© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Temerarii şi prudenţii[2005-11-12]pr. Ernest Munachi EzeoguUn om s-a înfuriat pe Dumnezeu. "Dumnezeule", a spus el, "m-am rugat zilnic timp de trei ani ca să câştig la loterie. Ne-ai spus să cerem şi atunci vom primi. Cum de nu am primit nimic în toţi aceşti trei ani de când cer?" Atunci el a auzit glasul lui Dumnezeu, tare şi clar. "Iubitul meu fiu", a spus Domnul. "Te rog fă-mi favoarea şi cumpără un bilet de loterie". Aceasta nu este publicitate pentru loterie. Mai degrabă ilustrează zicala: "Dacă vrei să câştigi, trebuie să joci". Există astăzi două feluri de oameni în bisericile noastre: temerarii - cei care îşi asumă riscuri, şi prudenţii - cei care îşi fac griji. Problema cu prudenţii este că ei pot ajunge la antreprenorul de pompe funebre cu prea puţine de arătat despre vieţile pe care le-au trăit. Isus ne avertizează împotriva acestui fapt în Parabola talanţilor din pericopa evanghelică de astăzi. În parabolă auzim despre un om care, "fiind gata de plecare într-o călătorie, şi-a chemat servitorii şi le-a încredinţat bunurile sale. Şi unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, iar altuia unul, fiecăruia după propria pricepere" (Matei 25,14-15). Încă de la începutul parabolei, ni se spune că servitorul care a primit doar un talant este un om cu puţină pricepere. Nu este un geniu. Şi totuşi este interesant să remarcăm faptul că stăpânul are un talant chiar şi pentru acest servitor relativ incapabil. Toţi copiii lui Dumnezeu îşi au talanţii lor, chiar şi aceia care par a avea abilităţi minime în comparaţie cu cei mai dăruiţi. Stăpânul pleacă şi primii doi servitori merg de îndată şi lucrează cu talanţii lor, câştigând alţii. Al treilea servitor, pe de altă parte, sapă o groapă în pământ şi îşi îngroapă singurul talant. De ce face acest lucru? Deoarece se teme că îl va pierde dacă va face tranzacţii cu el. El trebuie să fi gândit astfel: "Ei bine, cei cu mai mulţi talanţi îşi pot permite să rişte. Dacă pierd un talant, îl pot recupera mai apoi. Însă eu am un singur talant. Dacă îl pierd, s-a zis cu mine! Aşa că mai bine îl pun la loc sigur şi am grijă de el." Mulţi dintre noi cei din biserică suntem ca acest al treilea servitor. Deoarece nu ne vedem pe noi înşine ca având daruri şi talente remarcabile, tragem concluzia că nu putem face nimic. Cunoaşteţi vreo femeie căreia îi place să cânte dar care nu vrea să intre în cor pentru că se teme că nu este înzestrată cu o voce de aur? Cunoaşteţi vreun tânăr căruia i-ar place să răspândească Evanghelia, dar se teme că nu ştie destulă Biblie şi teologie? Când asemenea oameni sfârşesc prin a nu face nimic, ei merg pe urmele celui de-al treilea servitor care şi-a îngropat talantul în pământ. Surpriza în poveste vine atunci când stăpânul se întoarce şi cere socoteală de la servitori. În primul rând, descoperim că deşi primul servitor cu cinci talanţi a făcut în plus cinci talanţi iar al doilea servitor cu doi talanţi a făcut alţii doi, ambii primesc exact aceleaşi complimente: "Bine, servitor bun şi credincios! Peste puţin ai fost credincios, peste multe te voi pune. Intră în bucuria stăpânului tău!" (versetele 21, 23). Ei sunt răsplătiţi nu proporţional cu talanţii pe care fiecare i-a câştigat ci cu talanţii cu care a pornit. Booker T. Washington avea dreptate când spunea că "Succesul trebuie măsurat nu atât după poziţia pe care cineva a atins-o în viaţă cât după obstacolele pe care le-a depăşit în timp ce încerca să reuşească". Există mai multe motive pentru care al treilea servitor a decis să îşi ascundă talantul. Poate s-a comparat pe sine cu ceilalţi servitori cu mai mulţi talanţi, s-a văzut pe treapta de jos a scării şi s-a descurajat. Nu a înţeles că cu acel talant al său, dacă ar fi făcut doar un talant în plus, ar fi fost răsplătit în mod egal cu servitorul cu cinci talanţi care a mai făcut cinci. Nu suntem măsuraţi cu aceeaşi măsură. De la cel care primeşte mult, mult se cere. Mulţi dintre noi cei care suntem astăzi aici în biserică am primit cel puţin un talant. Am primit darul credinţei. Responsabilitatea noastră ca oameni ai credinţei nu este doar de a menţine şi "păstra" credinţa. Trebuie să facem tranzacţii cu ea. Trebuie să o vindem oamenilor timpurilor noastre. Trebuie să o promovăm şi să îi creştem valoarea. Aceasta este o aventură care aduce cu sine mult risc şi multe inconveniente. Dacă însă nu facem aceasta, suntem în pericolul de a ne pierde credinţa aşa cum cel de-al treilea servitor şi-a pierdut talantul. Modul de a ne păstra credinţa, sau orice alt talant pe care ni l-a dăruit Dumnezeu, este acela de a-l pune la lucru şi de a-l face să aducă roade. Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 1130, Ultimul acces: 2026-10-27 00:07:03
|
Timp total: 0.04s...
[]:1
