Uimitoarele isprăvi ale unui preot de cartier[2008-05-24]de Alina BĂDĂLAN TURCITUPărintele Ilie Costescu a ridicat în cartierul bucureștean Titan o biserică în trei zile În anii din urmă, părintele a trimis la consultații medicale gratuite 3.000 de bătrâni, le-a dat meditații copiilor săraci, iar la slujbe și-a învățat enoriașii să lase deoparte mâncarea cu E-uri Tu ești un popă nebun, i-a spus Patriarhul Teoctist, când preotul Ilie Costescu a reușit imposibilul: să ridice o bisericuță în... trei zile. Dar de lăcașul acela, credincioșii cartierului Titan din București aveau nevoie ca de aer. Până în Revoluție, în zonă nu era decât o singură biserică, la care se făcea coadă ca la alimentară. În Duminica Tomii am botezat odată 42 de copii, își amintește preotul. Prin 90, a pus mâna pe pix și a început să scrie adrese la Primărie și la Prefectură. Cerea teren pentru o biserică. Primăria n-a prea răspuns la adrese, dar preotul s-a încăpățânat. Vreți biserică? Atunci, veniți mâine cu mine!, a anunțat într-o zi la slujbă. A doua zi, la 7 dimineața, 100 de credincioși erau în genunchi în fața Primăriei, cu câte o lumânare în mână. Nu scandau nimic, doar stăteau așa, muți, ca la rugăciune. După cât tărăboi a iscat isprava părintelui, Primăria a fost obligată să rezolve problema. A dat teren, dar tot degeaba, că situația juridică a acestuia era încâlcită rău. Preotul nu s-a lăsat; câțiva ani de zile, a stat pe baricade. Până la urmă, bisericuța s-a ridicat între niște blocuri cu zece etaje, chiar pe locul unui teren de fotbal. Până atunci nu se mai pomenise biserică ridicată în trei zile. Când să-i pună crucea în vârf, n-a vrut nici un muncitor să se urce. Le era frică. Cine a mai văzut biserică fără cruce?, s-a supărat preotul. A hotărât să urce el. L-au atârnat de o macara și l-au cocoțat pe acoperișul bisericii, cu crucea în brațe. A mai trecut ceva timp, și părintelui i-a dat prin cap să facă și o cameră frigorifică în capelă, pentru decedații cu copiii plecați în străinătate. A furat rețeta de la Mina Minovici. Și-a calculat: Poate copilul n-are timp să se întoarcă din a doua zi, după ce moare părintele. Noi păstrăm corpul aici, la 3 grade Celsius, până apare copilul, să apuce să-și vadă părintele pentru ultima oară. M-a răscolit că, mai demult, un fiu plecat la Melbourne a încercat să-și dezgroape mama la mormânt. Fusese îngropată înainte ca el să ajungă în țară . Catedrala multimedia Acum, părintele Costescu construiește iar. Ridică o catedrală înaltă aproape cât o clădire cu zece etaje, tot între blocuri. A pornit în 2003, fără un leu, și acum e la acoperiș. Am început prin a-mi vinde un apartament. Cu banii aceia am cumpărat un camion de 10 tone pentru biserică, că n-aveam cu ce transporta materialele de construcții. Nevastă-mea nu mi-a vorbit trei luni de zile. Am făcut școala de șoferi profesioniști, că n-avea cine conduce camionul. Toate lemnele pentru catedrală, cu camionul ăla le-am cărat, de la munte, cu multe peripeții. Odată m-a oprit un polițist și mi-a cerut licența. Eu i-am arătat licența în... teologie, povestește. Dacă nu-l găsești la slujbă, îl găsești sigur pe schele sau în clopotniță, cu salopetă și cască de muncitor. Credincioșii merită tot ce e mai bun, s-a gândit preotul. Așa că o să le facă o catedrală specială, ca o fortăreață. Subsolul arată ca un adăpost antiatomic aici o să fie un club pentru bătrânii singuri. Și fetele pot să vină aici, să vorbească cu un psiholog sau cu un ginecolog, plănuiește părintele. Încălzirea va fi prin podea, să nu răcească credincioșii, când se roagă în genunchi. Dar marea surpriză e în clopotniță: patru clopote reglate să sune singure! Au jos un computer care le comandă. Clopotele se pot programa să sune singure la anumite perioade, apoi nu mai umbli la ele ani de zile! Computerul e legat la o antenă GPS, care ia semnalul de pe trei sateliți, explică părintele Costescu. Clopotele nu au sunete comune. Am căutat ceva care chiar să-i îndemne pe oameni să vină la biserică, spune. Avea 36 de variante de sunete de clopot, dar nu se putea hotărî. I-a dat CD-ul lui Marcel Pavel, să aleagă el. Și a ales. Acum, clopotele vor bate după ideea cântărețului. Nici acoperișul nu e unul oarecare. E dintr-un cupru zincat făcut de aceeași firmă care fabrică moneda euro. Nu-și va schimba culoarea decât peste o jumate de secol. Nu fac biserică doar pentru azi, ci și pentru mâine, e deviza lui. Părintele nu poate să stea într-un singur loc. Acum verifică gropile cu var, acum e sub schele, la muncitori, mai încolo e la strung, la sudat, sau la cuptorul de ars cărămidă. E grabă, că enoriașii abia așteaptă sfințirea catedralei. Printre picături, preotul ne explică gospodărește: În spatele catedralei facem un centru pentru bătrâni săraci și singuri, un fel de azil. O să fie gratis. Ca să avem bani să-i întreținem, alături facem o clădire de închiriat. Dincolo, facem cantină socială... În față va fi plin de pomi, un rai. Zice că face toate astea de dragul credincioșilor, cărora vrea să le demonstreze că din nimic, poți să clădești ceva. Sârba-n biserică În fiecare duminică, 60 de copii vin la biserică să facă meditații gratuite. Părintele s-a zbătut să le facă rost de profesori. Cursurile se țin în cantină. După ore, copiii trec la masă, apoi la... dans. Însuși preotul Costescu îi învață dansuri populare călușul, alunelul, sârba și ce-și mai amintește el din anii de dansuri populare la Junii Sibiului. Până acum a reușit să trimită vreo 3.000 de bătrâni la consultații gratuite și să ajute trei copii bolnavi să facă transplant de măduvă. Iar la slujbă, printre altele, le amintește oamenilor să nu treacă pe roșu și să nu cumpere mâncare cu E-uri. Odată a adus la slujbă un storcător de fructe și chiar acolo, printre icoane, a pregătit suc de citrice. Apoi le-a explicat enoriașilor cum e cu vitaminele din pahar. E, poate, un înger păzitor? Ba sunt un păcătos, se caracterizează părintele. Sursa: www.Culte.ro Contor Accesări: 819, Ultimul acces: 2026-08-01 04:14:41
|
Timp total: 0.03s...
[]:1