doctrină decât cea oficială, singura care, sfidând legea, nu a folosit apelativul „tovarăşe", singura care nu s-a angajat, sub nicio formă, în „lupta de clasă".

„Ideea sindicalizării clerului, o aberaţie"

Este benefică sau nocivă, în opinia Înalt Prea Sfinţiei Voastre, prezenţa preoţilor în fruntea comunităţilor locale, prin ocuparea unor funcţii de primar şi consilier local?

Nu! Eu cred că locul şi misiunea preotului sunt la altar, nu la primărie. Instruindu-şi enoriaşii să fie cetăţeni buni ai patriei şi ai comunităţii locale, el poate fi mult mai eficient decât ca membru al consiliului local, unde poate intra ca independent, pentru ca, îndată după aceea, să fie racolat de un partid politic.

E bine ca politica să fie lăsată pe seama celor ce ştiu şi au căderea să o facă. În eparhia de care răspund am emis o scrisoare pastorală în care, fără să neg decizia Sfântului Sinod, le-am comunicat preoţilor un regulament intern care, practic, le face imposibil accesul în structurile politice. Au înţeles, e linişte şi pace.

Deseori se vorbeşte despre o „decuplare" a ierarhilor de problemele reale ale credincioşilor. Unde vedeţi cauza acestei percepţii?

Depinde ierarh, de relaţia lui cu preoţii din eparhie; în opinia mea, aceasta trebuie să fie şi să rămână paterno-filială, nu una convenţională, contractuală, care, iată, poate genera aberaţii precum ideea sindicalizării clerului.

Acelaşi principiu se cere instaurat şi în relaţia dintre ierarh şi credincioşi, fie prin mijlocirea preoţilor, fie direct, nu numai prin slujbe şi cuvântări la sfinţiri de biserici, ci şi prin vizite pastorale. În ceea ce mă priveşte, pe acestea din urmă le-am încredinţat cu precădere celor doi episcopi vicari ai mei, încă tineri, cu rezultate foarte bune.

Tot atât de eficiente sunt cercurile preoţeşti, pe arii teritoriale mai restrânse, precum şi misiunea grupelor de studenţi teologi şi de seminarişti care, pe toată durata celor două posturi mari de peste an, al Paştilor şi al Crăciunului, merg duminica în parohii din mediul rural, participă la slujbe şi întreţin conversaţii cu sătenii.

Nu credeţi că discuţiile privind eliminarea religiei din şcoli sunt generate şi de prestaţia mediocră a unor profesori de religie?

Din păcate, Inspectoratul Învăţământului Religios din Ministerul de resort a constatat că, exceptând Transilvania, în care lucrurile stau mai bine, nivelul de pregătire şi metoda de predare ale profesorilor de religie lasă mult de dorit. Rădăcinile acestei carenţe se află în Facultăţile de Teologie care i-au pregătit, dar şi în graba ierarhilor care le-au dat binecuvântarea cu prea multă uşurinţă. Se poate face, în timp, o primenire prin selectarea valorilor de nonvalori.

Totuşi, nu acesta este adevăratul motiv al celor care cer eliminarea religiei şi a simbolurilor religioase din şcolile publice. Prezenţa religiei în şcoală este expresia sentimentului religios al poporului român, sentiment care nu este proprietatea statului, nici a societăţii civile, şi nici chiar a Bisericii ca instituţie, el fiind o componentă ontologică a acestui popor.

„Unirea cu catolicii nu poate fi anticipată"

Cum vedeţi implicarea laicatului, sau mai bine spus folosirea intelectualităţii creştine ca „vârf de lance" al Bisericii în rezolvarea problemelor comunităţilor?

Nu cred că laicii trebuie „folosiţi" de Biserică, ci implicaţi în viaţa şi activitatea ei, ca unii care sunt membri de drept ai corpului eclezial. Personal, am excelente relaţii şi acţiuni comune cu intelectuali din mediile universitar şi literar, înlesnite prin calitatea mea de scriitor, pe de o parte, şi de laureat honoris causa al celor două mari universităţi clujene, Babeş-Bolyai şi de Medicină, pe de alta.

La 3 februarie 2008, rectorii celor cinci universităţi clujene s-au implicat primii în inaugurarea Fundaţiei care-mi poartă numele, al cărei scop principal este ca, începând cu anul viitor, să acorde burse tinerilor studioşi, dar cu venituri materiale reduse.

În ce orizont de timp preconizaţi reunificarea creştinilor în aceeaşi Biserică?

Refacerea unităţii bisericeşti a primului mileniu e un deziderat legitim al tuturor confesiunilor creştine clasice. O dorim, o visăm, ne rugăm, dar ea va fi cândva opera Sfântului Duh.

Până atunci e recomandabil să-şi păstreze fiecare credinţa lui, în deplin respect faţă de a celuilalt. În orice caz, unirea cu catolicii nu poate fi anticipată emblematic prin exhibiţionismul unui mitropolit ortodox, care, la adânci bătrâneţi, a ajuns să creadă că Euharistia este egală, primăvara, cu borşul de urzici.

Nota redacţiei: Mitropolitul Bartolomeu Anania s-a referit în cadrul ultimului răspuns la gestul mitropolitului Banatului, Nicolae Corneanu, care s-a împărtăşit recent împreună cu greco-catolicii.

Fostul rabin-şef Moses Rosen declara că a colaborat cu regimul comunist spre a servi interesele coreligionarilor săi, şi nu l-a osândit nimeni. Oare nu acelaşi tratament li se poate aplica şi ortodocşilor?

Bartolomeu Anania,
mitropolitul Clujului

Unirea cu catolicii nu poate fi anticipată emblematic prin exhibiţionismul unui mitropolit ortodox, care, la adânci bătrâneţi, a ajuns să creadă că Euharistia este egală, primăvara, cu borşul de urzici

Bartolomeu Anania,
mitropolitul Clujului

Bartolomeu Anania
- s-a născut la 18 martie 1921, în comuna Glăvile-Piteşteana, judeţul Vâlcea
- obţine titlul de licenţiat în teologie în 1948
- condamnat de comunişti la 20 de ani de muncă silnică pentru „uneltire contra ordinii sociale"
- operei sale scriitoriceşti îi adaugă adnotarea Sfintei Scripturi după Septuaginta
- mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, din 2 martie 2006

Sursa: www.Culte.ro

Contor Accesări: 705, Ultimul acces: 2026-08-03 04:37:01

Timp total: 0.04s...

[1]:1