Patriarhul Daniel: Sf. Dimitrie cel Nou şi Sf. Elisabeta de la Pasărea ne cheamă la sfinţirea vieţii[2026-10-24]Alexandru BobocPatriarhul Daniel: Sf. Dimitrie cel Nou şi Sf. Elisabeta de la Pasărea ne cheamă la sfinţirea vieţii Preafericitul Părinte Patriarh Daniel i-a întâmpinat sâmbătă, la altarul exterior al Catedralei Patriarhale, pe participanţii la Procesiunea Calea Sfinţilor cu un cuvânt intitulat: „Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou şi Sfânta Cuvioasă Elisabeta de la Pasărea ne cheamă la sfinţirea vieţii prin rugăciune şi iubire milostivă”. Preafericirea Sa a remarcat că la pelerinajul anual la racla cu moaştele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor, vin să se închine numeroase familii, părinţi împreună cu copiii lor, bunici şi bunice alături de copii şi nepoţi. „Pentru copii şi tineri, aceste zile de pelerinaj pot deveni amintiri luminoase, care să le întărească, peste ani, dragostea pentru Dumnezeu şi pentru sfinţii Lui”, a subliniat Patriarhul României. Cuvântul integral: Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou şi Sfânta Cuvioasă Elisabeta de la Pasărea ne cheamă la sfinţirea vieţii prin rugăciune şi iubire milostivă Preasfinţiile Voastre, Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi, Preacuvioase Maici, Iubiţi pelerini, Anul 2026, proclamat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca Anul omagial al pastoraţiei familiei creştine şi Anul comemorativ al sfintelor femei din calendar (mironosiţe, muceniţe, monahii, soţii şi mame), ne îndeamnă să descoperim mai profund legătura dintre credinţa trăită în familie şi chemarea fiecărui om la sfinţenie. Familia creştină este locul în care copilul învaţă să se roage, să primească şi să dăruiască iubire, să ceară iertare şi să fie milostiv. Ne bucurăm să vedem că la pelerinajul anual la racla cu moaştele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor, vin să se închine numeroase familii, părinţi împreună cu copiii lor, bunici şi bunice alături de copii şi nepoţi. Rugăciunea lor înaintea sfintelor moaşte mărturiseşte legătura dintre generaţii şi arată cum credinţa se transmite prin exemplul celor mai vârstnici şi prin participarea împreună la viaţa Bisericii. Pentru copii şi tineri, aceste zile de pelerinaj pot deveni amintiri luminoase, care să le întărească, peste ani, dragostea pentru Dumnezeu şi pentru sfinţii Lui. În acest an, la sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor, avem bucuria de a primi spre închinare racla cu moaştele Sfintei Cuvioase Elisabeta de la Pasărea. Cinstirea acestor doi sfinţi ne îndeamnă să urmăm pilda rugăciunii şi a vieţuirii lor smerite. Totodată, prezenţa moaştelor Sfintei Elisabeta ne ajută să înţelegem cum credinţa deprinsă în casa părintească poate rodi în iubire pentru Dumnezeu şi în slujirea aproapelui. Întâlnirea noastră, aici şi acum, cu Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou şi cu Sfânta Cuvioasă Elisabeta de la Pasărea, prin cinstirea sfintelor lor moaşte, ne arată că Dumnezeu lucrează în fiecare generaţie şi cheamă neîncetat oamenii la sfinţenie. Sfântul Cuvios Dimitrie a vieţuit cu multe veacuri în urmă, în secolul al XIII-lea, iar Sfânta Cuvioasă Elisabeta a trăit în zilele noastre, cunoscând încercările lumii contemporane şi trecând la Domnul în anul 2014. Amândoi ne învaţă că şi astăzi putem creşte în comuniunea cu Dumnezeu prin rugăciune, smerenie şi iubire milostivă. Prezenţa lor ne întăreşte nădejdea că, în mijlocul grijilor familiei şi al încercărilor cotidiene, fiecare dintre noi poate răspunde chemării lui Hristos la o viaţă sfântă, potrivit cuvântului Sfântului Apostol Pavel: „Voia lui Dumnezeu aceasta este: sfinţirea voastră” (1 Tesaloniceni 4, 3). Dreptmăritori creştini, Sfânta Scriptură ne învaţă că bărbatul şi femeia sunt creaţi după chipul lui Dumnezeu (cf. Facerea 1, 27) şi sunt chemaţi să crească în asemănarea cu El printr-o viaţă sfântă. În lumina acestei chemări, sfintele femei ale Bisericii sunt pilde de credinţă şi de curaj pentru toţi creştinii. Sfinţenia lor arată puterea harului lui Dumnezeu de a înnoi viaţa omului şi de a face din iubirea sa un izvor de ajutor pentru semeni. În centrul cinstirii sfintelor femei se află Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, care a primit cu credinţă şi smerenie chemarea de a deveni Maica Fiului lui Dumnezeu întrupat. Femeile mironosiţe, rămânând credincioase Domnului în vremea Pătimirii Sale, au primit bucuria vestirii Învierii. Muceniţele au mărturisit credinţa cu preţul vieţii, cuvioasele s-au dăruit lui Hristos prin nevoinţă, iar soţiile şi mamele sfinte au făcut din viaţa familiei un loc al rugăciunii şi al iubirii jertfelnice. Domnul Iisus Hristos a arătat, prin cuvintele şi faptele Sale, preţuirea demnităţii femeii. El a primit credinţa femeii cananeence şi a vindecat-o pe fiica ei (cf. Matei 15, 21-28), a mângâiat-o pe văduva din Nain prin învierea fiului ei (cf. Luca 7, 11-15) şi a descoperit femeii samarinence taina închinării în duh şi în adevăr (cf. Ioan 4, 23-24). În fiecare dintre aceste întâlniri vedem iubirea lui Dumnezeu pentru persoana umană şi chemarea ei la comuniune cu El. De aceea, cinstirea sfintelor femei ne îndeamnă şi la preţuirea femeilor din familiile noastre parohiale şi monahale. Recunoştinţa faţă de mame şi bunici trebuie să se arate în ajutorul pe care îl oferim lor, în ascultarea cu răbdare a celor vârstnici şi în sprijinirea celor care îşi cresc copiii în împrejurări grele. Demnitatea fiecărei persoane cere respect şi grijă, iar darurile femeilor trebuie primite şi cultivate pentru binele familiei, al Bisericii şi al societăţii. Iubiţi credincioşi şi credincioase, Legătura dintre credinţa învăţată în familie şi iubirea oferită celor din jur se vede şi în viaţa Sfintei Cuvioase Elisabeta de la Pasărea. Purtând în copilărie numele Rodica, ea a deprins rugăciunea în casa familiei Lazăr din Moldova – Suliţa, judeţul Suceava, sub îndrumarea mamei sale, Maria. În sărăcia familiei, a muncit şi a împărţit cu fraţii şi surorile ei puţinul pe care îl avea. Chemarea la viaţa monahală a fost întărită prin sfatul şi binecuvântarea părinţilor duhovniceşti. La doar 15 ani, în 1985, a intrat în obştea Mănăstirii Pasărea, unde a fost tunsă în monahism după trei ani, primind numele Teodora. Ajunsă în Mănăstirea Pasărea, s-a aflat sub povăţuirea arhimandritului Macarie Ioniţă. În nevoinţa pustnicească din Munţii Giumalău (Bucovina), rugăciunea lui Iisus şi citirea Psaltirii i-au însoţit viaţa. A ales viaţa pustnicească la îndemnul minunat al Sfântului Cuvios Ioan Iacob de la Neamţ, Noul Hozevit, şi cu binecuvântarea Sfântului Cuvios Cleopa de la Sihăstria. Astfel, în anul 2007, la Mănăstirea Pasărea, a primit marea schimă, devenind schimonahia Elisabeta. În ultimii ani ai vieţii, deşi greu încercată de boală, a continuat să-i primească şi să-i întărească pe cei care îi cereau ajutorul. S-a mutat la Domnul în anul 2014, în ziua de 5 iunie, la vârsta de 44 de ani. Pilda vieţii ei ne cheamă să însoţim rugăciunea cu grija pentru aproapele. Pentru familia creştină, această grijă începe cu timpul dăruit celor de acasă, cu răbdarea faţă de cel aflat în suferinţă şi cu ajutorul oferit fără a aştepta răsplată. Credinţa pe care o mărturisim se face astfel simţită în viaţa de fiecare zi. În acest sens, Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae arată că „Rugăciunea deplină pentru celălalt este cea însoţită de durerea ta pentru el sau jertfa ta prin darul faptei tale”[1]. Pastoraţia familiei creştine presupune însoţirea familiilor în bucuriile şi încercările lor. Părinţii au nevoie de sprijin pentru educarea copiilor, soţul şi soţia au nevoie să cultive respectul reciproc şi fidelitatea, iar copiii au nevoie de prezenţa şi de exemplul celor care îi cresc. Rugăciunea în comun, participarea la Sfânta Liturghie, Spovedania şi împărtăşirea cu Sfintele Taine întăresc viaţa familiei şi o deschid spre comuniunea Bisericii. Să ajutăm, mai ales, familiile care trec prin boală, sărăcie sau despărţire, copiii lipsiţi de ocrotire şi părinţii rămaşi singuri. Comunitatea parohială poate oferi ajutor material, sfat şi însoţire duhovnicească, astfel încât cei încercaţi să simtă că sunt primiţi şi sprijiniţi în familia duhovnicească a Bisericii. Exemplul sfintelor femei ne învaţă să recunoaştem nevoile celor de lângă noi şi să răspundem cu iubire milostivă. Iubiţi pelerini, Închinarea la moaştele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou şi ale Sfintei Cuvioase Elisabeta de la Pasărea este un prilej de a cere ajutorul sfinţilor şi de a hotărî să le urmăm virtuţile. Ne rugăm Domnului nostru Iisus Hristos, Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor, şi Sfintei Cuvioase Elisabeta de la Pasărea, împreună cu toate sfintele femei din calendar, să ocrotească familiile tuturor pelerinilor, să-i întărească pe cei bolnavi, să-i lumineze pe copii şi tineri şi să le dăruiască tuturor pelerinilor pace şi bucurie, sănătate şi ajutor spre mântuire! † DANIEL Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române [1] Dumitru Stăniloae, Rugăciunea lui Iisus şi experienţa Duhului Sfânt, Sibiu, Ed. Deisis, 1995, p. 48. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 47, Ultimul acces: 2026-11-21 20:44:41
|
Timp total: 0.04s...
[]:1