PS Virgil la încheierea pelerinajului tinerilor la Sighet - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2026 BISERICI.org

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri
Ştiri de azi
Ştiri Actuale
Arhiva Ştiri 2026
Arhiva Ştiri 2025
Arhiva Ştiri 2024
Arhiva Ştiri 2023
Arhiva Ştiri 2022
Arhiva Ştiri 2021
Arhiva Ştiri 2020
Arhiva Ştiri 2019
Arhiva Ştiri 2018
Arhiva Ştiri 2017
Arhiva Ştiri 2016
Arhiva Ştiri 2015
Arhiva Ştiri 2014
Arhiva Ştiri 2013
Arhiva Ştiri 2012
Arhiva Ştiri 2011
Arhiva Ştiri 2010
Arhiva Ştiri 2009
Arhiva Ştiri 2008
Arhiva Ştiri 2007
Arhiva Ştiri 2006
Arhiva Ştiri 2005
Arhiva Ştiri 1935
Top Toate Ştirile
Top Ştiri Actuale
Ştiri necitite
Sugeraţi Ştiri
eXTReMe Tracker

Ştiri şi Evenimente

PS Virgil la încheierea pelerinajului tinerilor la Sighet

[2026-09-01]
foto: EGCO.ro / Eugen Ivuţ
În locul în care tăcerea a fost cândva impusă cu forţa, glasul rugăciunii a răsunat din nou. La Memorialul Durerii din Sighetu Marmaţiei, Preasfinţitul Virgil Bercea, Episcopul greco-catolic de Oradea, a celebrat Sfânta Liturghie alături de tinerii care au parcurs Pelerinajul Memoriei, ajuns anul acesta la o nouă ediţie după 26 de ani de continuitate.

Coordonat de pr. Florian Gui şi pr. Mihai Fechetă, pelerinajul a unit, timp de o săptămână, Şimleu Silvaniei şi Sighetu Marmaţiei, pe un traseu de aproximativ 165 de kilometri, străbătut pe jos prin mai multe comunităţi şi parohii. Drumul a devenit astfel nu doar un traseu geografic, ci un itinerar de rugăciune, memorie şi întâlnire cu istoria celor care au mărturisit credinţa în vremuri de persecuţie.
Înaintea Sfintei Liturghii, pe versurile pricesnei „Creştin sunt din leagăn”, tinerii, preoţii, persoanele consacrate şi credincioşii au intrat în fostul penitenciar împreună cu Ierarhul, într-o procesiune pe holurile pe care, cu decenii în urmă, păşeau Episcopi, preoţi şi reprezentanţi ai elitei culturale şi politice româneşti întemniţaţi pentru credinţa, demnitatea şi convingerile lor anticomuniste. Celebrată în sărbătoarea Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul, Sfânta Liturghie a aşezat faţă în faţă memoria uneia dintre cele mai dureroase pagini ale istoriei recente şi lumina unei credinţe pe care nici închisoarea, nici umilinţa şi nici moartea nu au putut-o învinge.
„Pentru mine este prima dată, ca Liturghie, aici, la Sighet, în acest edificiu, în această clădire”, a mărturisit PS Virgil, evocând încă de la început amintirile primite de la PS Alexandru Todea, care i-a vorbit în repetate rânduri despre anii detenţiei şi despre ceea ce s-a petrecut între zidurile închisorii de la Sighet. Episcopul de Oradea a readus înaintea celor prezenţi imaginea unei închisori în care oamenilor li se luase până şi numele. Toţi cei întemniţaţi erau numiţi simplu „bandiţi”. Gardienii le interziceau să vorbească, însă deţinuţii găseau mijloace de a comunica prin zăbrele şi între celule.
Una dintre mărturiile păstrate de la PS Alexandru Todea priveşte suferinţa Episcopului Ioan Suciu. PS Virgil a evocat momentul în care acesta a fost târât pe coridor şi coborât pe scările închisorii, în timp ce ceilalţi deţinuţi auzeau cum capul său se lovea de trepte. „Este foarte impresionant acest loc şi, de fiecare dată când vin, simt o greutate deosebită”, a spus PS Virgil. La Sighet au fost încarceraţi Episcopi, preoţi şi oameni politici ai României. Aici au murit Iuliu Maniu şi Gheorghe I. Brătianu. Aici şi-au găsit sfârşitul Episcopul Valeriu Traian Frenţiu, Episcopul Ioan Suciu şi alţi mărturisitori ai Bisericii.
„În această închisoare, care a fost sfinţită de suferinţă, de lacrimi şi de rugăciune, putem spune acum că este un loc al sfinţilor – sfinţii închisorilor”, a subliniat Episcopul de Oradea. Într-o frază care a sintetizat întreaga mărturie a celor întemniţaţi, PS Virgil a spus: „Le-au luat libertatea, le-au luat numele, le-au luat şi mormântul […] dar nu au putut să le ia credinţa.”
Un moment de o forţă aparte a fost şi mărturia lui Nistor Man, unul dintre ultimii supravieţuitori ai detenţiei politice de la Sighet şi membru al celebrului „lot Vişovan”, format din tineri maramureşeni arestaţi în anul 1948. Prezenţa sa a făcut ca memoria evocată între zidurile fostei închisori să capete chip şi glas. Pentru tinerii aflaţi la capătul celor 165 de kilometri parcurşi pe jos, istoria nu a mai fost doar o pagină de manual, ci experienţa vie a unei generaţii care a cunoscut direct represiunea comunistă şi preţul fidelităţii faţă de conştiinţă, adevăr şi credinţă.
Coincidenţa pelerinajului cu sărbătoarea Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul a devenit un alt punct central al predicii. Şi Ioan Botezătorul a cunoscut închisoarea şi a plătit cu viaţa pentru adevărul pe care nu a acceptat să îl negocieze. „Sfântul Ioan Botezătorul, închis fiind, a fost cu adevărat liber”, a spus PS Virgil, făcând aceeaşi afirmaţie despre Episcopii şi preoţii întemniţaţi la Sighet: „Erau mai liberi decât cei care i-au păzit şi i-au chinuit.” Această libertate nu venea din absenţa zidurilor, ci din apartenenţa la Adevăr. „Doar adevărul ne face liberi, dragilor, şi doar în adevăr putem trăi în libertate. Şi adevărul este unul singur. Şi adevărul este Isus Cristos. În El suntem cu adevărat liberi.”
Martirii şi mărturisitorii au devenit astfel imaginea unei libertăţi care nu poate fi confiscată. Lipsiţi de tot ceea ce, în mod obişnuit, defineşte demnitatea exterioară a omului, ei au rămas statornici tocmai prin credinţă. „Nu au fost îmbrăcaţi în arme, ci în zdrenţe, şi totuşi erau cu adevărat mari, pentru că şi-au trăit credinţa şi au trăit în adevăr”, a spus Preasfinţitul Virgil. Adresându-se în mod special tinerilor, Episcopul de Oradea a transformat Pelerinajul Memoriei într-o imagine a întregii vieţi creştine: „Mergeţi. Aşa cum aţi făcut acest pelerinaj, să nu vă opriţi niciodată în viaţă, să mergeţi înainte.”
În acest punct, PS Virgil a făcut trimitere la cuvintele Sfântului Papă Ioan Paul al II-lea, rostite la începutul pontificatului său: „Nu vă temeţi, deschideţi larg porţile inimii voastre lui Cristos.” Pornind de la acest îndemn, Preasfinţitul Virgil i-a chemat pe tineri la curajul unei credinţe asumate şi mărturisite fără compromis: „Nu vă temeţi să fiţi creştini, nu vă temeţi să spuneţi adevărul.” La Sighet, acest „nu vă temeţi” capătă o greutate aparte. Este rostit într-un loc în care Episcopi, preoţi şi oameni de stat au cunoscut frica, izolarea şi suferinţa, dar nu au renunţat la ceea ce erau şi la ceea ce credeau.
Memoria martirilor nu trebuie să rămână, însă, o simplă întoarcere spre trecut. Pentru PS Virgil, memoria este o formă a speranţei şi o responsabilitate faţă de viitor. „A nu uita înseamnă să avem speranţă. A nu uita înseamnă să avem viitor. Şi a nu uita înseamnă să trăim în adevăr. A nu uita înseamnă să trăim în Cristos, cu Cristos şi prin Cristos.” De aici şi îndemnul adresat tinerilor de a deveni ei înşişi transmiţători ai memoriei şi ai credinţei: „Învăţaţi, memoraţi, îmbogăţiţi-vă sufletul şi transmiteţi. Nu tăceţi.” Pelerinajul nu se încheie, astfel, la zidurile Memorialului Durerii. El continuă prin felul în care fiecare dintre cei care au trecut pe aici va alege să trăiască atunci când adevărul costă, când apar îndoieli sau când compromisul pare calea mai uşoară. „Mergând, predicaţi. Mergând, vestiţi Evanghelia prin ceea ce sunteţi şi prin tot ceea ce reuşiţi să transmiteţi.”
Crucea purtată în fruntea pelerinajului devine, în acest sens, mai mult decât un semn exterior. „Crucea este farul care ne luminează drumul”, a spus PS Virgil. Iar îndemnul său a devenit, spre finalul predicii, unul profund concret: „Dacă pe drum veţi cădea, ridicaţi-vă. Dacă veţi avea îndoieli, căutaţi Lumina. Dacă întâlniţi pe cineva singur, fiţi-i companion de drum. Dacă cineva vă ispiteşte cu un compromis, alegeţi libertatea. Dacă cineva vă ispiteşte cu trădarea, preferaţi închisoarea decât să renunţaţi la adevăr.” Într-un loc în care oamenii au încercat cândva să şteargă nume, identităţi şi morminte, memoria celor care au rămas fideli vorbeşte astăzi mai puternic decât zidurile care i-au închis.
Sfântul Ioan Botezătorul, a amintit Preasfinţitul Virgil, a fost „martorul adevărului”, iar martirii Bisericii Greco-Catolice rămân, la rândul lor, modele de statornicie în credinţă. Mesajul lăsat tinerilor la capătul Pelerinajului Memoriei poate fi concentrat în trei îndemnuri care leagă memoria de prezent şi trecutul de viitor: „Nu vă temeţi. Nu uitaţi şi mergeţi.” Pentru că adevărata libertate nu începe dincolo de zăbrele, ci acolo unde omul refuză să renunţe la adevăr. La finalul Sfintei Liturghii, Preasfinţia Sa Virgil Bercea a oficiat slujba panahidei (parastasului) alături de preoţii prezenţi şi de credincioşi, în memoria martirilor şi mărturisitorilor care şi-au pierdut viaţa pentru credinţă în penitenciarul de la Sighet. (Biroul de presă al Episcopiei Greco-Catolice de Oradea)

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 33, Ultimul acces: 2026-10-25 18:41:51