© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Rugaciunea profetului Habacuc[2008-03-28]Cuprinde Hab. 3, 1-19Cand am auzit, Doamne, ce ai vestit, m-am ingrozit! Insufleteste-Ti lucrarea, in cursul anilor, nemaiauzit! Doamne! Fa-Te cunoscut in trecerea anilor, pe cale, Dar o, in mania Ta, adu-Ti aminte de indurarile Tale! Dumnezeul nostru, tare si puternic, vine din Teman, Si cel Sfant, cel Desavarsit, vine din muntele Paran... Maretia Lui acopere cerurile in glorie si-n stralucire, Si slava Lui umple in bunatate, pamantul de marire! Stralucirea Lui, este ca si lumina soarelui la amiaza, Din mana Lui pornesc raze care tasnind scanteiaza, Si acolo este ascunsa taria Lui, prin taria cuvantului; Si-naintea Lui merge ciuma si molima pe urmele Lui. Se opreste si masoara pamantul cu ochiul veghetor, Priveste, si El face popoarele, sa tremure fulgerator, Muntii cei vesnici, se sfarama, la glasul Sau tunator, Dealurile cele vechi se pleaca, darmandu-se, uluitor. El umbla pe carari vesnice, carari alese din vesnicii! Vad corturile Etiopiei, pline de groaza si toate pustii, Si se cutremura colibele din tara Madianului, intarite. S-a maniat oare Domnul pe rauri, de curg ingrozite? Impotriva raurilor, se aprinde mania Ta, nimicitoare? Sau impotriva marii, se varsa urgia Ta fara incetare, De ai incalecat pe caii Tai, si Te-ai pregatit de lupta, Si Te-ai urcat in carul sfant de biruinta neintrerupta? Arcul Tau este desvelit si toiegele de disciplina tare, Sunt legate prin juramant, ca sa-si faca a lor lucrare! Blestemele sunt sagetile aprinse ale Cuvantului Tau! Tu despici pamantul, ca sa faci drum raurilor in hau! La vederea Ta se cutremura muntii si-ale lor temelii! Se napustesc rauri de apa aducand torentele lor vii, Adancul isi ridica glasul, si valurile isi inalta mai sus, Soarele si luna se opresc in locuinta lor, ca la apus, De lumina sagetilor Tale, care pornesc in razbunare, De stralucirea sulitei Tale care luceste cu-nflacarare! Tu cutreeri pamantul in urgia Ta, zdrobind neamurile, Dar izbavesti pe poporul Tau si-i pregatesti flamurile! O, Tu izbavesti prin puterea tariei Tale pe unsul Tau, Sfarami pana si acoperisul deasupra casei celui rau, O nimicesti din temelii, pana-n varful asezamantului, Si-i strapungi cu sagetile Tale, capul capeteniilor lui, Care se napustesc peste mine ca o furtuna-n vijelie, Ca sa ma puna pe fuga, scotand strigate de bucurie, Ca si cum l-ar fi mancat, in ascuns, pe cel nenorocit! Dar Tu mergi pe mare, pe spuma apelor marii linistit. Cand am auzit acest lucru, mi s-a cutremurat trupul, La vestea aceasta mi se infioara buzele si tot capul, Imi intra putrezirea-n oase, si imi tremura genunchii, Cum as putea astepta cand ma doare tare rarunchii? Cum as putea oare astepta in tacere ziua necazului, Ziua cand asupritorul, va porni impotriva poporului? Caci chiar daca smochinul nu va-nverzi si nici-nflori Si vita nu va aduce niciun rod, acelui ce-o va ingriji, Si rodul maslinului va lipsi peste tot, cu desavarsire, Si campiile nu-si vor da hrana lor, pentru intretinere, Si oile vor pieri din staule ne mai avand de mancare, Si nu vor mai fi cirezi-n grajduri, in zi de stramtorare, O, eu tot ma voi bucura-n Domnul; tot ma voi bucura In Dumnezeul mantuirii mele, si prin cantari Ii voi ura: Domnul El este taria mea! Caci El imi face picioarele Ca ale cerbilor, si ma face sa urc pe inaltimele mele! Flavius Laurian Duverna Autor : Flavius Laurian Duverna . Sursa: www.InterCer.ro Contor Accesări: 848, Ultimul acces: 2026-07-30 11:11:05
|
Timp total: 0.04s...
[]:1
