Amoris laetitia: Experienţe pastorale din Asia şi provocările lumii digitale

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Amoris laetitia: Experienţe pastorale din Asia şi provocările lumii digitale

[2026-10-08]

foto: Vatican Media
Familiile de astăzi sunt „un mozaic provocator de realităţi diverse, marcat de bucurii, speranţe, lupte şi răni. Familia nu este doar un loc în care Biserica aduce Evanghelia. Este şi un loc din care Evanghelia prinde viaţă – de la o generaţie la alta, de la o familie la alta şi de la familii către societate.” Cardinalul Filipe Neri Ferr?o, Arhiepiscop Mitropolit de Goa şi Daman, şi-a început cuvântarea cu această reflecţie la începutul celei de-a doua zile a întâlnirii Papei Leon al XIV-lea cu şefii Bisericilor Orientale şi cu preşedinţii Conferinţelor Episcopale, la zece ani de la Amoris laetitia.

Familiile, locuri durabile ale revelaţiei lui Dumnezeu
Cardinalul indian a abordat tema „Familiile astăzi: realitate, frumuseţe şi provocări. Discernerea semnelor timpului prin experienţa familiilor şi prin angajamentul pastoral actual al Bisericii”. I-a invitat pe participanţii la întâlnirea desfăşurată în stil sinodal să se întrebe, în discernământul lor: „Ce îi cere Duhul Sfânt Bisericii să schimbe?” Aceasta privea „nu doar ceea ce facem pentru familii, ci şi modul în care le înţelegem, le însoţim şi le împuternicim ca protagoniste ale Evangheliei şi ca locuri durabile ale revelaţiei lui Dumnezeu”.
Polarizarea religioasă care afectează familiile creştine din Asia
Pornind de la experienţa sa de păstor în Asia, în special în India, Cardinalul Neri Ferr?o a recunoscut că familiile s-au schimbat în identitatea, natura şi alcătuirea lor, cu gospodării mai mici, noi forme de convieţuire şi căsătorii interreligioase. Familiile sunt tot mai mult în mişcare, iar multe se confruntă cu nesiguranţă economică, sărăcie, şomaj şi incertitudine faţă de viitor. „Familiile creştine din multe părţi ale Indiei şi ale Asiei”, a subliniat Cardinalul, „trebuie să trăiască, de asemenea, în mijlocul unei polarizări şi ostilităţi religioase tot mai mari, ceea ce face ca exprimarea publică şi transmiterea credinţei să fie tot mai dificile”.
Frumuseţea familiilor care au grijă de vârstnici şi de bolnavi
Cu toate acestea, aceste familii oferă Bisericii şi frumuseţe prin grija lor faţă de copii, vârstnici, bolnavi şi persoane vulnerabile. Chiar şi în mijlocul sărăciei şi al incertitudinii, a explicat Cardinalul, „familiile noastre continuă să creeze spaţii pozitive de bucurie şi speranţă”. După publicarea Amoris laetitia, şi-a amintit el, Bisericile din India şi din întreaga Asie „au ascultat mai întâi familiile”, iar această ascultare „a modelat felul în care mergem alături de ele. Privim acum pregătirea pentru căsătorie ca început al unui drum pe toată viaţa, oferim reînnoire spirituală şi consiliere cuplurilor şi copiilor şi continuăm să formăm familii şi lideri laici de-a lungul timpului”.
Familiile colaborează cu Biserica în misiunea ei
A subliniat că slujirea pastorală trebuie să treacă „de la misiunea către familii la misiunea în rândul familiilor”. Familiile nu sunt simple beneficiare ale unui ajutor, ci, în cuvintele sale, „partenere ale Bisericii în misiune”. Cardinalul Neri Ferr?o a încheiat povestind experienţa unui preot care începuse pastoraţia familiilor în parohia sa nu cu un program, ci vizitând o familie care avea dificultăţi de fond în comunicarea dintre părinţi şi dintre ei şi copii. Totul începuse cu „o conversaţie şi cu disponibilitatea de a asculta”.
Rosito: importanţa relaţiilor în familie şi în Biserică
Cel de-al doilea vorbitor, Vincenzo Rosito, profesor de Istorie şi Cultură la Universitatea Pontificală Laterană şi decan adjunct la Institutul Teologic Pontifical Ioan Paul al II-lea pentru Ştiinţele Căsătoriei şi Familiei, şi-a încheiat intervenţia cu întrebări menite să călăuzească discernământul sinodal al participanţilor. A început cu o invitaţie inspirată de reflecţiile Papei Leon al XIV-lea din enciclica Magnifica humanitas: „Fiecare dintre noi să fie atent la relaţiile pe care le construieşte în propria familie şi în Biserică”. Prof. Rosito a subliniat că „practicile familiale ne ajută, de fapt, să înţelegem cum învaţă Bisericile şi familiile unele de la altele. Atât Biserica, cât şi familia învaţă prin practicile vieţii lor de zi cu zi.”
Schimbările ca oportunităţi
A propus apoi o întrebare pe care participanţii să o ia în considerare ca taţi, mame, teologi sau păstori: „Sunt în stare să recunosc şi să împărtăşesc celorlalţi cel puţin un lucru nou pe care am învăţat să-l fac sau să-l fac altfel în ultimii ani ai vieţii mele de familie sau pastorale?” Schimbările din viaţa de familie, a explicat prof. Rosito, „nu sunt probleme”, ci „activităţi omeneşti”. Amintind de Amoris laetitia, le-a prezentat ca pe o oportunitate, ca pe procese concrete „în care persoanele şi familiile acţionează, reacţionează, învaţă şi dezvoltă resurse noi”. „Gândiţi-vă, de exemplu”, a continuat filosoful politic, „cum transformă folosirea noilor tehnologii digitale obiceiurile zilnice ale familiilor şi modul în care sunt crescuţi copiii”.
Noi moduri de a fi familii şi Biserică
Familia şi Biserica, a continuat prof. Rosito, „învaţă împreună prin schimbare”. A pornit de la imaginea evanghelică a fugii lui Isus, a lui Iosif şi a Mariei în Egipt. A remarcat că astăzi, „pornind de la experienţele familiilor de refugiaţi şi de migranţi, unele comunităţi creştine se reconstituie ca «Biserici-refugiu»” pentru cei care ajung într-un ţinut nou sau care fac o lungă călătorie. A abordat şi tragedia violenţei pe care o împărtăşesc multe familii: „Nesiguranţa care provine din violenţa socială şi politică este o realitate îngrijorătoare cu care multe Biserici trebuie să se confrunte astăzi, în viaţa lor de zi cu zi”. O asemenea nesiguranţă, a avertizat el, poate „chiar să devoreze legăturile de familie şi relaţiile bisericeşti înseşi”.
Visul lui Iosif a făcut şi el parte din experienţa acestei fugi. „A visa, a imagina forme noi pentru Biserică”, a încheiat prof. Rosito, „înseamnă şi a reînnoi ceea ce facem deja. A imagina Biserica înseamnă a fi dispuşi să învăţăm unii de la alţii, în timp ce ne transformăm împreună, ca Biserici şi ca familii”. Ultima sa întrebare pentru discernământ a fost, aşadar: „De ce avem nevoie, în mijlocul luminii şi al umbrei de astăzi, pentru a învăţa şi a imagina noi moduri de a fi familie şi noi moduri de a fi Biserică?”

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 35, Ultimul acces: 2026-10-25 01:57:51

Timp total: 0.04s...

[]:1