© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.06s...
Scopurile inutile ale experimentării cu orice preț[2008-05-25]S-a încheiat în seara zilei de marți, 20 mai 2008, în Camera Comunelor din Marea Britanie, seria de votări controversate asupra noii legi britanice care va reglementa fecundarea asistată și cercetarea asupra embrionilor umani - Human Fertilisation and Embryology Bill - cuprinzând și norme privind avortul.Avortul Limita avortului rămâne la 24 de săptămâni, așa cum a fost fixată de legea din 1990: diversele amendamente prezentate pentru a scădea pragul la 22, 20, 16 sau 12 săptămâni au fost respinse toate. Cele mai multe voturi favorabile le-a obținut acela care propunea o limită de 22 de săptămâni, cu 233 voturi pentru, respins însă cu o majoritate de 304. Subsecretarul de stat pentru sănătate Dawn Primarolo a arătat că pragul pentru supraviețuirea nou-născuților a rămas neschimbat din 1990 încoace, și premierul Gordon Brown a votat pentru menținerea limitei de 24 de săptămâni, în timp ce liderul conservatorilor David Cameron a fost în favoarea scăderii la 22 de săptămâni. Fostul ministru Edward Leigh, care a susținut în schimb limita de 12 săptămâni, a declarat polemic că "În Marea Britanie modernă locul cel mai periculos este pântecele mamei tale". Dezbaterea a fost foarte aprinsă și în mass-media: Daily Mail a publicat în ediția din 7 mai poveștile a patru copii născuți foarte prematur, sub titlul "Copiii noștri s-au născut sub limita avortului... și au supraviețuit". Mai mult decât relatările impresionează imaginile: ies în evidență fotografiile a patru copii, frumoși și sănătoși acum; extrem de mici și plini de tuburi și pansamente în dificilele prime zile din viețile lor. În Italia, de ani de zile, unele spitale importante, cum ar fi de exemplu clinica Mangiagalli din Milano, nu efectuează avorturi dincolo de 22 de săptămâni și trei zile de sarcină: legea italiană interzice avorturile târzii când fătul are posibilitatea unei vieți autonome, chiar dacă viața mamei este în pericol (în acest caz se induce nașterea înainte de termen și se încearcă să se salveze viețile amândurora). 22 de săptămâni și trei zile este pragul determinat de medicii de la Mangiagalli - și nu numai - dincolo de care există această posibilitate. Necesitatea unui tată Nu va mai fi nevoie, pentru a avea acces la tratamente de fertilizare in vitro, de prezența unei perechi, adică a viitorilor părinți - mamă și tată. A fost respins și un amendament care prevedea prezența cel puțin a unui "model de rol masculin". Noua lege cere în schimb prezența unui "susținător parental". Tot subsecretarul de stat pentru sănătate Primarolo a declarat: "Calitatea la a fi părinți este cea care face diferența, nu sexul părinților în sine", în timp ce laburista Emily Thornberry a definit anumite cereri o "discriminare directă împotriva cuplurilor de lesbiene și a femeilor singure", cum este aceea, de exemplu, de la Spitalul pentru Femei din Birmingham, unde pot avea acces la serviciile de fecundare asistată doar cuplurile heterosexuale care au o relație de cel puțin doi ani. "Nu ar trebui, în numele unui concept greșit de egalitate sau dreptate, să pretindem că există un drept automat de a avea un copil pentru oricine, fără a ține cont de sex", este convins, în schimb, Sir Patrick Cormack, parlamentar conservator. În concluzie, orfani încă înainte de a fi concepuți: imposibil în natură dar nu pentru lege, în Marea Britanie. Dar pentru că chiar și în eprubetă este nevoie de sămânță masculină pentru a crea un embrion, trebuie să existe totuși în mod necesar un tată biologic, chiar dacă este redus la un producător de spermă: un număr într-un catalog ale unei bănci de spermă sau poate, mai modern, un cod de bare. Copii-medicament Va fi posibil să se ajungă la a se naște copii din embrioni selecționați, în scopul de a putea dispune de țesuturi compatibile cu acelea ale unor frați sau surori bolnave. Se va permite, așadar, să se producă un număr ridicat de embrioni umani pentru a-i alege pe aceia cu caracteristicile genetice "adecvate", care după ce se vor dezvolta și se vor naște vor da propriile țesuturi fraților bolnavi. Embrionii considerați mai puțin compatibili sau total nepotriviți vor fi înlăturați: cu alte cuvinte, o selecționare genetică pe baza posibilei folosiri a materialului biologic al copilului ce ar urma să se nască. A fost respins un amendament care prevedea selecționarea embrionară doar în cazul în care viața rudei care trebuie vindecată se află în pericol. Pentru a face să se nască "copii-medicament", de acum înainte va fi suficient ca cineva să aibă o boală de o anumită gravitate, chiar dacă nu fatală. "Este un imperativ moral, dacă există măsuri terapeutice, ca în acest caz... să se folosească terapiile pentru a salva vieți", a declarat laburistul Des Turner. Cine știe ce efect va avea să afli că ai fost considerat o "măsură terapeutică", să știi că te-ai născut doar pentru că propriul tău profil genetic era exact ceea ce trebuia familiei. Embrioni micști om-animal Experimente de dragul experimentelor? Iată și măsura legislativă cea mai discutată: de acum înainte se vor putea autoriza cercetări care presupun crearea de embrioni micști om-animal de diverse tipuri: embrioni hibrizi puri, obținuți prin amestecarea de gameți umani și animali (spermă umană și ovule animale, sau viceversa); embrioni umani modificați prin introducerea de ADN animal; embrioni umani modificați prin introducerea de celule animale; și în fine așa-numiții cibrizi [din termenul în limba engleză "cybrid", adică "hibrizi citoplasmici" n. tr.], embrioni obținuți prin tehnica transferului nuclear (cunoscută sub numele de clonare terapeutică), aceeași procedură care a dus la nașterea oii Dolly. Toți vor fi distruși până în ziua a 14 de viață. Nu există cerere de acest tip de embrioni în comunitatea științifică, în ciuda tevaturii din mass-media: până acum au existat doar cererile din partea a două grupuri engleze pentru crearea de cibrizi, utilizându-se ovule de vacă și celule adulte umane. O cercetare veche și inutilă: în luna noiembrie a anului trecut, Ian Wilmut, "părintele" oii Dolly, a declarat public că a renunțat la încercarea de a produce celule rădăcină embrionare prin clonarea terapeutică, deoarece tehnica este ineficientă, nu a funcționat niciodată pe ființe umane, și a funcționat puțin și rău în cazul animalelor. Wilmut va lucra cu "celule rădăcină etice", acelea descoperite de omul de știință japonez Shynia Yamanaka; acesta, printr-o anumită manipulare genetică, a reușit să "întinerească" celule adulte până la un stadiu mult asemănător cu acela embrionar. Numele tehnic este "celule rădăcină pluripotente induse". În urmă cu câteva săptămâni, prestigioasa revistă "Nature" intitula un lung articol pe această temă "Celule rădăcină embrionare 2.0. Crește entuziasmul oamenilor de știință pentru celulele rădăcină pluripotente induse". Robert Lanza, cunoscut cercetător american asupra celulelor rădăcină embrionare, de la Advanced Cell Technology, a declarat că a încercat mult timp să producă cibrizi, dar inutil, din cauza incompatibilității dintre ADN-ul uman și cel animal care împiedică dezvoltarea acestui tip de embrioni dincolo de primele câteva zile de viață. Într-o scrisoare datată pe 15 mai, publicată în Times, 16 oameni de știință din întreaga lume puternic implicați în cercetare în acest sector protestează: "Faptul că cercetătorii declară, fără a avea vreo dovadă, că lipsa permisiunii, a finanțărilor sau a consensului pentru o anumită linie de cercetare "va întârzia dezvoltarea de remedii la boli incurabile", este iresponsabil, nejustificabil și mai ales nedrept față de pacienți. În particular, având în vedere stadiul actual al cercetării pe celule rădăcină embrionare, pe celule rădăcină adulte și pe celule rădăcină pluripotente induse, nu există o justificare validă, medicală sau științifică, pentru a insista asupra creării unui spectru amplu de entități hibride umane-neumane sau "embrioni umani micști", un plan de acțiune pentru care nu există clare precedente științifice. De aceea dorim să punem sub semnul întrebării valoarea științifică a propunerilor, actualmente examinate de parlamentul britanic, orientate spre crearea de astfel de combinații embrionare". Pe de altă parte, eventualele celule rădăcină embrionare provenite din cibrizi nu pot fi utilizate pentru aplicații clinice asupra ființelor umane, datorită riscului contaminării cu material biologic animal. Și nu vor putea fi folosite nici ca model pentru studiul anumitor boli, după cum se repetă totuși în mod iresponsabil: cum este posibil să se utilizeze celule provenite de la cibrizi, cu patrimoniu genetic modificat, cu un metabolism necunoscut, tocmai pentru a studia boli datorate unor modificări necunoscute ale anumitor funcțiuni celulare? De unde atunci această încăpățânare pentru o cercetare atât controversată din punct de vedere etic cât și îndoielnică din punct de vedere științific? Poate pentru a demonstra că trebuie să se experimenteze tot ceea ce se dorește? autor: Assuntina Morresi traducător: Oana Capan sursa: © L`Osservatore Romano, 22 mai 2008 Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 704, Ultimul acces: 2026-07-31 04:03:18
|
Timp total: 0.06s...
[]:1
