Icoana Soborului Sfinţilor Martiri Militari: Surse şi semnificaţii - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2026 BISERICI.org

 
eXTReMe Tracker

Ştiri şi Evenimente

Icoana Soborului Sfinţilor Martiri Militari: Surse şi semnificaţii

[2026-10-27]
Ştefana Totorcea

Icoana Soborului Sfinţilor Martiri Militari: Surse şi semnificaţii
Răzvan Mihai Clipici, consilier patriarhal la Sectorul Cultură, Pictură şi Restaurare al Administraţiei Patriarhale, a publicat un studiu explicativ despre Icoana Soborului Sfinţilor Martiri Militari.
Text integral:
Anul acesta, la propunerea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române au hotărât [1] instituirea sărbătorii Soborului Sfinţilor Martiri Militari, care va fi prăznuită în ziua de pomenire a Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, la 26 octombrie în fiecare an, întrucât acesta este începător al Soborului Sfinţilor Martiri Militari.
În acest context, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, icoana care înfăţişează această sărbătoare a fost realizată de pictorii Răzvan-Lucian şi Mihaela Bădescu, iconari care au lucrat multe icoane ale sfinţilor recent canonizaţi de Biserica noastră. Răzvan Bădescu şi soţia sa, Mihaela, au fost aleşi să picteze icoana ţinându-se seama de experienţa lor în iconografia bizantină, lucrările acestora fiind apreciate nu doar în România, ci şi în Bisericile de etnie greacă, la Patriarhia Ecumenică, în Biserica Ciprului, în Biserica Greacă sau în Sfântul Munte Athos.
Înţelesurile duhovniceşti şi istorice ale reprezentării iconografice
Icoana Soborului Sfinţilor Martiri Militari are ca model şi sursă de inspiraţie mai multe icoane vechi din perioada bizantină şi postbizantină, care adună împreună cete de sfinţi rugători. Această icoană se înscrie în tipul sinaxelor sau soboarelor de sfinţi. Un exemplu în acest sens este tripticul de fildeş Harbaville (mijlocul secolului al X-lea) din colecţiile Muzeului Luvru din Paris, unde, pe cele două panouri laterale, se află reprezentaţi Sfinţi Mucenici Militari, ţinând crucea în mână, iar pe panoul central se află sculptată icoana Deisis, Dreptul Judecător încadrat de Maica Domnului şi de Sfântul Ioan Botezătorul care mijlocesc pentru oameni înaintea Mântuitorului.
O altă sursă de inspiraţie importantă a fost icoana de steatit din colecţiile de artă bizantină ale Muzeului Luvru, care are reprezentat pe ea Tronul Etimasiei şi Sfinţii Martiri Militari (sfârşitul secolului al X-lea – începutul secolului al XI-lea). Această lucrare arată acelaşi tipar iconografic, Sfinţii Martiri Militari sunt reprezentaţi în picioare, stând mai jos de Tronul Etimasiei, simbol al pregătirii pentru venirea lui Hristos ca Judecător, făcând trimitere la cuvântul Sfântului Ioan Teologul din Apocalipsă: „Aceştia sunt cei ce vin din strâmtorarea cea mare şi şi-au spălat veşmintele lor şi le-au făcut albe în sângele Mielului. Pentru aceea sunt înaintea tronului lui Dumnezeu şi Îi slujesc ziua şi noaptea – în templul Lui – şi Cel ce şade pe tron îi va adăposti în cortul Său.” (Apocalipsa 7, 14-15).
O altă icoană care a stat la baza acestei reprezentări iconografice este aceea a Soborului Sfinţilor Doctori fără de arginţi sau anarghiri (secolul al XVI-lea), din patrimoniul Mănăstirii „Sfânta Ecaterina” de la Muntele Sinai. În această icoană, în partea de sus, într-o mandorlă circulară cu stele, apare Hristos Pantocrator, binecuvântând cu ambele mâini. Sub El sunt înfăţişaţi zece Sfinţi Anarghiri, aşezaţi pe două registre. Ei poartă veşminte bogat colorate şi ţin în mâini cruci, simbol al muceniciei, precum şi instrumente medicale, linguriţe, vase cu medicamente, obiecte care trimit la lucrarea harului vindecător pe care l-au primit de la Dumnezeu. Felul în care sunt dispuse personajele în această icoană este preluat şi în icoana Soborului Sfinţilor Martiri Militari.
Aşadar, compoziţia iconografică este inspirată din lucrările amintite mai sus şi este adaptată la un număr mai mare de sfinţi, păstrându-se înţelesul teologic al icoanei, acela că ea prezintă ceata ostaşilor lui Hristos care, în perioade de persecuţie, au mărturisit credinţa până la moarte, prin jertfa şi iubirea lor faţă de Hristos învingând moartea şi devenind astfel mari rugători ai noştri înaintea lui Dumnezeu.
Compoziţia iconografică
Reprezentarea iconografică Îl are în partea superioară pe Domnul Iisus Hristos Pantocrator binecuvântând cu ambele mâini. El este pictat cu haine luminoase, într-o mandorlă verde-albăstruie, înconjurată de stele aurii şi raze de lumină ce izvorăsc din El, din Cel ce este Lumina lumii, după cum El Însuşi ne învaţă prin cuvintele: „Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii” (Ioan 8, 12). Această poziţie centrală, deasupra Soborului Sfinţilor Martiri Militari, arată că toţi sfinţii din această ceată s-au făcut următori ai Mântuitorului Hristos, Lumina lumii, iubitori şi ascultători ai Lui până la moarte, luminând înaintea oamenilor prin faptele lor cele bune, prin care Se slăveşte Dumnezeu (cf. Matei 5, 16), Cel ce i-a întărit în mărturisirea lor (cf. Matei 10, 19-20; Luca 12, 11-12).
Sub icoana Mântuitorului Hristos se desfăşoară, pe mai multe registre, oastea, adunarea sau sinaxa Sfinţilor Martiri Militari. Ei sunt înfăţişaţi în picioare, frontal sau uşor întorşi unii către alţii, într-o ordine aproape simetrică. Toţi poartă armuri militare romane, fiecare în funcţie de statutul pe care l-a avut, şi ţin în mâini arme, suliţe, săbii şi cruci, simbol al biruinţei prin jertfa martirică şi al statutului lor militar. Chipurile lor sunt realizate conform tradiţiei ortodoxe, având ca model şi sursă de inspiraţie icoane şi fresce bizantine. Lipsa expresivităţii realiste accentuează prin transfigurarea personajelor caracterul veşnic sau etern al sfinţeniei.
I. Registrul inferior, cel mai apropiat de privitor, cuprinde cinci dintre cei mai iubiţi Sfinţi Martiri Militari. În centru, îl putem observa pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir (†306), începătorul acestei cete, care este îmbrăcat în haine de mare dregător, întrucât el a fost proconsul al Imperiului Roman. Reprezentarea sa este inspirată din frescele Mănăstirii „Sfinţii Apostoli” din Tesalonic, realizată în prima jumătate a secolului al XIV-lea. El este pictat ca un tânăr imberb, cu părul scurt, purtând tunică portocalie şi mantie verde-măslinie. În mâna dreaptă ţine sfânta cruce, simbol al jertfei martirice, iar în mâna stângă ţine o sabie, făcând trimitere la demnitatea militară. În dreapta sa se află Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă (†303), şi el îmbrăcat în haine de dregător, întrucât a făcut parte din elita militară a Imperiului Roman. Reprezentarea sa a fost preluată din frescele Mănăstirii „Sfinţii Apostoli” din Tesalonic. Sfântul apare ca un tânăr fără barbă, cu părul scurt, ondulat. El poartă tunică albă, mantie roşie lungă, iar în mâna stângă ţine o sabie. Lângă el este prezent Sfântul Mare Mucenic Procopie (†303), comandant a peste 200 de ostaşi. Chipul sfântului, tânăr, fără barbă, cu părul ondulat până aproape de umeri, este preluat din frescele Bisericii „Sfântul Gheorghe” – Staro Nagoričane, din Macedonia de Nord, realizate între 1315 şi 1318, iar veşmintele sunt inspirate din frescele Bisericii „Sfântul Nicolae” Orfanos, din Tesalonic, Grecia, pictate în perioada 1310-1320. El este înfăţişat cu armură romană metalică, tunică roşie, mantie verde, având în mâna stângă un scut de mari dimensiuni şi o sabie, iar în mâna dreaptă o suliţă. În partea stângă a Sfântului Dimitrie se află Sfântul Mare Mucenic Teodor Stratilat (†319), care a fost general în armata romană (stratilat), şi Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron (†304). Cei doi sfinţi sunt pictaţi după reprezentările lor din Mănăstirea Dečani, din Kosovo, frescele fiind realizate în perioada 1335-1350. Ei sunt îmbrăcaţi cu armură bogat ornamentată, tunică şi mantie, iar în mâna stângă poartă primul un scut, iar cel de-al doilea o sabie, pe când în mâna dreaptă amândoi ţin câte o suliţă.
II. Pe rândul median inferior, de la stânga la dreapta, îi putem observa pe Sfântul Mare Mucenic Mina (†309) pictat după chipul zugrăvit în frescele Mănăstirii Dečani. El este reprezentat ca un om bătrân cu părul ondulat şi barbă scurtă, cu armură şi mantie, ţinând în mâna stângă o sabie, iar în mâna dreaptă o suliţă. Lângă el este prezent Sfântul Mucenic Longhin Sutaşul (†37), centurion care a fost de faţă la Răstignirea şi moartea pe Cruce a Mântuitorului Hristos şi a recunoscut dumnezeirea Sa (cf. Matei 27, 54 şi Marcu 15, 39). El este pictat cu părul până aproape de umeri şi barbă căruntă, având armură romană şi mantie de culoare albastră, iar în mâini ţine o sabie. Apoi, este pictat Sfântul Mucenic Lup din Tesalonic (†306), ucenic al Sfântului Dimitrie, care are chipul inspirat din frescele Mănăstirii Dečani. El apare ca un tânăr cu părul până aproape de umeri, fără barbă, fiind îmbrăcat cu armură şi mantie de culoare violet. Sfântul Lup poartă în mâna dreaptă o cruce, iar în stânga ţine o sabie. În partea dreaptă îl observăm pe Sfântul Mucenic Stratonic Temnicerul din Singidunum (†314), astăzi oraşul Belgrad, sfânt care face parte din ceata sfinţilor militari străromâni. Acest sfânt martir este reprezentat cu părul cărunt, îmbrăcat în tunică galbenă, având pe umeri mantie roşie. El poartă în mâini o sabie.
III. În rândul median superior, sunt aşezaţi, de la stânga la dreapta, Sfântul Mucenic Iuliu Veteranul (†298), care L-a mărturisit pe Hristos în cetatea Durostorum, oraşul Silistra de astăzi. El apare pictat la vârsta senectuţii, cu părul şi barba cărunte, fiind îmbrăcat în tunică albă şi mantie purpurie. În mâna dreaptă ţine sfânta cruce, simbol al jertfei sale martirice. Sfântul Mucenic Sebastian (†287) este înfăţişat ca un tânăr cu barbă scurtă, îmbrăcat cu armură şi mantie verde, ţinând în mâini o suliţă. Sfântul Mucenic Nestor din Tesalonic (†306), ucenic al Sfântului Dimitrie, are chipul preluat din frescele Mănăstirii „Sfinţii Apostoli” din Tesalonic. El are înfăţişarea unui tânăr imberb, îmbrăcat cu tunică roşie şi mantie albastră, ţinând în mâna dreaptă sfânta cruce. Urmează Sfântul Mare Mucenic Mercurie (†250), care, pe lângă uniforma militară, poartă pe cap un coif. Reprezentarea sa este inspirată din frescele Bisericii Bogorodica Prilepta din oraşul Ohrid, Macedonia de Nord, realizate în secolul al XIV-lea. Pe partea dreaptă, la marginea rândului, este pictat Sfântul Mucenic Dasie de la Durostorum (†298-305). El este reprezentat tânăr, cu barbă scurtă, îmbrăcat cu armură romană şi mantie verde, ţinând în mâna dreaptă sfânta cruce.
IV. Pe ultimul rând din registrul superior al icoanei, în centru se află reprezentaţi Sfinţii Mari Mucenici Serghie şi Vah (†303-305), militari de rang înalt din armata romană, care poartă la gât, ca element distinctiv, colanul militar sau torcul (torques în limba latină), un însemn oficial al rangului, care certifica faptul că purtătorul avea acces direct la împărat. Chipurile celor doi sfinţi sunt inspirate din frescele Mănăstirii Dečani.
În dreapta lor sunt reprezentaţi Sfântul Mare Mucenic Artemie (†362), general în oastea Sfântului Împărat Constantin cel Mare, şi Sfântul Mare Mucenic Nichita Romanul (†372), care a mărturisit credinţa în Hristos în Dacia, în timpul stăpânirii goţilor. Cei doi sfinţi sunt pictaţi cu părul lung prins în spate şi barbă scurtă, purtând uniforma militară romană. Sfântul Artemie poartă în mâna dreaptă sfânta cruce, iar Sfântul Nichita Romanul ţine în mâna stângă sabia, iar în mâna dreaptă suliţa. Chipurile lor sunt inspirate din frescele Mănăstirii Gračanica din Kosovo, realizate în perioada 1321-1322.
În partea stângă îi putem observa pe Sfântul Mare Mucenic Eustaţie (†118), de vârstă medie, cu părul ondulat şi barbă scurtă, îmbrăcat în tunică albă şi mantie vişinie, chipul său fiind inspirat din frescele Mănăstirii Dečani, şi pe Sfântul Mucenic Isihie de la Durostorum (†298), sfânt străromân, reprezentat tânăr, cu părul scurt şi început de barbă, îmbrăcat în armură şi mantie roşie, purtând suliţa în mâna dreaptă.
Concluzii
Instituirea sărbătorii Soborului Sfinţilor Martiri Militari întăreşte legătura istorică dintre Biserică şi Armată, amintind că unii dintre Sfinţii Martiri Militari străromâni, precum Sfinţii Mucenici Pasicrat şi Valentin de la Durostorum, Iuliu Veteranul, Isihie şi Dasie de la Durostorum, Stratonic Temnicerul din Singidunum şi Nichita Romanul, au fost ostaşi ai lui Hristos. Ei sunt, împreună cu ceilalţi Sfinţi Martiri Militari, rugători, ocrotitori şi învăţători ai militarilor români.
Aşadar, această icoană ne prezintă o adunare sau oştire de sfinţi militari, care stă înaintea Domnului Iisus Hristos, Împăratul veacurilor, şi se roagă pentru noi. Aceşti sfinţi, numiţi „buni biruitori mucenici”, ne cheamă să nu fim robiţi de lucrurile trecătoare care ne înstrăinează de Dumnezeu, ci să căutăm cu prioritate mântuirea prin unirea cu Hristos Cel răstignit şi înviat. Ei ne îndeamnă împreună cu Sfântul Apostol Pavel astfel: „Întăriţi-vă în Domnul şi întru puterea tăriei Lui. Îmbrăcaţi-vă cu toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotriva uneltirilor diavolului. Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh. Pentru aceea, luaţi toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotrivă în ziua cea rea, şi, toate biruindu-le, să rămâneţi în picioare. Staţi deci tari, având mijlocul vostru încins cu adevărul şi îmbrăcându-vă cu platoşa dreptăţii, şi încălţaţi picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia păcii. În toate luaţi pavăza credinţei, cu care veţi putea să stingeţi toate săgeţile cele arzătoare ale vicleanului. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu” (Efeseni 6, 10-17).
NOTĂ
[1] Hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române nr. 4.091/6 iunie 2026

Sursa: www.Basilica.ro


Contor Accesări: 38, Ultimul acces: 2026-11-22 09:40:41