Conferinţă ASTRU, 17 mai 2005

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Conferinţă ASTRU, 17 mai 2005 - Partea I

[2005-11-23]

SEXUALITATEA UMANA - ÎNTRE ADEVĂR SI MISTIFICARE
pr. Titus Sas

Se ţinuse pe vremuri o conferinţă pentru tineri. Conferenţiara, tânără, frumoasă, aranjată, şi-a aşezat mapa pe catedră şi a început: "Astăzi vom vorbi despre dragoste". Toată lumea a rămas cu gura căscată, băieţii erau în delir. S-a aşezat apoi pe catedră, picior peste picior, ciorapi fini, picioare lungi, băieţii erau în culmea fericirii. "Astăzi vom vorbi despre dragoste". Aplauze, urale, entuziasm. Şi conferenţiara a concluzionat: "Astăzi vom vorbi despre DRAGOSTEA DE PATRIE" ...

Nu ne vom orienta astăzi spre dragostea de patrie, ci spre SEXUALITATEA UMANĂ, un subiect extrem de important, de interesant, un subiect care, din păcate, continuă să fie considerat tabu sau care este adesea prezentat într-un mod eronat, de către persoane ne-avizate, conduse de un spirit profund hedonist, fără o logică elementară şi un bun simţ sănătos, ca să nu mai vorbim de aspectele religioase şi morale ale problemei.

Nu sunt Bebe Mihăescu, marele sexolog, nu sunt nici medic şi nici psiholog. Nu sunt nici expert, nici mare înţelept, însă am acumulat totuşi o anumită experienţă de viaţă, anumite cunoştinţe, şi, mai ales ca preot, am reuşit să discut şi, vreau să cred, să şi ajut, un număr destul de mare de persoane. Nu voi aborda în mod exhaustiv problema sexualităţii tocmai din considerentele menţionate anterior, dar mai ales pentru că nu avem timpul necesar, însă ceea ce mă interesează este să putem trasa câteva principii sănătoase, să vedem care este adevărul şi până unde duc concepţiile eronate despre sexualitate.

Sunt preot, sunt bărbat, soţ, tată, prieten şi de la bun început mi-am propus două linii de activitate bine definite: să aduc lumină şi să apăr dreptul la viaţă. Acest drept al fiinţei umane de la concepere şi până la moartea naturală este foarte puternic contestat, însă despre aceste aspecte va trebui să discutăm cu o altă ocazie. A face lumină, a spune adevărul este, după mine, unul dintre principiile cele mai importante ale vieţii, şi asupra acestei realităţi ne vom opri astăzi.

Ignoranţa este o mare problemă a societăţii noastre, şi ştiţi cu toţi cât de important este ca lumea să cunoască adevărul integral, să-l înţeleagă, să fie bine informată. Nu cred că supăr pe cineva când spun că nu e important să ştim cu exactitate câţi metri are Groapa Marianelor, sau câţi sateliţi are Jupiter, dar chestiunile care privesc dezvoltarea individului, a personalităţii, relaţiile de cuplu, viaţa umană, etc. sunt deosebit de importante. La acest nivel putem considera ignoranţa ca fiind culpabilă.

Circula pe vremuri o glumă drăguţă, din ciclul Radio Erevan, simpatică şi atât de adevărată...

Radioascultătorul întreabă: Este adevărat că tovarăşul Ivan Ivanovici a fost prins de organele de miliţie după ce a furat o bicicletă? Radio Erevan răspunde: Da! Numai că nu-l cheamă Ivan Ivanovici ci Piotr Piotrovici. Şi nu e vorba despre o bicicletă, ci despre maşină. Şi nu a furat-o, ci i-a fost furată"...

Aşa se întâmplă adesea şi în cazul nostru. Credem, suntem siguri, că ştim multe lucruri, mai ales la nivel de sexualitate, când, de fapt, nu ştim nimic. Şi chiar şi atunci când ştim ceva, adesea e departe de realitate.

Meg Hickling, o promotoare a educaţiei sexuale în şcolile americane, numea adolescenţii între 15-18 ani "generaţia care nu ştie că nu ştie". Putem, fără greşeală, să extindem limitele de vârstă atunci când vorbim despre persoane care preiau anumite idei după ureche, se bazează pe reviste obscure, pe păreri aflate la colţul blocului, şi care, într-un final, se dau de ceasul morţii pentru că suferă enorm de pe urma ignoranţei.

În prezentarea mea din această seară mă voi limita la aspectele legate de adevăr, de lumină. Haideţi să vedem cât de important este adevărul, educaţia sexuală, ce înseamnă responsabilitatea la acest nivel, şi mai ales care este poziţia Bisericii faţă de sexualitate.

M-a deranjat întotdeauna faptul că nu se spune adevărul, din diverse pricini. Prin urmare, citând o rubrică din săptămânalul Clujeanul, MĂ ENERVEAZĂ CÂND NU SE SPUNE:

- că masturbarea nu e bună, şi produce sechele în viitor, atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi - majoritatea revistelor pentru tineret promovează masturbarea ca formă de auto-cunoaştere, dar nimeni nu spune că repetarea duce la obişnuinţă, că auto-erotismul creează o atitudine egoistă în relaţia cu partenerul, că o persoană care e obişnuită să obţină singură plăcerea erotică nu mai poate fi satisfăcută de nici un partener;

- că Pilula şi Steriletul (Dispozitivul Intra-Uterin) nu sunt contraceptive, ci contra-gestative, avortive, şi au efecte secundare maligne pentru femeile care le folosesc - deşi se afirmă că ele conţin cantităţi mici de hormoni sintetici, că suprimă de fapt ovulaţia, că au rol de apărare împotriva cancerului de col, pilulele au efecte secundare maligne, adesea neluate în seamă:

PILULA: după întreruperea utilizării de contraceptive orale, ciclurile se normalizează doar după un timp destul de îndelungat; apar amenoree (lipsa menstruaţiei); îngălbenirea pielii sau a ochilor; picioare umflate; dureri abdominale sau de piept; tulburări de respiraţie; dureri de cap accentuate; tulburări de vedere; depresii; greţuri şi vărsături; retenţie de lichide; creştere ciclică în greutate; dureri de cap ciclice; congestie mamară; leucoree abundentă; ameţeli; congestie nazală alergică; secreţii mamare; modificări în rezultatele testelor de funcţionare tiroidiană şi ale nivelului de cortizoni; apariţia sau accentuarea pigmentaţiei faciale de tipul masca sarcinii (cloasma); modificări de vedere cauzate de modificările de contur ale corneei; dureri de cap tip migrenă; creşterea tensiunii arteriale; modificări de toleranţă la zahăr în cazul diabeticilor şi nediabeticilor; creşterea în dimensiuni a fibroamelor uterine; evoluţia mai rapidă a cancerelor de sân estrogen - dependente; deficienţe vitaminice; modificări ale tractului urinar şi infecţii; creşterea incidenţei tumorilor de ficat; colecistită; anomalii de coagulare a sângelui; tromboflebite; embolii pulmonare; tromboze cerebrale; hemoragii cerebrale; infarct miocardic; serioase tulburări metabolice; risc de arterioscleroză; afecţiuni cardiace; alterarea metabolismului glucozei; acnee; creşterea pilozităţii faciale; subţierea şi căderea părului; creşterea poftei de mâncare; reducerea dimensiunilor sânilor; oboseală; creşterea predispoziţiei la Monilla vaginales (ciupercă); diminuarea libidoului; nervozitate; vagin uscat; menstruaţii reduse; alterări ale metabolismului glucidic şi lipidic, cu creşterea riscului de arterioscleroză; infarct şi congestie cerebrală; creşterea tensiunii arteriale; creşterea coagulării sanguine; sarcini ectopice;

- că pornografia creează dependenţă, concepţii greşite despre sexualitate, despre performanţele sexuale, despre percepţia partenerului ...;

- că avortul nu este doar o simplă intervenţie (cf. Marie Stopes International sau Planned Parenthood Federation), 15 minute şi gata, fără urmări fizice;

- că nu se vorbeşte aproape niciodată despre sindromul post-avort, despre trauma internă a femeii care a fost suficient de nebună să ucidă viaţa din pântec

- că din momentul unirii spermatozoidului cu ovulul, cei doi gameţi purtători a câte 23 de cromozomi, vorbim despre viaţă, despre o persoană nouă;

- că metodele naturale de reglare a fertilităţii sunt foarte bune din punct de vedere al eficacităţii, nu sunt au rol contraceptiv, nu au efecte secundare, şi ele reprezintă, de fapt, conştientizarea prezenţei sau absenţei fertilităţii în ciclul femeii;

- că sexul premarital nu e benefic pentru adolescenţi, pentru modul în care percep sexualitatea, responsabilităţile, relaţiile de viitor, etc,.

Sigur, toate cele enumerate mai sus, şi multe altele, depind de educaţia pe care fiecare o primim. Contează foarte mult cine este educatorul, care-i sunt intenţiile.

Dacă ne luăm doar după Schëring AG sau alţi producători de contraceptive orale, pilula este superbă, păstrează talia, perfecţionează tenul, ne ajută se ne ferim de sarcini nedorite. Sigur că nu aflăm modul de acţiune, efectele secundare, dar pe cine mai interesează aceste aspecte. Am scăpat de copii, deci ne putem face de cap.

"Fă ce vrei dar ştii ce faci", un slogan atât de întâlnit, ne învaţă că trebuie să avem întotdeauna un prezervativ la noi, mai ales atunci când avem o întâlnire. Tinerii sunt invitaţi să facă sex, fără a se gândi la consecinţe, fără a li se spune că actul sexual nu se reduce doar la genitalitate, că implică persoana în integralitatea ei, fizic şi psihic, cu sentimente, vise şi planuri de viitor.

Toată educaţia sexuală, educaţia pentru sănătate, este, de fapt, o educaţie sexuală bazată pe contracepţie, pe "carpe diem", pe un hedonism adesea dus la extrem. Vârsta la care se instalează manifestarea sexualităţii descreşte pe zi ce trece, sigur sub influenţa a diverşi factori. Tânăra generaţie, obişnuită să gândească altcineva în locul ei, mai ales la nivel de sexualitate, preia totul din zbor, crezând tot ceea ce-i este servit de către persoane bine intenţionate.

Din păcate realitatea este crudă. Un principiu vechi de când lumea spune că "dacă te joci cu focul, te arzi". Aici ajungem din ignoranţă, din ruşine, din teama de a discuta. Nu ştiu câţi dintre dumneavoastră aţi vorbit vreodată cu părinţii despre subiecte intime. Eu unul trebuie să mărturisesc că nu am avut ocazia, fiind astfel nevoit să mă auto-educ, ceea ce, zic eu nu e rău. Adică a fi interesat de sănătatea proprie la nivel de sexualitate este un lucru pozitiv în sine, trecând peste aspectele morbide şi peste bibliografia de nişă.

Părinţii sunt şi trebuie să fie primii educatori ai copiilor lor la acest nivel. Adesea se simt ruşinaţi de anumiţi termeni, consideră că nu e momentul să abordeze astfel de discuţii, copiii nu au ajuns la vârsta necesară, sau chiar spun că nu are sens să vorbească pentru că cei mici ştiu tot, mai multe decât ei. Toate aceste reţineri nu au decât un efect negativ asupra viitorului copiilor. De ce să citească copilul meu sfaturile Danielei Györfy din revista Playboy, când e datoria mea să-l educ? De ce să mă ruşinez de astfel de subiecte, când sunt atât de importante, şi mai ales când îmi aduc aminte că părinţii mei nu au vorbit niciodată cu mine despre problemele de natură sexuală.

Maricica, elevă în clasa a IV-a, primeşte ca temă de casă să redacteze o istorie a familiei. Aşa că o întreabă pe mama ei:
- Mami, eu cum m-am născut?
- Păi, ..., te-a adus barza...
- OK. Dar tu?
- Păi şi pe mine m-a adus barza...
- Şi bunica?
- Întreab-o pe ea.
- Buni, tu cum te-ai născut?
- Păi şi pe mine m-a adus barza...
Fetiţa notează conştiincioasă în carneţel, merge în cameră şi trece totul în caietul de teme, mormăind în barbă. "De trei generaţii, în familia noastră nu a avut loc nici o naştere normală"...

Sinceritatea şi deschiderea sunt extrem de importante. Fără ele, copilul îşi creează o percepţie eronată a nivelului de cunoştinţe al părinţilor, dar şi o cunoaştere greşită a elementelor absolut necesare dezvoltării sale.

E cazul să punem în discuţie relaţia dintre iubire şi sexualitate, pentru că ne place să spunem că facem dragoste, ne iubim, căutăm adevărata iubire care să ne împlinească.

Relaţiile sexuale nu reprezintă întotdeauna manifestarea iubirii. Sau, mai corect spus, iubirea nu se manifestă doar la acest nivel. Iubirea poate exista chiar şi fără latura ei sexuală. Iubirea e ceva nobil, care presupune dăruire totală, asumarea responsabilităţilor, a-i vrea binele partenerului.

Vârstele foarte mici nu permit o iubire profundă, matură, autentică. Asta nu înseamnă că cei doi parteneri nu ar vrea acest lucru, dar nu au încă posibilităţile, nu au bagajul psihic, emoţional, pentru a spune că iubesc total. Manifestarea sexuală nu este, în cazul lor, manifestarea iubirii. Ei cred că iubesc, văd ce fac cei din jur, şi trag concluzia că e necesar să se implice şi în relaţii sexuale. Din păcate pentru ei, sexualitatea se rezumă doar la genitalitate, la satisfacerea pulsiunilor libidoului, ori aici e punctul cel mai important, care ne face să ne diferenţiem de animale. Suntem fiinţe raţionale, care ar trebui să fie capabile să-şi domine instinctele. Americanii spun "Wham, bam, thank you Ma'am!" pentru a descrie modul în care tinerii abordează problema, dar e clar că aici nu vorbim de iubire.

Dacă iubesc cu adevărat, mă dăruiesc total. Cum oare mai pot face acest lucru când am avut n parteneri? Vorba cântecului "Ce-a fost verde s-a uscat / Ce-a fost dulce s-a mâncat". Cât de profundă mai poate fi legătura după nu ştiu câte legături anterioare? Ce fac cu gândurile care-mi spun că partenerii anteriori au fost mult mai buni din punct de vedere al performanţei sexuale. Sigur, discutăm aici de virginitate. Virginitatea nu stă în himen, ci într-un mod de gândire. De aceea se promovează şi educaţia sexuală bazată pe abstinenţă, pentru a putea simţi că-i dăruieşti ceva celui pe care-l consideri "iubirea vieţii", partenerul cu care vrei să rămâi până la sfârşitul vieţii. Cu toţii ne dorim stabilitate, certitudine, fidelitate, etc.

Cei care promovează abstinenţa folosesc o demonstraţie simplă, pentru a putea iniţia un dialog pe teme sexuale cu adolescenţii. Este ales un voluntar, băiat, şi îi este lipită pe braţ o bucată de bandă adezivă. Această bandă simbolizează legătura dintre el şi fata care îi dăruieşte virginitatea. Educatorul accentuează cât de strânsă este legătura dintre ei, modul în care fata, naivă, lipsită de experienţă, este capabilă să se dăruiască în întregime primului ei prieten. Când relaţia se destramă, banda respectivă este smulsă de pe braţul băiatului, reprezentându-se astfel durerea pe care cei doi o experimentează odată cu destrămarea legăturii. Banda este dată succesiv altor băieţi voluntari. Cu fiecare transfer, capacitatea de aderenţă a materialului scade, acest lucru reprezentând capacitatea din ce în ce mai mică a fetei de a se lega de cineva, de a putea avea relaţii cu adevărat intime cu fiecare partener care urma în această succesiune. În final, banda nu mai e adezivă de loc, prin urmare smulgerea de pe braţul băiatului se face simplu, fără dureri. Deja deziluzionată şi versată, fata devine insensibilă în relaţiile sale cu băieţii, incapabilă de încredere faţă de ei, incapabilă să devină implicată intim. Aceeaşi demonstraţie se poate realiza şi schimbând rolurile: un băiat, mai multe fete. [1]

Iubirea adevărată presupune asumarea tuturor responsabilităţilor în cuplu, mai ales la nivel sexual. O boală cu transmitere sexuală, o sarcină, traume, sechele, toate acestea constituie piedici în dezvoltarea armonioasă a unui cuplu. Vorbeam cu tinerii din licee despre asumarea unei sarcini. Câte fete ar păstra-o? Câte oare nu şi-ar ucide copilul? De obicei tatăl nu recunoaşte că este necesară implicarea lui. Nu e copilul meu. E treaba ta. Te descurci. Sunt câteva dintre expresiile des folosite. E clar pentru toată lumea că responsabilităţile nu pot fi asumate integral.

A iubi pe cineva înseamnă a-i vrea binele, a nu-i vrea răul, a mă gândi doar la celălalt. Dacă îi vreau binele cu adevărat, nu-i pun sănătatea fizică, emoţională, spirituală în pericol. Mulţi băieţi folosesc o stratagemă ingenioasă pentru a-şi rezolva "nevoile". Dialogul merge cam aşa: Mă iubeşti? Da. Sigur, sigur? Da. Atunci demonstrează-mi? Cum? Culcă-te cu mine. E spre binele tău, al nostru. Îmi pun întrebarea Spre binele cui? În nici un caz al partenerului. Aici nu e vorba de iubire, de sexualitate, ci de genitalitate, de instinct animalic şi de satisfacerea lui, cu toate încercările mai mult sau mai puţin reuşite de a masca aparenţele. Meg Hickling spunea că băieţii menţin relaţia pentru a face sex, iar fetele fac sex pentru a păstra relaţia. E iubire? Nu cred.

A iubi cu adevărat înseamnă a nu urma instinctul de turmă. Multe fete care, nu din cauza unor concepţii învechite sau a unor presiuni morale au dorit să rămână caste până la căsătorie, deşi nu mai e la modă, au suferit presiuni enorme din partea grupului. Am experimentat cu toţi, cred, discuţiile de grup, în care cei care nu şi-au început viaţa sexuală sunt consideraţi învechiţi, fanatici religioşi, în care toată lumea se laudă cu experienţele sexuale proprii, cu performanţele la acest nivel. Revin la acele fete despre care vorbeam. Multe au cedat şi şi-au început viaţa sexuală cu primul venit. Nici în acest context nu e cazul să menţionăm cuvântul iubire. Ce au reuşit să facă? Într-un limbaj argotic "şi-au pus meseria în mână", au muşcat mărul, au "gustat prăjitura", iar viaţa sexuală pe care o credeau lapte şi miere a început brusc, fără nici o implicare sentimentală. S-au scăpat de "scaiul" virginităţii, care le-a obsedat atât de mult.

Nici din punct de vedere strict tehnic, primele relaţii sexuale nu sunt nişte reuşite, deşi toţi aşteptăm acest lucru. Adesea intervine teama de urmările nedorite, teama de a nu fi surprinşi de către alte persoane, teama de un randament scăzut la nivel sexual - în cazul băieţilor, de durerea fizică - în cazul fetelor, ruşinea de aspectele fizice neplăcute care vor ieşi la iveală - burtă, păr, sâni, etc., uneori chiar şi mustrările conştiinţei. Se marşează prea mult pe aspectele tehnice ale sexualităţii, pe Kama Sutra citită printre rânduri, pe poziţii bizare, chiar şi pe anumite perversiuni sexuale, care, daţi-mi voie să o spun cu toată certitudinea, nu sunt manifestări ale unei iubiri genuine.

Sursa: www.MMB.ro

Contor Accesări: 1098, Ultimul acces: 2026-10-25 17:37:10

Timp total: 0.04s...

[]:1