Pelerinii Sfântului Dimitrie cel Nou nu pleacă fără Dumnezeu de acasă. Se roagă pentru ţară şi familie - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2026 BISERICI.org

 
eXTReMe Tracker

Ştiri şi Evenimente

Pelerinii Sfântului Dimitrie cel Nou nu pleacă fără Dumnezeu de acasă. Se roagă pentru ţară şi familie

[2026-10-24]
Ştefana Totorcea

Pelerinii Sfântului Dimitrie cel Nou nu pleacă fără Dumnezeu de acasă. Se roagă pentru ţară şi familie
O conversaţie cu pelerinii Sfântului Dimitrie cel Nou este un medicament duhovnicesc. Oamenii urcă dealul împovăraţi de greutăţi, unii cu lacrimi în ochi, dar – depăşind grijile şi suferinţa – reuşesc să răspândească iubire, speranţă şi seninătate.
Mulţi dintre ei îşi exprimă recunoştinţa pentru faptul că cineva – chiar şi un simplu reporter – s-a oprit să le asculte durerile şi speranţele.
Patru fraţi din Rădăuţi: Respect şi dragoste pentru sfinţi
Patru fraţi – un domn şi trei doamne – au venit tocmai de la Rădăuţi, judeţul Suceava: practic din locurile natale ale Sfintei Elisabeta de la Pasărea, ale cărei moaşte tocmai au fost aduse în procesiune la Baldachinul Sfinţilor de pe Dealul Patriarhiei.
Domnul face semn că una dintre surori va avea sigur un gând de împărtăşit. „Am venit din respect şi dragoste pentru sfinţi”, spune aceasta, doamna Aurelia, în vârstă de 77 de ani.
„De mulţi ani fac acest drum. Am simţit ajutorul lui Dumnezeu şi ajutorul sfinţilor. Să ştiţi că pe toţi îi pomenesc: pe Sf. Dimitrie, Izvorâtorul de mir, şi pe Sf. Dimitrie cel Nou; pe Sfântul Nectarie şi pe Sf. Împăraţi Constantin şi Elena. Am fost şi la proclamarea Sfintei Elisabeta, iar acum am venit să ne mai închinăm o dată.”
Cei patru fraţi au crescut într-o familie cu opt copii, iar credinţa au primit-o de la părinţi.
„Am avut părinţi credincioşi, care din copilărie ne-au sădit în suflet şi în inimă credinţa în Dumnezeu şi dragostea pentru post, rugăciune şi toate cele bune”, spune doamna Aurelia.
Au avut un unchi monah, care a ajuns la rangul de protosinghel, astfel că nici monahismul nu-i este străin familiei. Când sunt acasă, merg zilnic la Mănăstirea Bogdana şi sunt aproape de Dumnezeu şi de sfinţii Lui şi acolo.
„Cu credinţa nu-i de joacă! Credinţa e în suflet şi, dacă nu o descoperi şi nu o găseşti, eşti pierdut. Eu mă rog pentru copiii şi nepoţii mei. Am două fete, şase nepoţi şi trei strănepoţi. Şi mă rog pentru ei în fiecare zi, ca Dumnezeu să Se descopere în sufletul lor şi în inima lor”, adaugă doamna Aurelia.
„Eu le-am transmis, dar Dumnezeu, poate însămânţează în inimile şi în sufletele lor dragostea pentru sfinţi, pentru Dumnezeu.”
Una dintre surori, Maria, este frământată de îndepărtarea copiilor: „Am venit să mă rog să se întărească credinţa copiilor mei, că s-au cam depărtat şi sufăr. Îi pun în grija lui Dumnezeu şi a sfinţilor, care se roagă pentru noi, toţi. Am evlavie la Sfântul Nectarie, care m-a ajutat cu sănătatea, şi la Sfântul Dimitrie cel Nou, al nostru ocrotitor”.
Valentina: „Eu nu plec fără Dumnezeu de acasă”
Valentina Mihai din Corbeanca, jud. Ilfov, în vârstă de 64 de ani, abia aştepta să se închine sfinţilor, ca să le spună greutăţile ei, dar şi ca să se poată întoarce cât mai repede la sora ei surdo-mută şi cu probleme grave, internată la Spitalul „Matei Balş” din Bucureşti.
„Am un gând bun către Bunul Dumnezeu, să vină în ajutorul nostru, căci singura speranţă e la El. Am luat-o pe sora mea de la Mioveni şi am adus-o aici, la doctor, la Bucureşti, că acolo n-a fost şansă. Şi sper ca Bunul Dumnezeu şi toţi sfinţii şi Măicuţa Domnului să ne vină în ajutor, că eu nu plec fără Dumnezeu de acasă. El e întotdeauna lângă mine şi cu mine. Şi toţi sfinţii”, spune doamna Valentina.
„Numai Dumnezeu îmi vine în ajutor. Şi sfinţii. Îl aştept cu mare bucurie şi cu lacrimi pe obraz, ca să vină în ajutorul ei, că nu avem niciun ajutor de la stat, nu se mai întoarce nimeni cu ochii către noi.”
„Prin intermediul dumneavoastră, aş vrea să le mulţumesc din suflet doctorilor şi întregului personal de la Matei Balş, care mi-au sărit în ajutor. Sunt nişte oameni minunaţi, toţi o iubesc, toţi o ajută pe sora mea”, adaugă doamna Valentina.
„Mă mai rog la Bunul Dumnezeu să ne dea linişte în ţară.”
„Dacă este sănătate şi Îl ai pe Dumnezeu, ai tot ce-ţi trebuie”
Florian are 33 ani şi este din Bucureşti. „Sfântul Nectarie m-a ajutat în toate privinţele, cu loc de muncă, în special cu sănătate. Simt că am o conexiune cu Sfântul Nectarie”, spune el.
„Nu mă rog decât pentru sănătate. Dacă este sănătate şi Îl ai pe Dumnezeu, ai tot ce-ţi trebuie.”
„Scepticilor le-aş spune doar să vină la biserică, să se roage mereu, nu doar când sunt la un anumit hop mai greu. Pe mine m-a chemat la credinţă sunetul clopotelor de aici, de la Patriarhie. Clopotele pentru mine contează foarte mult. Am fost şi la sfinţirea Catedralei Naţionale”, adaugă tânărul.
„Copiii pot să fugă de sfaturile noastre, dar nu pot să fugă de rugăciunile noastre!”
Radu, un nevăzător din Bucureşti în vârstă de 48 ani, a venit la pelerinaj împreună cu un prieten din judeţul Ilfov, Ionuţ, şi cu fiul adolescent acestuia, David.
„Am venit să ne bucurăm cu sfinţii şi să le mulţumim pentru darurile şi bucuriile pe care le primim de fiecare dată de la ei. Să învăţăm de la sfinţi să avem răbdarea, credinţa şi bucuria pe care ei ne-o transmit!” spune Radu.
„Am fost şi la proclamarea Sfintei Elisabeta de la Pasărea pe 5 iunie, am simţit o chemare acolo. Am simţit puterea ei şi de asta am şi venit, să mă întâlnesc şi cu ea.”
Radu profită de ocazie pentru a le transmite urări de bine jurnaliştilor bisericeşti, pentru că, deşi nu vede bine, adesea ascultă ştirile din Biserică la Radio Trinitas: „Să aveţi mult, mult spor în tot ce faceţi în perioada asta şi multă putere de muncă!”
Domnul Ionuţ, prietenul lui Radu, spune că există şi o altfel de lipsă a vederii – una spirituală. „Cred că ar trebui ca noi, cei care vedem puţin, să ne rugăm pentru cei care nu văd deloc sau mai deloc – sau, mai precis, nu vor să vadă”, spune el.
Întrebat cum putem transmite cel mai bine credinţa către tânăra generaţie, domnul Ionuţ afirmă: „Era o vorbă la un moment dat: Copiii pot să fugă de sfaturile noastre, dar nu pot să fugă de rugăciunile noastre!”
Mesajul unui tânăr către tineri: Să nu ia în derâdere credinţa
Alexandru, din Vaslui, are 19 ani, este în ultimul an la liceu şi vrea să urmeze Medicina. A venit la pelerinajul de la Bucureşti împreună cu părinţii şi cu prietena lui.
„La Sfânta Parascheva mergem în fiecare an, iar la Bucureşti venim acum pentru a doua oară. O facem pur şi simplu pentru noi, pentru liniştea noastră. Mă simt bine să vin aici – liniştea, cum am zis mai devreme”, spune el.
Dacă ar fi să le transmită un mesaj tinerilor de vârsta lui, acesta ar fi: „Să fie credincioşi. Să nu ia în derâdere acest lucru, aşa cum prea des se face în ziua de azi. Fiecare face ce simte”.
Ne rugăm sfinţilor, ca să ajute ţara
Doamna Veronica, din Focşani, a venit împreună cu soţul.
„Cu speranţa că o să fie bine pentru noi, pentru ţară, pentru toţi”, spune focşăneanca.
„Ne rugăm sfinţilor să ajute toată ţara, precum şi economia României”, confirmă şi doamna Cristina, o bucureşteancă în vârstă de 71 ani.
Pelerini din Valea Jiului
Chiar lângă doamna Cristina aşteaptă o familie venită din Valea Jiului pentru al treilea an consecutiv la pelerinaj. Alături de mamă se află fiica şi fiul ei, amândoi tineri.
„O facem pentru bucuria pe care ne-o transmit sfinţii, pentru ajutor. Am simţit foarte mult ajutorul lor”, spune mama. „Credincioşii să vină la sărbătorile sfinţilor, pentru că ajută foarte mult. Avem foarte mulţi sfinţi care se roagă împreună cu credincioşii şi asta este nădejdea noastră, bucuria noastră.”
Fiul ei îşi mărturiseşte zâmbind cea mai ascunsă dorinţă, chiar dacă nu e legată de Biserică: „Să se ieftinească motorina, să ne plimbăm şi noi mai mult!”

Sursa: www.Basilica.ro


Contor Accesări: 53, Ultimul acces: 2026-11-22 01:21:03