Cazul“ Corneanu

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Cazul“ Corneanu

[2008-06-14]

Teodor Baconsky

Lipsită de informaţii serioase (pentru că nu e capabilă să le caute), presa noastră s-a inflamat cu o falsă Afacere Dreyfus, în stil românesc: „erezia“ mitropolitului Nicolae Corneanu, care s-a împărtăşit din potirul greco-catolicilor. Am crezut iniţial că e o ştire de o zi.

Constat acum că fapta suscită fabulaţii pe cât de durabile, pe atât de stupide. Se vorbeşte de schisma care ameninţă unitatea BOR. Patriarhul Daniel e acuzat că nu a provocat, la ultima reuniune a Sinodului, caterisirea sau măcar pensionarea „inculpatului“. Sunt citate alte biserici ortodoxe care, uitând ce înseamnă autocefalia (adică jurisdicţia canonică în graniţele unui stat suveran), s-au grăbit să „ceară explicaţii“...

O dată mai mult, zgomotul mediatic acoperă un conflict netratat la timp. Acela dintre zona presupus „fundamentalistă“ a BOR şi cea aşa-zicând „ecumenistă“. Pentru că asta ascunde fapt „cazul“ ÎPS Corneanu: febra mocnită din interiorul unui corp eclezial incapabil să găsească justul echilibru dintre datele Tradiţiei şi realităţile secolului XXI.

Am scris numeroase pagini de analiză pe acest subiect. Am pledat mereu pentru deschiderea moderată, pentru renovarea limbajului pastoral şi pentru depăşirea nefericitului sindrom al „cetăţii asediate“. Astăzi, când ne mirăm (împreună cu alţii) că facem parte din UE şi NATO, e penibil să tot amânăm dezbaterea asupra anacronismelor care trădează proasta întâlnire dintre dreapta credinţă moştenită şi postmodernitatea specifică globalizării. Nu ÎPS Corneanu e de discutat aici, cu tot cu păcatele sale trecute, parţial mărturisite. Avem o problemă comunitară, pe care numai Sinodul BOR o poate gestiona, mai ales sub oblăduirea PF Daniel, figură de prim-plan meschin atacată pe motiv că, vezi Doamne, pregăteşte... oarece schimbări.

Aşa cum educaţia şi cercetarea scârţâie pentru că reforma instituţională a primit zeci de forme şi nici un fond, aşa cum „uninominalul“ rămâne steril dacă alte figuri nu ocupă gradual scena politică, nici legătura dintre actuala societate românească şi BOR nu se va aprofunda fără o strategie de relansare publică a câtorva teme majore: locul Ortodoxiei în Uniunea Europeană, relaţia religie-laicitate, raportul dintre libertăţile democratice şi doctrina evanghelică sau acomodarea Bisericii majoritare cu exigenţa pluralismului reprezintă numai câteva exemple în acest sens (alese dintr-o listă mai lungă).

Revenind la „cazul“ Corneanu, mă întreb într-o notă inevitabil retorică: mai poate astăzi o Biserică ortodoxă dintr-un stat membru UE să diabolizeze ca „eretică“ o altă Biserică creştină care, pe lângă prigoana suferită sub comunism, e alcătuită din cetăţeni români cu aceleaşi drepturi? E rezonabil să distrugem fragila armonie interconfesională de care ne bucurăm în sfârşit, neglijând faptul că validarea reciprocă a Sfintelor Taine rămâne baza intercomuniunii dintre ortodocşi şi catolici, fie aceştia de rit oriental sau latin? Avem printre noi prea multe capete încinse degeaba. Şi care uită că tot ce dezbină miroase a sulf.

Sursa: www.Culte.ro

Contor Accesări: 715, Ultimul acces: 2026-07-29 14:19:49

Timp total: 0.05s...

[1]:1