Isus este învierea și viața[2008-03-09]Zeci de mii de credincioși, romani și pelerini, s-au reunit duminică, 9 martie 2008, la amiază în Piața San Pietro pentru a se ruga, ca de obicei, împreună cu Papa Benedict al XVI-lea, tradiționalul antifon 'Angelus Domini - Îngerul Domnului'. Cu ocazia întâlnirii duminicale, Sfântul Părinte a lansat două apeluri puternice pentru Țara Sfântă și Irak și un anunț prin care invită tinerii să se pregătească prin Sacramentul Pocăinței pentru Ziua Mondială a Tineretului și pentru sărbătoarea Paștelui. Vă oferim alocuțiunea Papei, după traducerea făcută de Radio Vatican.Dragi frați și surori, În itinerarul nostru din Postul Mare, am ajuns la Duminica a V-a, caracterizată de Evanghelia învierii lui Lazăr (Ioan 11,1-45). Este vorba de ultimul mare `semn` săvârșit de Isus, după care mai marii preoților vor reuni sinedriul și vor delibera să-l ucidă; și au decis să-l ucidă chiar și pe Lazăr, care era dovada vie a divinității lui Cristos, Domn al vieții și al morții. În realitate, această pagină evanghelică îl arată pe Isus ca Om adevărat și Dumnezeu adevărat. Înainte de toate evanghelistul insistă asupra prieteniei sale cu Lazăr și surorile Marta și Maria. El subliniază că 'Isus îi iubea foarte mult' (Ioan 11,5) și de aceea a voit să săvârșească marele semn minunat. 'Lazăr, prietenul nostru, doarme, dar mă duc să-l trezesc din acest somn (Ioan 11,11) - astfel a vorbit Isus ucenicilor, exprimând prin metafora somnului punctul de vedere al lui Dumnezeu asupra morții fizice: Dumnezeu o vede întocmai ca un somn, din care ne putem trezi. Isus a demonstrat o putere absolută față de această moarte: se vede aceasta când redă viața tânărului fiu al văduvei din Nain (cf. Luca 7,11-17) și copilei de 12 ani (cf. Marcu 5,35-43). Tocmai de s pre ea a spus: 'Nu a murit, ci doarme' (Marcu 5,39), atrăgându-și asupra sa râsul celor prezenți. Dar într-adevăr chiar așa era: moartea trupului este un somn din care Dumnezeu ne poate trezi în orice moment. Această stăpânire asupra morții nu l-a împiedicat pe Isus să simtă o sinceră compasiune pentru durerea detașării. Văzându-le plângând pe Marta și Maria și pe toți cei care veniseră să le mângâie, și Isus 'a fost profund mișcat, s-a tulburat' și în cele din urmă ' a izbucnit în plâns' (Ioan 11,33.35). Inima lui Cristos este divino-umană: în El Dumnezeu și Omul s-au întâlnit în mod perfect, fără separare și fără confuzie. El este imaginea, mai mult, întruparea lui Dumnezeu care este iubire, milostivire, duioșie paternă și maternă, a lui Dumnezeu care este Viață. De aceea i-a declarat solemn Martei: 'Eu sunt învierea și viața; cine crede în mine, chiar dacă moare, va trăi; oricine trăiește și crede în mine, nu va muri în veci'. Și a adăugat: 'Crezi tu aceas t a?' (Ioan 11,25-26) O întrebare pe care Isus o pune fiecăruia dintre noi; o întrebare care în mod cert ne depășește, întrece capacitatea noastră de a înțelege, și ne cere să ne punem încrederea în El, după cum El și-a pus încrederea în Tatăl. Exemplar este răspunsul Martei: 'Da, Doamne, eu cred că tu ești Cristos, Fiul lui Dumnezeu care trebuie să vină în lume' (Ioan 11,27). Da, Doamne! Și noi credem, în pofida dubiilor noastre și a obscurităților noastre; credem în Tine, pentru că Tu ai cuvintele vieții veșnice; vrem să credem în Tine, care ne dai o speranță demnă de încredere privind viața de dincolo de viață, viața autentică și plină în Împărăția de lumină și de pace. Să încredințăm această rugăciune Mariei Preasfinte. Fie ca mijlocirea ei să întărească credința și speranța noastră în Isus, mai ales în momentele de mai mare încercare și dificultate. (Sursa: Radio Vatican) Există o videoștire asociată. Ea poate fi văzută însă doar online. Click aici. Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 850, Ultimul acces: 2026-07-31 14:53:03
|
Timp total: 0.03s...
[]:1