21 de ani de la mutarea la cele veşnice a Părintelui Galeriu

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

21 de ani de la mutarea la cele veşnice a Părintelui Galeriu

[2024-08-10]

de Lavinia Drăgan

Se împlinesc sâmbătă 21 de ani de la mutarea la viaţa veşnică a preotului Constantin Galeriu, unul dintre cei mai iubiţi duhovnici, supranumit „Predicatorul de foc”.
Marţi, după Sfânta Liturghie de sărbătoarea Schimbării la Faţă a Domnului, la Biserica „Sfântul Silvestru” din Capitală a avut loc o slujbă de pomenire pentru Sfinţia Sa.
Slujba de pomenire a Părintelui Constantin Galeriu, 6 august 2024 Foto credit: Facebook / Biserica Sfântul Silvestru
Despre personalitatea marcantă a Părintelui Galeriu, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel afirma: „Părintele nostru este mai aproape de Domnul, în intensitatea de lumină pe care şi-a lucrat-o, dându-ne şi nouă mărturie şi pildă”.
Tinereţea şi studiile
Costache Galeri s-a născut în data de 21 noiembrie 1918, în satul Răcătău-Răzeşi, judeţul Bacău, fiind al cincilea copil al lui Neculai şi al Elisabetei Galeri. A studiat la Seminarul Teologic „Sfântul Gheorghe” din Roman, apoi a urmat Facultatea de Teologie din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1942. Lucrarea sa de licenţă, intitulată „Îndumnezeirea omului”, a fost coordonată de Nichifor Crainic.
A fost cântăreţ la Biserica Zlătari, unde a şi fost hirotonit preot. De asemenea, a fost secretar de redacţie al săptămânalului Ortodoxia, condus de preotul Toma Chiricuţă, un mare predicator bucureştean. În anul 1943 s-a căsătorit cu Argentina-Cristina Vărgatu, având împreună patru băieţi: Narcis, Rodion, Ciprian şi Serafim.
A fost numit preot la Podul Văleni, comuna Poenarii Burchii, judeţul Prahova între 1943-1947, apoi a slujit la biserica „Sfântul Vasile” din Ploieşti între 1947-1973. Timp de aproape 30 de ani a fost preot paroh la biserica „Sfântul Silvestru” din Bucureşti.
Persecuţiile comuniştilor
În noiembrie 1949, părintele Galeriu a fost arestat de Securitate şi condamnat la trei luni închisoare pentru ascunderea unui lider politic liberal din Prahova. Câţiva ani mai târziu, este din nou arestat, în 6 august 1952. După 60 de luni de muncă forţată la Canalul Dunăre – Marea Neagră şi detenţie în mai multe penitenciare, a fost eliberat în 26 octombrie 1953.
Părintele Galeriu a obţinut titlul de Doctor în Teologie în anul 1973, cu teza „Jertfă şi răscumpărare”. A fost preot spiritual (1973-1974), apoi lector (1974-1977) şi profesor titular (1977-1991) la Institutul Teologic Universitar din Bucureşti. În ianuarie 1990 Patriarhul Teoctist l-a numit Vicar administrativ al Arhiepiscopiei Bucureştilor, funcţie pe care a avut-o până la sfârşitul vieţii.
Activitatea social-filantropică
Pe lângă slujire şi activitatea academică, Părintele Constantin Galeriu a desfăşurat şi o amplă lucrare social-filantropică. A fost membru fondator şi preşedinte de onoare al Asociaţiei Filantropice Medicale „Christiana”, preşedinte al Fundaţiei „Elena Doamna”, preşedinte al Aşezământului „Sfântul Stelian” pentru ocrotirea copiilor străzii, membru fondator şi preşedinte de onoare al Asociaţiei „Delphi” pentru recuperarea bolnavilor psihic.
De asemenea, a fost preşedinte de onoare al Ligii Culturale a Românilor de Pretutindeni, membru în Comisia Naţională UNESCO şi în Consiliul Naţional UNICEF şi preşedinte al Editurii „Harisma”.
Diplome şi distincţii
Pentru bogata sa activitate i s-au acordat numeroase distincţii, dintre care amintim: premiul Senatului Universităţii din Bucureşti (1942), premiul revistei Flacăra (1990), titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii Ecologice din Bucureşti (1992), Diploma de Onoare a Societăţii Academice „Titu Maiorescu” (1993), Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de ofiţer (2000) şi premiul „Ion Petrovici” al Academiei Române pe anul 2001, decernat post-mortem.
Părintele Constantin Galeriu este autorul mai multor lucrări şi cărţi bisericeşti: „Război moralei” (1945), „Iubirea dumnezeiască şi judecata din urmă” (1959), „Sensul creştin al pocăinţei” (1967), „Jertfă şi Răscumpărare” (1973), „Preoţia ca slujire a cuvântului” (1979), „Maica Domnului povăţuitoare” (1982), „Paştele în viziunea ortodoxă” (1989), „Meditaţii la Tatăl nostru” şi la „Fericiri” (1990), „Chipul Mântuitorului în gândirea lui Eminescu” (1991).
A trecut la cele veşnice pe 10 august 2003, înainte de marea sărbătoare a Adormirii Maicii Domnului, hramul principal al Bisericii „Sfântul Silvestru”, unde a slujit vreme de aproape 30 de ani şi unde este înmormântat.
Mormântul Părintelui Constantin Galeriu. Foto credit: Facebook / Biserica Sfântul Silvestru

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 160, Ultimul acces: 2026-07-30 16:30:20

Timp total: 0.03s...

[]:1