Românce în istorie: Regina Maria – mamă a şase copii, om de stat şi figură maternă pentru popor[2026-10-29]Ştefana TotorceaRomânce în istorie: Regina Maria – mamă a şase copii, om de stat şi figură maternă pentru popor Poate nicio personalitate feminină din istoria României nu a întruchipat mai desăvârşit decât Regina Maria puterea invincibilă a feminităţii. Dar acea feminitate a mironosiţelor, care au dat dovadă de „bărbăţie”, adică de curaj. Curajul şi „bărbăţia” Reginei Maria au provenit din dragoste: „Am România în gând, inimă şi suflet”, scria ea. Suverana, de la a cărei naştere s-au împlinit joi 151 de ani, a născut şase copii, a alinat răniţii, a ajutat familiile sărace din spatele frontului, a îmbărbătat armata şi a acţionat în momentele cruciale ale istoriei ca un adevărat om de stat. A fost comandant onorific al Regimentului 4 Roşiori, care îi poartă numele până în ziua de azi. Astfel, a demonstrat că femeile pot face şi lucruri pe care bărbaţii le împlinesc mai des şi mai uşor – însă a făcut-o fără să abdice de la maternitate, feminitate şi graţie. Origini şi familie Principesa Maria Alexandra Victoria s-a născut la 29 octombrie 1875, la Eastwell Park, în comitatul Kent din Anglia. Era nepoata Reginei Victoria a Marii Britanii şi a Ţarului Alexandru al II-lea al Rusiei. Avea 17 ani în data de 10 ianuarie 1893, când s-a măritat cu Principele Moştenitor al României, Ferdinand. Cei doi au avut şase copii: Principele Carol – viitorul Rege Carol al II-lea, Principesele Elisabeta şi Mărioara, Principele Nicolae, Principesa Ileana – viitoarea Monahie Alexandra şi Principele Mircea, pe care l-a pierdut la vârsta de numai trei ani, când odată cu războiul a intrat şi molima tifosului în ţară. Dragoste pentru copii Principele Ferdinand, Principesa Maria şi copiii Carol, Maria, Nicolae şi Elisabeta, 1906. Sursa foto: Wikipedia (colorizată) „Copiii mei erau punctul central al vieţii mele. Femeile din rasa mea sunt mame pătimaşe şi nu ne putem închipui lumea fără copii. Toată munca, toată străduinţa şi năzuinţa noastră n-au alt ţel decât de a-i modela potrivit idealului nostru, de a-i face fericiţi şi de a le pregăti un viitor frumos”, scria regina în „Povestea vieţii mele”. Dragostea pentru copiii săi nu a împiedicat-o să le ceară acestora asumarea totală a implicării în destinul ţării şi în sprijinirea populaţiei pe timp de război. Principele Carol, în vârstă de 23 de ani era trimis în inspecţie cu tatăl său, Regele Ferdinand, ducând rufărie şi provizii pe la regimente. Iar principesele Elisabeta şi Marioara o însoţeau pe regină pretutindeni unde mergea să împartă haine şi mâncare pentru soldaţi şi populaţie. Implicarea în efortul de război Regina Maria la căpătâiul unui soldat rănit în timpul Războiului de Reîntregire. Sursa foto: Arhivele Naţionale ale României „Copiii mei mă însoţesc fără a se tângui. Au început să se obişnuiască cu această grozavă stare de lucruri şi învaţă să-şi stăpânească firea, să nu se înfioare în faţa acestor privelişti care îţi sfâşie inima”, nota regina în „Povestea vieţii mele”. Astfel, rolul de mamă al reginei nu s-a limitat doar la propriii săi copii, ci s-a extins asupra întregului popor român, care i-a dăruit supranumele de „Mama Răniţilor” şi „Regina Soldat”. „Bărbaţia” unei regine Regina Maria şi regele Ferdinand I decorând soldaţii distinşi în luptele de la Mărăşeşti, 28 august 1917. Sursă foto: Arhivele Naţionale ale României Constantin Argetoianu, om de stat proeminent în perioada interbelică, avea să scrie următoarele despre activitatea Reginei Maria în Războiul de Reîntregire: „O găsim în tranşee printre combatanţi în rândurile înaintate, o găsim în spitale şi în toate posturile sanitare, printre răniţi şi bolnavi. O găsim de faţă la toate adunările care încercau să facă puţin bine. Nu a cunoscut frica de gloanţe şi de bombe, cum nu a cunoscut teama şi scârba de molimă sau nerăbdarea faţă de eforturile aşa de des inutile provocate de dorinţa ei de mai bine. Regina Maria şi-a îndeplinit datoria pe toate fronturile multiplei sale activităţi, dar înainte de toate, pe acela al îmbărbătării şi al ridicării morale a celor ce trăiau în jurul ei, şi aveau să hotărască, în cele mai tragice clipe, de soarta ţării şi a neamului. Se poate afirma că, în răstimpul pribegiei noastre în Moldova, regina Maria a întrupat şi a întrupat frumos, aspiraţiile cele mai înalte ale conştiinţei româneşti. Prin modul cum a influenţat în 1916, intrarea României în război, şi din nou în 1918, când aproape numai mulţumită ei, regele Ferdinand nu a ratificat dezastruoasa pace de la Bucureşti, regina – conchidea Argetoianu – s-a aşezat ca ctitoriţă a României întregite şi ca una din cele mai mari figuri ale istoriei noastre naţionale.” Dr. Ştefania Dinu, Director General Adjunct (ştiinţific) al Muzeului Naţional Cotroceni, a amintit, într-un articol din Revista Bibliotecii Academiei Române, o afirmaţie făcută de Alexandru Marghiloman, care a fost premier în 1918: „Regina Maria a fost singura fiinţă care a crezut că sfârşitul războiului va fi aşa cum a fost”. După război, regina a mers personal într-un turneu diplomatic în Occident, pentru a se asigura că noul stat român unificat va fi recunoscut internaţional şi va include cât mai multe din teritoriile locuite de români. Nicolae Iorga scria: „Niciodată, desigur, o Regină n-a impus mai mult în afară de rangul ei suprem. Regalitatea vitejiei şi milei de oameni o fac să poarte totdeauna o coroană nevăzută care e mai scumpă decât toate juvaierele lumii”. Suverana a impus simplu, prin nobleţea sufletului. A adormit în Domnul în data de 18 iulie 1938 şi este înmormântată la Mănăstirea Curtea de Argeş, necropolă regală. A cerut ca inima să-i fie păstrată într-o raclă la Capela Stella Maris a reşedinţei sale din Balcic (Bulgaria de azi). După cedarea Cadrilaterului în 1940, inima Reginei a fost mutată la Bran. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 45, Ultimul acces: 2026-11-22 12:30:26
|
Timp total: 0.17s...
[]:1