Nunţiul Apostolic la Beiuş: invitaţia lui Dumnezeu, bucuria credinţei şi haina iubirii

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Nunţiul Apostolic la Beiuş: invitaţia lui Dumnezeu, bucuria credinţei şi haina iubirii

[2026-09-08]

foto: EGCO.ro / Eugen Ivuţ
Duminică, 6 septembrie 2026, comunitatea greco-catolică din Beiuş a trăit o zi de sărbătoare şi comuniune prin celebrarea Sfintei Liturghii Arhiereşti în biserica „Sfinţii Trei Ierarhi”, prezidată de Excelenţa Sa Mons. Giampiero Gloder, Nunţiu apostolic în România şi Republica Moldova, împreună cu Preasfinţia Sa Virgil Bercea, Episcopul greco-catolic de Oradea, şi de un numeros sobor de preoţi. La celebrare au participat credincioşi ai locului şi din întreg protopopiatul de Beiuş, persoane consacrate, reprezentanţi ai instituţiilor şi ai mediului educaţional, distinse oficialităţi locale şi judeţene, între care Mircea Mălan, preşedintele Consiliului Judeţean Bihor, Gabriel-Cătălin Popa, primarul municipiului Beiuş, Gheorghe-Iulian Balaj, primarul oraşului Ştei, şi deputatul Adrian Merka.

Prezenţa la Beiuş a reprezentantului Sfântului Scaun în România a conferit celebrării o semnificaţie aparte, devenind o expresie vie a comuniunii dintre Biserica locală şi Biserica universală. În cuvântul de bun-venit, Preasfinţia Sa Virgil Bercea a amintit că Mons. Giampiero Gloder îl reprezintă în România pe Sfântul Părinte şi a mulţumit acestuia pentru disponibilitatea de a veni în mijlocul comunităţii beiuşene. „Pentru că zilele acestea se află la Oradea, i-am propus ca astăzi să venim să celebrăm Sfânta Liturghie aici, la Beiuş, în comunitatea dvs. Îi mulţumesc pentru faptul că a acceptat”, a spus PS Virgil Bercea, subliniind apoi caracterul deosebit al momentului: „Este, cu adevărat, o onoare pentru noi – pentru judeţul Bihor, pentru Oradea, pentru Beiuş – că astăzi decanul corpului diplomatic în România şi Republica Moldova, este aici, la noi, la Beiuş”.
La începutul predicii, Mons. Giampiero Gloder a transmis comunităţii salutul şi binecuvântarea Sfântului Părinte Papa Leon al XIV-lea: „Este pentru mine o deosebită bucurie să mă aflu în mijlocul vostru aici, la Beiuş, pentru a celebra această sfântă şi dumnezeiască Liturghie şi, prin prezenţa mea, să transmit salutul şi binecuvântarea Sanctităţii Sale, Papa Leon al XIV-lea”. Pornind de la Pilda nunţii fiului de împărat (Matei 22, 2-14), Nunţiul Apostolic a aşezat întreaga reflecţie sub semnul a trei cuvinte: ”invitaţie, bucurie, haină”. Primul dintre ele, invitaţia, a deschis imaginea unui Dumnezeu care nu încetează să cheme omul. „Domnul ne spune că familia Sa, adică Împărăţia Sa, al cărei început este Biserica, este un ospăţ de sărbătoare la care toţi sunt invitaţi”, a spus Mons. Gloder. Chiar dacă parabola vorbeşte despre refuzuri, despre oameni preocupaţi de alte lucruri şi despre invitaţii rămase fără răspuns, Dumnezeu nu închide porţile şi nu încetează să-l caute pe om.
„Dumnezeu este întotdeauna bun şi generos cu noi, ne oferă prietenia Sa, ne invită să facem parte din familia Sa, care este Biserica”, a subliniat Nunţiul, continuând: „Dumnezeu nu oboseşte niciodată să ne caute şi să bată la uşa inimii noastre, pentru a intra în viaţa noastră. Şi nu oboseşte niciodată să ne invite să trăim bucuria întâlnirii cu El şi cu ceilalţi, în Biserică.” De aici şi îndemnul simplu, dar puternic: „Dragi prieteni, să nu închidem niciodată porţile Domnului”. Din invitaţie se naşte bucuria, al doilea cuvânt al predicii. „Atmosfera care caracterizează ospăţul de nuntă este atmosfera de bucurie”, a spus Mons. Gloder, amintind că această bucurie nu este una superficială, ci izvorăşte din întâlnirea cu Dumnezeu şi din darul credinţei.
Evocând o reflecţie a Pontifului de pie memorie Papa Francisc, Excelenţa Sa a amintit că lumea are nevoie de oameni capabili să descopere binele, să se bucure de el şi, prin această bucurie, să aibă curajul de a face bine. „Avem nevoie de curajul bucuriei, pe care ne-o dă credinţa, şi care devine angajament pentru ca şi ceilalţi să se poată bucura şi să primească vestea cea bună a Evangheliei.” Credinţa devine, în acest fel, vizibilă: „Este important să dăm mărturie, să le arătăm celor pe care îi întâlnim sănătatea, bucuria de a fi creştin, de a avea darul credinţei, de a face parte din Biserică, din familia lui Dumnezeu”.
Cel de-al treilea cuvânt, haina, a condus reflecţia spre esenţa pericopei evanghelice. „Ne-am putea întreba cum se face că acest om a primit invitaţia regelui, a intrat în sala ospăţului, dar nu şi-a pus haina de nuntă”, a spus Mons. Gloder. Această haină înseamnă, mai întâi, convertirea, nevoia de a ne reînnoi şi de a schimba ceea ce trebuie schimbat în viaţa noastră. Reluând apoi interpretarea Sf. Grigore cel Mare, Nunţiul apostolic a arătat că haina de nuntă este, în esenţă, caritatea, iubirea. „Acel invitat a răspuns invitaţiei Domnului: are, într-un anumit fel, credinţa care i-a deschis uşa sălii, dar îi lipseşte ceva esenţial – haina de nuntă, care este caritatea, iubirea”.
Imaginea capătă o forţă aparte atunci când această haină este descrisă ca fiind ţesută din două fire: unul vertical şi unul orizontal – iubirea faţă de Dumnezeu şi iubirea faţă de aproapele. „Toţi suntem chemaţi să intrăm cu credinţa noastră, dar este important să îmbrăcăm şi să păstrăm haina de nuntă, adică să ne convertim la caritate, să trăim o iubire profundă faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele, alungând egoismul şi mândria din noi.” Predica s-a încheiat în ton de rugăciune: „Să-i cerem Domnului să ne ţină mereu deschise porţile prieteniei Sale, ale casei Sale, ale Bisericii; să ne facă bărbaţi şi femei plini de bucurie pentru darul credinţei” şi, prin mijlocirea Preasfintei Fecioare Maria, „să ne ajute să păstrăm haina de nuntă, trăindu-ne credinţa prin iubirea concretă faţă de toţi”.
La finalul celebrării, pr. Zorel Zima, protopop de Beiuş, a aşezat prezenţa Nunţiului apostolic într-un context mai larg, acela al unei istorii în care Biserica, educaţia şi cultura au crescut împreună. „Prin prezenţa dvs, Roma şi Sfântul Părinte, Papa Leon, devin astăzi pentru noi o prezenţă concretă şi apropiată”, a spus părintele protopop, subliniind că această întâlnire este expresia comuniunii depline cu Biserica Catolică şi cu Episcopul Romei, „o comuniune în care ne păstrăm identitatea, tradiţia liturgică, patrimoniul spiritual răsăritean, mărturisind acelaşi crez”. Cuvântul său s-a îndreptat apoi spre istoria Beiuşului, oraş a cărui devenire este profund legată de Biserică şi de lucrarea Episcopilor care au înţeles că formarea spirituală a unei comunităţi nu poate fi despărţită de educaţie şi cultură. Pr. Zorel Zima a amintit că încă din secolul al XVIII-lea Episcopii au contribuit la dezvoltarea oraşului, iar după înfiinţarea Eparhiei de Oradea, Episcopii greco-catolici s-au străduit să facă din Beiuş „un centru al credinţei şi al culturii”.
A fost evocată figura Episcopului Ignatie Darabant, care a ridicat Biserica „Sfântul Dumitru”, dar mai ales cea a Episcopului Samuel Vulcan, prin a cărui osteneală s-a înfiinţat, în anul 1828, şcoala care avea să devină unul dintre reperele esenţiale ale educaţiei româneşti din această parte a Transilvaniei. „Ea dăinuie şi astăzi ca şcoală de stat, dar rămâne mereu aproape de sufletul Bisericii, ducând mai departe spiritul iluminist vulcanian”, a spus pr. Zorel Zima. În această perspectivă, Beiuşul apare nu doar ca un oraş în care Biserica a ridicat lăcaşuri de cult, ci ca un spaţiu în care credinţa a generat cultură, iar cultura a devenit instrument de formare şi emancipare.
„Beiuşul este un oraş care a primit mult de la Biserică, dar în acelaşi timp a dăruit mult, şi de aceea putem spune că a fost şi este un oraş episcopal”, a subliniat părintele protopop. De-a lungul timpului, aici „s-au format generaţii de intelectuali – profesori, preoţi, oameni de cultură – cetăţeni cu un spirit creştin şi civic deosebit”, care au contribuit „la educaţia creştină şi la emanciparea culturală şi naţională a poporului român”. Educaţia a fost prezentă şi concret în această zi de sărbătoare, prin participarea reprezentanţilor şcolilor şi prin cântarea tinerilor din corul „Alma Mater” al Colegiului Naţional „Samuil Vulcan”, care s-au alăturat corurilor prezente la celebrare. Pr. Zorel Zima a mulţumit tinerilor care „şi-au dăruit din vacanţă pentru a fi astăzi alături de noi”, precum şi tuturor celor care, prin cântare, au contribuit la frumuseţea şi caracterul ecumenic al momentului.
Privirea s-a îndreptat, în cele din urmă, spre Jubileul de 250 de ani al Eparhiei Greco-Catolice de Oradea, printr-un gând care leagă trecutul de responsabilitatea prezentului: „Istoria nu este doar ceea ce admirăm în trecut, ci şi responsabilitatea pe care o primim şi pe care suntem chemaţi să o ducem mai departe, prin credinţă, prin caritate şi prin rugăciune.” Prima duminică din noul an bisericesc a rămas la Beiuş sub imaginea Ospăţului la care toţi sunt chemaţi şi a hainei fără de care invitaţia nu este deplină. O haină a iubirii, ţesută din două fire care se întâlnesc: iubirea faţă de Dumnezeu şi iubirea faţă de aproapele. În acest loc în care credinţa a crescut, vreme de generaţii, împreună cu şcoala şi cultura, chemarea Evangheliei devine şi o responsabilitate pentru prezent: să păstrăm ceea ce am primit şi să ducem mai departe, prin caritate, educaţie şi credinţă, moştenirea unei comunităţi vii. (Biroul de presă al Episcopiei Greco-Catolice de Oradea, Mihaela Caba-Madarasi)

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 39, Ultimul acces: 2026-10-27 03:21:21

Timp total: 0.04s...

[]:1