Lada cu cantece[2008-06-06]Asezata sub lumina de taina a unei ferestreSedea lada mamei mele de zestre Si mai inainte ca tacerea cea mare s-o taca Fiindca ceva etern de frumos o grabea Mama, atat a apucat sa mai faca Sa rastoarne toate cantecele din ea In inima mea; Si fiindca le avea de la Dumnezeu Le-a trecut pe toate pe numele meu Iar eu le-am cantat pe numele ei Printre vrabii si miei Aburind oglinzile livezilor Din iia zorilor pentru bucuria amiezilor. Dar inima mi-era prea mica Si ochii prea mirati de bucurie si de frica Si cantecele-au dat pe dinafara Pe drumuri de tara, de netara Si mai ales pe drumuri fara de tara. Acum, desi aproape s-a-nserat Nu le-am terminat de cantat Ma rostogolesc prin lume ghemotoc Si parca-mi vine sa le-adun Si sa le pun in lada mamei mele de zestre, La loc, Sub fereastra aceleaisi tainice lumini In care vad imparatia trecand incet printre arini Sub salcia soaptei Unde miazaziua da binete miazanoaptei Sa ma-ntalnesc cu mama mea Si eu sa tac, sa cante ea. Nota: poezie nescrisa si nespusa si necitita inca! Puteti asculta aceasta poezie impreuna cu altele la www.intercer.tv Autor : Benone Burtescu . Sursa: www.InterCer.ro Contor Accesări: 716, Ultimul acces: 2026-08-02 08:05:08
|
Timp total: 0.03s...
[1]:1