© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Predica Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea la Liturghia de încheiere a Sinodului Episcopilor în Ziua Mondială a Misiunilor, la canonizarea a cinci Sfinţi[2005-10-25]Veneraţi Fraţi întru episcopat şi întru Preoţie!Preaiubiţi fraţi şi surori! În această a XXX-a Duminică a timpului ordinar, Celebrarea noastră euharistică se îmbogăţeşte cu diverse motive de recunoştinţă şi de implorare a lui Dumnezeu. Se încheie în acelaşi timp Anul Euharistiei şi Adunarea Ordinară a Sinodului Episcopilor, dedicată tocmai misterului euharistic în viaţa şi misiunea Bisericii, în timp ce au fost proclamaţi sfinţi, cu puţin timp în urmă, cinci Fericiţi: Episcopul Józef Bilczewski, preoţii Gaetano Catanoso, Zygmunt Gorazdowski şi Alberto Hurtado Cruchaga, şi fratele capucin Felice da Nicosia. Pe lângă aceasta, are loc astăzi Ziua Mondială a Misiunilor, eveniment anual care trezeşte în comunitatea eclesială elanul misionar. Cu bucurie adresez salutul meu tuturor celor prezenţi, în primul rând Părinţilor sinodali, şi apoi pelerinilor veniţi din diferite naţiuni, împreună cu Păstorii lor, pentru a-i sărbători pe noii Sfinţi. Liturghia de astăzi ne invită să contemplăm Euharistia ca izvor al sfinţeniei şi hrană spirituală pentru misiunea noastră în lume: acest "dar şi mister" suprem se manifestă şi comunică deplinătatea iubirii lui Dumnezeu. Cuvântul Domnului, care a răsunat cu puţin înainte în Evanghelie, ne-a amintit că în iubire se rezumă întreaga lege divină. Dubla poruncă a iubirii faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele cuprinde cele două aspecte ale unui unic dinamism al inimii şi al vieţii. Isus aduce astfel la împlinire revelaţia străveche, nu adăugând o poruncă nouă, ci realizând în sine însuşi şi în propria lui acţiune salvifică sinteza vie a celor două mari porunci ale străvechii Alianţe: "Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta..." şi "Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi" (cfr Deuteronom 6,5; Levitic 19,18). În Euharistie noi contemplăm Sacramentul acestei sinteze vii a legii: Cristos ne oferă în sine însuşi deplina realizare a iubirii pentru Dumnezeu şi a iubirii pentru fraţi. Şi această iubire a Sa ne-o împărtăşeşte atunci când ne hrănim cu Trupul şi cu Sângele Lui. Se poate atunci împlini în noi ceea ce scrie Sf. Paul către Tesaloniceni în a doua Lectură de astăzi: "V-aţi întors la Dumnezeu de la idoli ca să slujiţi Dumnezeului celui viu şi adevărat" (1Tesaloniceni 1,9). Această convertire este principiul drumului sfinţeniei pe care creştinul este chemat să îl realizeze în propria-i existenţă. Sfânt este acela care e atât de fascinat de frumuseţea lui Dumnezeu şi de adevărul său perfect încât este transformat progresiv. Pentru această frumuseţe şi pentru acest adevăr este gata să renunţe la tot, chiar la sine însuşi. Îi ajunge iubirea lui Dumnezeu, pe care o trăieşte în slujirea umilă şi dezinteresată a aproapelui, în special a celor care nu sunt în măsură să îl răsplătească. Cât de providenţial este, în această perspectivă, faptul că astăzi Biserica le prezintă tuturor membrilor săi cinci noi Sfinţi care, hrăniţi de Cristos Pâinea vieţii, s-au convertit la iubire şi după ea şi-au modelat întreaga lor existenţă! În diverse situaţii şi cu diverse carisme, ei l-au iubit pe Domnul din toată inima şi pe aproapele ca pe ei înşişi, devenind "exemplu pentru toţi cei care cred" (1Tesaloniceni 1,6-7). Sfântul Józef Bilczewski a fost un om al rugăciunii. Sfânta Liturghie, Liturgia Orelor, meditaţia, Rozariul şi celelalte practici de pietate făceau parte din viaţa sa de zi cu zi. Un timp deosebit de îndelungat era dedicat adoraţiei euharistice. Şi Sfântul Zygmunt Gorazdowski a devenit faimos pentru devoţiunea bazată pe celebrarea şi adorarea Euharistiei. Trăirea jertfei lui Cristos l-a îndreptat spre bolnavi, spre săraci şi spre cei aflaţi în nevoi. Profunda cunoaştere a teologiei, credinţa şi devoţiunea euharistică a lui Józef Bilczeski au făcut din el un exemplu pentru preoţi şi un mărturisitor pentru toţi credincioşii. Zygmunt Gorazdowski, fondând Asociaţia preoţilor, Congregaţia Surorilor Sf. Iosif şi numeroase alte instituţii de caritate, s-a lăsat întotdeauna călăuzit de spiritul de comuniune, care se revelează deplin în Euharistie. "Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta... să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi" (Matei 22,37.39). Acesta a fost programul de viaţă al Sfântului Alberto Hurtado, care a dorit să se identifice cu Domnul şi să îi iubească cu aceeaşi iubire pe cei săraci. Formarea primită în Societatea lui Isus, consolidată de rugăciune şi adorarea Euharistiei, i-a permis să se lase cucerit de Cristos, fiind un adevărat contemplativ în acţiune. În iubire şi în încredinţarea totală în voinţa lui Dumnezeu a găsit forţa pentru apostolat. A înfiinţat Casa lui Cristos pentru cei mai nevoiaşi şi pentru cei fără locuinţă, oferindu-le un mediu familial plin de căldură umană. În slujirea sa preoţească s-a evidenţiat prin simplitatea şi disponibilitatea faţă de ceilalţi, fiind o imagine vie a Învăţătorului, "blând şi smerit cu inima". La sfârşitul vieţii sale, în mijlocul durerilor mari ale bolii, avea încă forţa să repete: "Bucuros, Doamne, bucuros", exprimând astfel bucuria cu care a trăit întotdeauna. Sfântul Gaetano Catanoso a avut un cult deosebit şi a fost un apostol al Sfintei Feţe a lui Cristos. "Sfânta Faţă - afirma el - este viaţa mea. Este forţa mea". Cu o fericită intuiţie a unit această devoţiune cu pietatea euharistică. Se exprima astfel: "Dacă dorim să adorăm Chipul adevărat al lui Isus... îl găsim în divina Euharistie, unde în Trupul şi Sângele lui Isus Cristos se ascunde sub vălul alb al Ostiei Chipul Domnului Nostru". Liturghia zilnică şi adorarea frecventă a Sacramentului altarului au fost sufletul preoţiei sale: cu o arzătoare şi neobosită iubire pastorală s-a dedicat predicării, catehezei, slujirii în confesional, săracilor, bolnavilor, grijii pentru vocaţiile la preoţie. Surorilor Veronice ale Sfintei Feţe, pe care le-a fondat, le-a transmis spiritul de caritate, de umilinţă şi de sacrificiu, care a însufleţit întreaga sa existenţă. Sfântului Felice da Nicosia îi plăcea să repete în toate situaţiile, vesele sau triste: "Să fie pentru iubirea lui Dumnezeu". Putem astfel să înţelegem bine cât a fost de intensă şi concretă în el experienţa iubirii lui Dumnezeu revelată oamenilor în Cristos. Acest umil Frate capucin, ilustru fiu al pământului Siciliei, auster şi penitent, fidel celor mai autentice expresii ale tradiţiei franciscane, a fost treptat modelat şi transformat de iubirea lui Dumnezeu, trăită şi actualizată în iubirea aproapelui. Fratele Felice ne ajută să descoperim valoarea lucrurilor mici care fac viaţa preţioasă, şi să înţelegem semnificaţia familiei şi a slujirii fraţilor, arătându-ne că bucuria adevărată şi de durată, după care tânjeşte inima oricărei fiinţe umane, este rodul iubirii. Iubiţi şi veneraţi Părinţi sinodali, timp de trei săptămâni am trăit împreună într-o atmosferă de reînnoită fervoare euharistică. Doresc acum, cu voi şi în numele întregului Episcopat, să transmit un salut fratern Episcopilor Bisericii din China. Cu profundă întristare am simţit lipsa reprezentanţilor lor. Doresc însă să îi asigur pe toţi Prelaţii chinezi că suntem alături cu rugăciunea de ei şi de preoţii şi credincioşii lor. Calea plină de suferinţe a comunităţilor încredinţate grijii lor pastorale este prezentă în inimile noastre: ea nu va rămâne fără rod, pentru că este o participare la Misterul pascal, la gloria Tatălui. Lucrările sinodale ne-au permis să aprofundăm aspectele importante ale acestui mister dat Bisericii de la început. Contemplarea Euharistiei trebuie să îi impulsioneze pe toţi membrii Bisericii, în primul rând pe preoţi, miniştrii Euharistiei, să îşi reînsufleţească angajamentul lor de fidelitate. Pe misterul euharistic, celebrat şi adorat, se bazează celibatul pe care preoţii l-au primit ca dar preţios şi semn al iubirii neîmpărţite faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele. Şi pentru laici spiritualitatea euharistică trebuie să fie motorul interior al oricărei activităţi, nefiind admisibilă nici o dihotomie între credinţă şi viaţă în misiunea lor de însufleţire creştină a lumii. În timp ce se încheie Anul Euharistiei, cum să nu aducem mulţumire lui Dumnezeu pentru atâtea daruri acordate Bisericii în acest timp? Şi cum să nu reluăm invitaţia iubitului Papă Ioan Paul al II-lea de a "porni din nou de la Cristos"? Ca şi discipolii din Emaus care, încălziţi în inimă de cuvântul Celui Înviat şi iluminaţi de prezenţa sa vie recunoscută în frângerea pâinii, s-au întors fără răgaz la Ierusalim şi au devenit vestitori ai învierii lui Cristos, şi noi ne reluăm drumul însufleţiţi de dorinţa vie de a da mărturie despre misterul acestei iubiri care dă speranţă lumii. În această perspectivă euharistică se înscrie bine şi Ziua Mondială a Misiunilor de astăzi, căreia veneratul Serv al lui Dumnezeu Ioan Paul al II-lea i-a dat ca temă de reflecţie: "Misiunea: Pâine frântă pentru viaţa lumii". Atunci când comunitatea eclesială celebrează Euharistia, în special în ziua Domnului, devine tot mai conştientă că jertfa lui Cristos este "pentru toţi" (Matei 26,28) şi Euharistia îl impulsionează pe creştin să fie "pâine frântă" pentru ceilalţi, să se angajeze pentru o lume mai dreaptă şi mai fraternă. Şi astăzi, în faţa mulţimilor, Cristos continuă să îi îndemne pe discipolii săi: "Daţi-le voi să mănânce" (Matei 14,16) şi, în numele său, misionarii vestesc şi mărturisesc Evanghelia, uneori chiar cu sacrificiul vieţii. Preaiubiţi prieteni, trebuie cu toţii să pornim de la Euharistie. Să ne ajute Maria, Femeia euharistică, să fim îndrăgostiţi de aceasta; să ne ajute să "rămânem" în iubirea lui Cristos, pentru a fi reînnoiţi de El în interiorul nostru. Supusă faţă de acţiunea Spiritului şi atentă la necesităţile oamenilor, Biserica va fi astfel tot mai mult far de lumină, de autentică bucurie şi de speranţă, realizând pe deplin misiunea sa de "semn şi instrument de unitate al întregului neam omenesc" (Lumen gentium, 1). Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 1034, Ultimul acces: 2026-10-23 04:03:25
|
Timp total: 0.04s...
[]:1
