© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.05s...
Am vazut zambete triste![2008-04-18]Ramanand fara casa, in urma unui incendiu devastator, in care-si putea pierde tatal complet nevazator, si o mama care nu mai are mintea intreaga, Angelica, impreuna cu tatal acesteia, il cauta pe Dumnezeu.De ceva timp, am fost solicitat sa sustin o campanie de evanghelizare in comunitatea Glodeanu Sarat din judetul Buzau, o comunitate serioasa cu oameni demni si cu coloana vertebrala, buni lucratori in via Domnului. Dupa cateva prezentari, pastorul comunitatii mi-a oferit posibilitatea de a face o vizita. Nu stiam prea mare lucru despre familia al carui prag trebuia sa-l trecem, ci doar cate ceva despre o tanara, pe nume Angelica, una dintre prietenele care vin aproape seara de seara la intalnirea cu Cuvantul lui Dumnezeu. Am plecat spre casa acestora, si la un moment dat intram pe un drum secundar...Imediat dupa colt, un loc viran imi atrage atentia, mai ales ca o gramada mare de pamant, caramizi arse si lemne facute scrum, strajuia intrarea in acel loc...Am intrebat pe pastor si mi-a spus ca tocmai despre casa aceasta va trebui sa auzim o poveste socanta... Alaturi de acest loc, o casa taraneasca, joasa si nu prea intretinuta, este locul care trebuia sa-l vizitam. Ne iese inainte Angelica, o fata serioasa, prea incercata, dar care si-a pastrat imaginea tinereasca a unei liceene si ne conduce catre camaruta unde sta impreuna cu parintii. In curte, materiale de constructie, fier beton, ciment, var, boltari... Intram, aplecati, intr-un sopron si apoi intr-o camaruta unde gasim un batranel, privind in gol spre usa de unde ar trebui sa vina izbavirea, dar care nu reactioneaza in nici un fel. I-am intins mana dar acesta nu a raspuns. Am vazut o mana arsa, la fel si pielea capului si a gatului. Mi s-a spus ca este complet orb, datorita unui glaucom care nu l-a tratat, din lipsa banilor, si acum nu mai observa nici macar o raza de lumina. Alaturi de el, sotia, prea slaba sa mai poata cobora din pat, dar care incearca sa spuna ceva neinteligibil...Angelica imi face semn ca mama este deja cu probleme la cap, si ca o pazeste zi si noapte sa nu plece de acasa... Atmosfera este apasatoare si nu stim cum sa incepem. Incerc sa intru in vorba cu batranul tata nevazator. Imi spune ca il iubeste pe Dumnezeu, dar nu poate citi si nici nu poate merge spre Biserica sa auda si el Cuvantul. Ne-am oferit sa-l luam cu masina sa-l ducem si sa-l aducem inapoi, dar imi arata cu mana spre sotia lui pe care o pazaste sa nu plece de acasa... Ma gandem cum poate un orb sa conduca un alt orb? Da, se poate, isi pune scaunelul in usa si nu poate trece peste el sotia lui bolnava, atunci cand Angelica mai pleca dupa cele ale gurii, sau vine la intalnirile noastre la biserica. Apoi imi spune povestea cu incendiul...era doar cu sotia acasa si focul s-a aprins, fara ca el sa stie caci nu a vazut. Deja era focul in toi, si sotia a iesit afara, lasandu-l pe el inauntru. Stia topografia camerei si s-a repezit catre usa, dar nu a nimerit clanta...focul cuprinzandu-i hainele. Pana la urma a iesit afara din casa, dar cu ce pret, ars pe o suprafata mare din corp... Cand Angelica a sosit acasa, nu a mai gasit decat scrum, lacrimi si durere. Singura, dupa un divort care a marcat-o si cu doi copii, avand grija de o mama de care trebuie sa ai ochii in patru sa nu plece de acasa si de un tata absolut orb, Angelica primeste cu stoicism aceasta lovitura napransica lasand-o in plina iarna fara casa. Am intrebat-o daca a pus intrebari lui Dumnezeu. Mi-a zis ca da, dar niciodata nu L-a acuzat. O lacrima se scurge la coltul ochilor...si privesc dincolo de interlocutorii mei, direct catre casa de sus unde Isus ne-a promis ca ne-o va da! Le-am spus despre acest lucru...e prea frumos...dar ei cred ca daca Isus spune asa, El nu minte... Ma uit pe masuta de langa patul batranului. Un radio micut il mai conecteaza cu lumea inconjuratoare, insa imi spune ca ce aude nu-l mai intereseaza...sunt doar minciuni!.. In rest liniste, o liniste intre doi oameni care traiesc fiecare pe cate un alt taram. M-am gandit ca ce bine i-ar fi sa aiba un casetofon cu casete in care sa auda Biblia...L-am intrebat daca si-ar dori...L-am luat de mana si acesta mi-a strans-o cu putere. Demult nu mai daduse cineva mana cu el...I-am privit ochii care au inceput sa se roteasca in gol, spalati in lacrimi, fara sa-mi spuna cat ar fi de fericit daca ar putea cineva sa dea astfel de lucru pentru el... Stiam ca am pe acasa casete cu Biblia si predici pe casete audio, dar din pacate renovarea in care casa mea a intrat, nu mai imi da posibilitatea sa gasesc acele casete, deocamdata... L-am incurajat pe tatal Angelicai cat si pe ea. O singura bucurie mai are si anume ca cei doi copii ai ei sunt ascultatori... Am intrebat-o despre ce va fi cu noua locuinta...si mi-a spus ca nu poate face mai mult. Nu are niciun venit si ar mai avea nevoie de ceva lemn pentru acoperis, de ceva ciment si nu mult, acolo vreo cativa saci si apoi de ceva var...si cineva de la adventisti, doi oameni cu suflet s-au angajat sa ridice casa pentru ca la iarna sa nu mai stea la vecini pentru ca acum ei stau in casa unei vecine care este plecata la copii la Bucuresti...dar cand va veni...Intervine batranul tata si spune ca este dispus sa dea din mica lui pensie lunar pentru a acoperi vreun imprumut, daca cineva mai poate face lucrul asta! Am facut o rugaciune, si am iesit din casa aceeea prea intunecoasa si mica cu doi oameni care nu se mai simt decat pipaindu-se, fiecare pazindu-l unul pe celalalt, deoarece unul isi doreste sa fuga de acasa iar celalat sa ramana... Am privit in ochi pe pastorul comunitatii, Adi Andrei, si din priviri ne-am dat seama ca trebuie sa facem ceva...Asa ceva am mai facut si in alte dati... Imediat gandul mi-a zburat catre casa cu sobolani de la Pogoanele, unde fratietatea a intervenit atat de prompt, incat a trebuit sa ne oprim sa mai cerem...Si din ce s-a strans Domnul a binecuvantat. Acolo s-a construit o casa noua pentru cei opt copii dar pe langa aceasta s-au mai facut inca doua interventii la doua familii cu ceva camere iar altuia chiar i s-a mai ridicat un corp de casa. Si acolo a fost mana lui Dumnezeu prin mainile harnice si intelepte ale fratilor de la Glodeanu Sarat si prin donatiile fratilor de pretutindeni, Torino, Montreal, USA, Belgia, si din tara. Ma intreb daca si aici putem interveni cu ceva...si nu pot sa cred ca Dumnezeu va lasa asa aceasta familie care nu cere nimic niciodata! ...................... Duminica 13 aprilie a fost ultima seara a prezentarilor evaghelistice. Sufletul meu s-a umplut de bucuria roadelor pentru cer. Fratii, frumos imbracati, acompaniind pe vecinii si prietenii lor, erau deja pe locurile lor, locuri ocupate la refuz. Erau multi, peste patruzeci de prieteni de adevar, oameni seriosi care au lasat munca campului si au venit sa auda despre un Dumnezeu care iubeste pana la capat! La acestia s-au adaugat si doua prezente agreabile si anume viceprimarul comunei si directorul scolii. Vicele fusese cu o seara inainte si a marturisit ca i-a placut foarte mult. Am cautat cu privirea sa o vad pe Angelica. Era pe locul ei cu un zambet trist pe fata. Am invitat-o langa mine sa ne spuna tuturor ce a insemnat intersectarea vietii ei cu Isus Mantuitorul. Nu a putut decat atat sa spuna: TOTUL - si multa liniste! Am vorbit audientei despre faptul ca Isus este prezent. Si am pus o intrebare: Nu cumva Mantuitorului ii va fi frig de atata indiferenta, cand El spune: Am fost gol, flamand, fara casa...Au inteles cu totii ca trebuie sa facem ceva... Primaria a intervenit, comunitatea a facut ceva, dar cheltuielile sunt peste masura. Si nu mai este mult de facut...Am putea sa aducem o raza de bucurie acestei familii destul de napastuite? Poate o caseta, un casetofon, un pat, un dulap, un sac cu ciment... Acolo, in micuta camera intunecoasa, doi ochi fara lumina, o minte care mai are doar cativa neuroni, ºi o tanara luand viata, prea grea, in piept, dar care a gasit in Isus TOTUL! I-am privit pe rand in liniste, si m-am intrebat: Cine se va mai bucura de o casa pe pamant? Un batran fara ochi...o batrana care nu mai pricepe nimic, sau o tanara care zareste deja casa promisa in cer? Am inchis ochii si L-am vazut pe Mantuitorul care mi-a spus: Este nevoie si aici...Daca veti face ceva, Mie mi le faceti! Doamne ajuta! a consemnat Emil Simionescu Corespondent Intercer e-mail: emisim@buzau.ro Tel. 0745136988 Si daca totusi cineva simte cu cei fara adapost, pot face cea mai mica donatie in contul: RO53RNCB0096031401820001 deschis la BCR Buzau pentru titular: Fundatia Viata si Sanatate specificand pe spatele mandatului: suma este pentru Casa arsa Glodeanu Sarat. Autor : Emil Simionescu . Sursa: www.InterCer.ro Contor Accesări: 843, Ultimul acces: 2026-08-01 10:21:50
|
Timp total: 0.05s...
[]:1
