Elogiul femeii

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Elogiul femeii

[2005-11-12]

pr. Raniero Cantalamessa
De data aceasta, în loc de Evanghelie (parabola talanţilor), să ne concentrăm atenţia asupra primei lecturi, luată din cartea Proverbelor, care vorbeşte despre măreţia şi demnitatea femeii. Elogiul care se face aici, deşi atât de frumos, are un defect care nu depinde Biblie, ci de epoca şi de cultura pe care le reflectă. El este raportat la bărbat: fericit bărbatul care are o femeie ce îi ţese haine frumoase, face cinste casei sale, îi permite să umble cu capul sus. Astăzi femeile nu ar fi entuziasmate de acest elogiu.

Pentru a cunoaşte gândirea biblică adevărată şi definitivă cu privire la femeie trebuie să privim la Isus. El nu era, cum s-ar spune astăzi, "feminist"; nu a făcut niciodată o analiză sau o critică explicită a instituţiilor şi a raporturilor dintre clase sau dintre sexe. În misiunea sa, diferenţa dintre masculin şi feminin nu are nici o importanţă. Ambii sunt după chipul lui Dumnezeu, ambii au nevoie de mântuire. Tocmai de aceea Isus este în măsură să demaşte deformările care au dus la supunerea femeii faţă de bărbat. Isus este liber în faţa femeii: nu o consideră ca fiind un pericol, o ameninţare, şi aceasta îi permite să rupă astfel de prejudecăţi.

Isus nu desconsideră faptul de a vorbi cu femeile, de a le învăţa, de a face din ele discipole. Înviat, se arată mai întâi unor femei care devin astfel primii săi martori. Nu a ieşit niciodată din gura lui vreun cuvânt de dispreţ sau de ironie faţă de femei, deşi acesta era un lucru obişnuit în cultura timpului, plină de misoginism. Mântuirea femeii este la fel de importantă pentru Isus ca mântuirea bărbatului. De aceea multe dintre miracolele sale au legătură cu femeile.

Unul dintre acestea mă impresionează în mod particular: vindecarea femeii care de 18 ani "era adusă de spate şi nu putea deloc să se îndrepte" (Luca 13,10ss). Isus o cheamă şi îi spune: "Femeie, eşti eliberată de neputinţa ta". Îndată acea femeie s-a ridicat şi l-a preamărit pe Dumnezeu. Acea femeie gârbovă căreia Isus îi strigă: "Eşti liberă!" şi care poate să ridice capul, să privească persoanele în faţă, să vadă cerul, să îl preamărească pe Dumnezeu, să se simtă şi ea o persoană, este un simbol puternic. Nu este doar o femeie; este reprezentată în ea condiţia feminină; este reprezentat şirul nenumăratelor femei care umblă gârbove nu din cauza vreunei boli, ci a opresiunii la care au fost supuse în aproape toate culturile. Ce eliberare, ce speranţă este cuprinsă în acel strigăt al lui Isus!

Unul dintre lucrurile cele mai pozitive ale epocii noastre este emanciparea femeilor, egalitatea în drepturi. În Scrisoarea apostolică despre demnitatea femeii (Mulieris dignitatem), Papa Ioan Paul al II-lea a evidenţiat contribuţia pe care Biserica intenţionează să o aducă la acest semn al timpurilor. Femeia (ca şi bărbatul) are un aliat puternic pe acest drum de autentică eliberare: Duhul Sfânt. El este cel care "dă mărturie duhului nostru că suntem fii ai lui Dumnezeu" (Romani 8,16) şi care ne dă sensul adevărat al demnităţii şi al libertăţii noastre. În ebraică numele Duhului Sfânt, Rúah, este feminin. Însă chiar şi fără acest lucru, este sigur că există o afinitate, o împărtăşire, o anumită complicitate între Duhul Sfânt şi femeie. El este numit Paracletul, ceea ce înseamnă mângâietor, este "Duhul vieţii"; cel care "încălzeşte ceea ce este îngheţat şi vindecă ceea ce este rănit". Şi cine, mai mult decât femeia, împărtăşeşte, în mediul uman, aceste prerogative?

Se spune că fiica unui rege al Franţei obişnuia să se poarte foarte dur cu tânăra sa cameristă. Într-o zi, iritată, i-a spus: "Nu ştii oare că sunt fiica regelui tău?" Tânăra i-a răspuns calmă: "Şi tu nu ştii că eu sunt fiica Dumnezeului tău?"

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 1074, Ultimul acces: 2026-10-26 20:26:26

Timp total: 0.04s...

[]:1