Obştea Putnei i-a pomenit pe etnicii români căzuţi în războiul din Ucraina: Să nu rămânem nepăsători, a spus părintele stareţ[2026-10-26]Ştefana TotorceaObştea Putnei i-a pomenit pe etnicii români căzuţi în războiul din Ucraina: Să nu rămânem nepăsători, a spus părintele stareţ Părinţii din obştea Mănăstirii Putna i-au pomenit sâmbătă pe etnicii români căzuţi în războiul din Ucraina, în prezenţa membrilor familiilor, a Excelenţei Sale Irina-Loredana Stănculescu, Consulul General al României la Cernăuţi, şi a reprezentanţilor asociaţiilor românilor din Ucraina. „Jertfa lor este şi o chemare pentru noi. Dacă ei au fost gata să-şi dea viaţa pentru semenii lor, noi cât suntem pregătiţi să dăruim din timpul, din puterile şi din dragostea noastră pentru a-i sprijini pe cei rămaşi? Ei au făcut sacrificiul suprem. Nouă ni se cere, poate, mai puţin. Dar ni se cere să nu rămânem nepăsători”, a spus Arhim. Melchisedec Velnic, stareţul Mănăstirii Putna. Amintind că pentru fiecare român pierdut rămâne în urmă o familie îndoliată, părintele stareţ a subliniat: „Suntem chemaţi să cunoaştem suferinţele românilor despărţiţi de patria-mamă şi să le purtăm împreună cu ei”. Rămânem împreună cu cei de dincolo prin Hristos Părintele Stareţ a amintit învăţătura Sfântului Maxim Mărturisitorul, conform căruia Mântuitorul Iisus Hristos continuă, în chip tainic, duhovnicesc, să poarte suferinţa fiecărui om până la sfârşitul lumii: „El nu priveşte de departe durerile oamenilor, ci le primeşte în Sine, cu iubire”. „De aceea, în fiecare mamă şi în fiecare tată care îşi plâng fiul căzut în luptă, în fiecare soţie ce îşi plânge soţul, în fiecare copil rămas orfan, în fiecare om care suferă din pricina războiului, Hristos este prezent, purtând şi El, în chip tainic, durerea fiecăruia.” „Aceste două realităţi duhovniceşti sunt o mare mângâiere: să ştim că suntem împreună, în Dumnezeu, cu cei plecaţi dincolo şi să ştim că Dumnezeu a suferit cu ei şi suferă cu noi toată durerea pe care au simţit-o şi pe care o simţim”, a subliniat arhimandritul. „Dar ele sunt şi o mare responsabilitate. Dacă ştim că suntem despărţiţi cu trupul, dar nu cu duhul de ei, atunci avem responsabilitatea să îi pomenim, să trăim cu buna-cuviinţă cu care am trăi dacă ei ar fi încă alături de noi în această viaţă şi să facem binele astfel încât să ne reunim cu ei deplin în Împărăţia cerurilor.” Îşi păstrează identitatea prin cultură şi credinţă Arhim. Melchisedec Velnic a amintit că, pentru românii din Ucraina, şi mai ales pentru cei din nordul Bucovinei, crucea suferinţei a început cu mult înainte de 2022. „Românii despărţiţi fără voia lor de ţară nu au ales crucea despărţirii de neam. Istoria i-a aşezat pe această cruce. Dar au ales să nu coboare de pe ea cu preţul lepădării de identitatea lor. Credinţa şi cultura le-au dat puterea să rămână statornici”, a spus Sfinţia Sa. „Au ştiut cine sunt şi au înţeles că trebuie să-şi mărturisească mereu identitatea: de ce vorbesc româneşte, de ce ţin la Eminescu, la cântecul lor, la biserica lor, la mormintele strămoşilor lor. Au crezut că identitatea românească este un dar de la Dumnezeu, pe care sunt chemaţi să îl fructifice.” „Această credinţă i-a ajutat să păstreze vie cultura românească în Bucovina, dar a şi născut o cultură a statorniciei, a demnităţii şi a fidelităţii faţă de moştenirea strămoşilor. Numele Bucovinei este, în conştiinţa românească, sinonim nu doar cu frumuseţea sfântă a mănăstirilor pictate la exterior, ci şi cu suferinţa despărţirii de neam. Ca şi numele Basarabiei”, a continuat Părintele Stareţ. „Cultura şi credinţa nu au făcut să dispară crucea despărţirii, dar le-au dat românilor puterea să rămână pe ea fără să-şi piardă identitatea. Au devenit mijloacele prin care au putut supravieţui ca neam.” O probă de maturitate naţională Stareţul Putnei a mai subliniat că, pentru românii de pretutindeni, Putna reprezintă chintesenţa identităţii româneşti. „În plus, pentru românii din nordul Bucovinei, ea este un loc care nu îi uită. Pentru că Sfântul Ştefan cel Mare nu îi uită”, a adăugat Sfinţia Sa. „Nu putem să uităm că în Cernăuţi, în Storojineţ, în Crasna, în Ciudei, în satele de pe Valea Siretului, în cele din ţinutul Herţei şi în atâtea alte localităţi sunt români care vor să-şi păstreze credinţa, limba şi identitatea şi să le transmită copiilor lor. Şi au nevoie de noi.” „Şi aceasta este o responsabilitate a noastră, mai ales a celor care trăim în patria-mamă. Trebuie să le spunem că nu sunt uitaţi, aşa cum nu îi uităm nici pe cei plecaţi dincolo”, a precizat Părintele Stareţ. „Pe cei plecaţi îi pomenim la parastas. Faţă de cei în viaţă, avem datoria să le cunoaştem istoria. Să le citim cărţile. Să le ascultăm mărturiile. Aşa vom înţelege că au nevoie de sprijin pentru a-şi păstra limba, şcoala, cultura şi credinţa.” „Pentru românii din România, felul în care rămânem aproape de românii despărţiţi de patria-mamă este o probă de maturitate naţională”, a subliniat stareţul Mănăstirii Putna. Mesajul Consulului General al României la Cernăuţi Excelenţa Sa Irina-Loredana Stănculescu, Consulul General al României la Cernăuţi, a afirmat că, „pentru comunitatea românească din Ucraina, dar şi pentru întreaga Românie, jertfa acestor bărbaţi, fraţi, taţi şi fii este o rană deschisă”. „Ştim că nicio vorbă nu poate alina deplin durerea pierderii. Dar, prin această slujbă, prin rugăciunea comună, vă transmitem că nu sunteţi singuri. Întreaga comunitate românească este îndoliată şi vă este alături, iar România – Patria istorică – îşi poartă fiii în rugăciune şi recunoştinţă”, a mai spus consulul general. Panouri fotografice comemorative Manifestarea religioasă şi comemorativă a fost organizată de Consiliul Naţional al Românilor din Ucraina, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor. De-a lungul aleii din incinta aşezământului monahal au fost amplasate panouri cu fotografiile militarilor de origine română căzuţi în estul Ucrainei. În dreptul lor au fost aprinse candele şi depuse flori. Parastasul de sâmbătă a fost al treilea parastas oficiat pentru etnicii români căzuţi în războiul din Ucraina. Primul a fost oficiat în 28 septembrie 2024, iar cel de al doilea în 14 decembrie 2025. În total, de la începerea războiului, 337 de eroi de etnie română sunt confirmaţi decedaţi şi 99 sunt dispăruţi: 64 de decedaţi şi 17 dispăruţi sunt români din regiunea Odesa, în timp ce restul – marea majoritate – sunt din regiunea Cernăuţi. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 123, Ultimul acces: 2026-11-22 15:45:46
|
Timp total: 0.04s...
[]:1