Cuvantul PF Parinte Patriarh Daniel la seminarul privind combaterea traficului de persoane[2008-03-28]TRAFICUL DE PERSOANE O UMILIRE A DEMNITĂȚII UMANE1. Amploarea traficului de ființe umane Cu durere în suflet constatăm că România se confruntă cu un fenomen care a luat o amploare îngrijorătoare, și anume traficul de ființe umane. Sute și mii de tinere sunt înșelate cu promisiuni mincinoase și ajung să fie tratate ca niște sclave, sunt cumpărate și vândute de către traficanții de persoane, care le folosesc spre câștig murdar, întocmai ca pe niște obiecte, obligându-le să muncească în condiții inumane și fără plată, să cerșească sau să-și vândă trupurile pentru bani, înjosindu-le, și, uneori, chiar omorându-le fără nicio remușcare. Dar, și mai îngrijorătoare este situația copiilor care ajung victime și suferă abuzuri de toate felurile, ceea ce poate fi considerată o crimă împotriva viitorului umanității. Statisticile alarmante ale organismelor internaționale arată că, din cele peste 2,5 milioane persoane traficate, majoritatea sunt femei si copii; traficul de ființe umane a ajuns sa fie una dintre cele mai profitabile infracțiuni, pe al treilea loc în lume după traficul de arme și cel de droguri. De asemenea, peste 70% din victimele traficului uman nu sunt identificate și nu beneficiază de asistență calificată, deoarece nu cunosc limba țării de destinație și nu pot comunica, sunt sechestrate sau ținute sub strictă observație și nu pot intra în contact cu autoritățile; gravitatea situației e amplificată de diversitatea formelor de trafic și de profilul victimelor. România nu mai este doar o țară-sursă, ci și o țară de tranzit pentru femeile și copiii care sunt traficați, atât în țară, cât și în afară, pentru munca forțata, exploatare sexuală și cerșetorie. Având în vedere faptul că traficul de persoane este un fenomen infracțional trans-național, bine organizat, intervențiile pentru prevenirea și combaterea fenomenului trebuie să atragă eforturile conjugate ale tuturor țărilor afectate. În contextul european actual și în perspectiva liberei circulații, România trebuie să intervină cu responsabilitate, implicând întreaga societate în lupta de prevenire și combatere a acestui flagel, adoptând o atitudine incluzivă și integrativă, asigurând asistența, ajutorarea și protecția victimelor și militând pentru armonizarea legislației comunitare privind munca ilegala si protecția drepturilor angajaților. 2. Traficul de persoane este un păcat grav și un pericol social cu urmări deosebit de grave care lovește în demnitatea persoanei și degradează societatea umană. Traficul de persoane depersonalizează omul, îl distruge fizic și spiritual și îl transformă în sclav, într-o marfă care nu mai are valoare ca persoană, ci ca producător de profit. Traficul de persoane este un păcat grav care afectează integritatea chipului lui Dumnezeu în om; traficantul privează victima de darul divin al libertății, îi lezează demnitatea de persoană, îi strivește puterea de a gândi, siluindu-i voința și batjocorindu-i sentimentele prin folosirea forței, amenințări, molestării, a terorii psihice și a altor mijloace coercitive violente. Dumnezeu nu a dat nimănui drept de viață și de moarte asupra omului și nimeni nu are dreptul să transforme persoana umană în obiect de profit. 3. Reintegrarea victimelor începe cu vindecarea sufletească Victime sunt și persoanele care au plecat din comunitatea lor, cu speranța unui loc de muncă în străinătate, și care au ajuns să fie vândute, sechestrate și îndemnate sau obligate să săvârșească fapte contrare conștiinței morale ori împiedicate să renunțe la ele când s-au decis să o facă. Experiența traumatizantă îndurată de aceste persoane le-a schimbat modul de percepție a lumii și a relațiilor interumane, pierzând stima de sine și încrederea în semeni. Treptat, frica a pus stăpânire pe ființa lor și săvârșesc orice faptă ca să supraviețuiască, acționând, de cele mai multe ori, instinctiv; psihicul victimei este zdruncinat de ororile trăite, iar sufletul este puternic afectat de faptele pe care a fost obligată să le comită. În consecință, vindecarea spirituală a victimei este o necesitate, pentru că numai un suflet vindecat poate fi o persoană liberă și sociabilă. Sfânta Scriptură ne arată că Dumnezeu apără pe cel umilit și suferind. Pilde în această privință sunt: Iosif, fiul lui Iacov, care a ajuns sclav în Egipt după ce a fost vândut de frații săi (Facerea 37, 20 - 28), omul căzut între tâlhari, din parabola samarineanului milostiv (Luca 10, 30 - 35), fiul risipitor (Luca 15, 11 - 32) sau femeia adulteră (Ioan 8, 3 - 11). Mântuitorul Iisus Hristos fiind Samarineanul milostiv, doctorul sufletelor și trupurilor noastre, ne cheamă să apărăm demnitatea umană umilită și să ajutăm la vindecarea celor suferinzi fizic și psihic. Deși nu toate victimele traficului de persoane au educație religioasă, ele se simt pângărite trupește și sufletește, și, ca atare, considerăm că asistența spirituală și consilierea acordată victimelor au un rol fundamental în acțiunea de ajutorare și reintegrare, rolul preotului fiind acela de liant și mediator între victimă și comunitate, pentru a evita stigmatizarea și excluziunea victimelor și pentru a le ajuta să-și recapete încrederea în sine și în oameni. Venind în întâmpinarea victimelor și familiilor acestora, trebuie să le oferim nu doar sfat bun, sprijin moral și întărire sufletească, ci trebuie să ne implicăm activ în sensibilizarea comunității pentru reintegrarea acestora în familie și societate. Programele de combatere a traficului de persoane trebuie extinse și susținute de instituțiile guvernamentale și non-guvernamentale, dar și de cultele religioase. În acest sens, constatând că lipsa de informare a populației în privința fenomenului este unul din motivele pentru care traficul de persoane este greu de combătut, Patriarhia Română cooperează, de mai multă vreme, cu Organizația Internațională pentru Migrație la desfășurarea unor campanii de informare la nivelul întregii țări, prin intermediul preoților și profesorilor de Religie din școlile și liceele de stat, alcătuind materiale informative cu privire la modalități practice de prevenire și combatere a fenomenului, specifice misiunii pastorale în parohii și în școli. În concluzie, considerăm că, fără politici și programe coerente, care să înceapă cu educația și prevenirea, nu poate fi combătut un asemenea flagel bine susținut de interese financiare oculte. De asemenea, fără extinderea asistenței și consilierii acordată victimelor și familiilor acestora, fără sprijinul real al comunității, nu putem vorbi de stabilitate și demnitate socială, de reintegrarea și incluziunea acestei categorii vulnerabile. Suntem convinși că, pe baza credinței în iubirea lui Dumnezeu pentru om, cultele religioase din România pot contribui substanțial la susținerea eforturilor comunitare de apărare a demnității umane și de însănătoșire a vieții sociale. DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române Sursa: www.MMB.ro Contor Accesări: 858, Ultimul acces: 2026-07-31 10:58:06
|
Timp total: 0.03s...
[]:1