PS Paisie Sinaitul, despre Canonul Mare: Este biografia sufletului fiecăruia dintre noi, scrisă sub formă de rugăciune

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

PS Paisie Sinaitul, despre Canonul Mare: Este biografia sufletului fiecăruia dintre noi, scrisă sub formă de rugăciune

[2026-02-24]

de Alexandru Boboc

„Canonul cel Mare a fost numit Plânsul lui Adam – adică plânsul omului care a înţeles că, pierzând pe Dumnezeu s-a pierdut pe sine însuşi – de aceea acest Canon este biografia sufletului fiecăruia dintre noi, scrisă sub formă de rugăciune”, a spus PS Paisie Sinaitul marţi seară la Catedrala Patriarhală.
Episcopul vicar patriarhal a oficiat slujba Pavecerniţei Mari în cadrul căreia a fost citită a doua parte a Canonului Sfântului Andrei Criteanul.
Vorbind despre textul canonului, ierarhul a subliniat că „nu este o simplă meditaţie istorică asupra Scripturii, ci este o arheologie a sufletului. Săpăm sub straturile de zgură ale păcatului pentru a regăsi chipul de lumină pe care Dumnezeu l-a sădit în noi la creaţie şi l-a înnoit la Botez”.
„De aceea, duhovnicii ne recomandă să citim textul Canonului cu multă luare aminte, nu doar să-l ascultăm, pentru a nu lăsa această bogăţie de idei şi gânduri duhovniceşti să treacă pe lângă noi fără a deveni lucrătoare”, a adăugat Episcopul vicar patriarhal.
O oglindă a Vechiului Testament
Preasfinţitul Părinte Paisie Sinaitul a evidenţiat că partea din canon citită marţi seară „ne-a pus înainte o oglindă aspră a Vechiului Testament, care ne arată şi rănile noastre, a celor de azi”.
„Vedem căderile strămoşului Adam, căderile lui Cain şi ale celorlalţi amintiţi nu ca pe nişte relatări despre alţii, ci ca pe nişte diagrame ale propriei noastre căderi şi înstrăinări”.
„Păcatul, în spiritualitatea răsăriteană, nu este o simplă încălcare a unei legi juridice, ci este o boală a fiinţei, în care omul se desparte de Dumnezeu Izvorul Vieţii”, a explicat Episcopul vicar patriarhal Paisie Sinaitul.
Ierarhul a spus că „poate niciun alt cuvânt nu ar fi străbătut atât de adânc precum strigătul care se repetă şi punctează fiecare tropar al Canonului: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!”.
„Prin aceste cuvinte, recunoaştem, precum vameşul, că nu putem face nimic prin noi înşine; întreaga noastră mântuire depinde de mila necuprinsă a lui Dumnezeu”.
Întreaga istoriei a căderii omului
Episcopul vicar patriarhal a făcut o trecere în revistă a cântărilor Canonului Mare: „Ne poartă prin întreaga istorie a căderii omului, dar şi prin întreaga istorie a milostivirii lui Dumnezeu. Ne arată cât de jos putem cădea şi cât de sus suntem chemaţi să urcăm”.
„Astăzi, în mijlocul unei lumi agitate şi grăbite, răsună acelaşi strigăt vechi şi mereu nou: Miluieşte-mă, Dumnezeule! Să nu fie doar un refren liturgic. Să fie respiraţia inimii noastre curăţită prin lacrimi. Care ne reface legătura vie cu Hristos”, a îndemnat Preasfinţia Sa.
Ierarhul a evidenţiat necesitatea mărturisirii păcatelor: „Slujba Canonului nu ne cere să le ascundem, ci să le aducem înaintea lui Dumnezeu. Să nu plecăm nevindecaţi de vreme ce am venit la doctor, la Doctorul sufletelor şi a trupurilor noastre, Care este Hristos”.
La finalul predicii, Episcopul vicar patriarhal Paisie Sinaitul a spus: „Să ne rugăm Domnului şi Dumnezeului nostru, Care este Ajutor şi Acoperitor, iar mila Lui este mai mare decât toate căderile noastre, să ne dăruiască puterea de a uni pocăinţa cu rugăciunea, de a uni postul cu milostenia şi iubirea faţă de Dumnezeu şi de semeni, spre a dobândi ajutor sfânt în urcuşul duhovnicesc spre Înviere, cu speranţa dobândirii Împărăţiei cerurilor”.
Mai multe fotografii de la slujba Canonului vor fi disponibile în secţiunea foto.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 87, Ultimul acces: 2026-07-24 13:37:30

Timp total: 0.03s...

[1]:1