© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
80 de ani de la deportarea românilor din Basarabia şi Bucovina de Nord[2021-06-11]de Ştefana TotorceaÎn noaptea de 12 iunie 1941 a început primul val de deportări din Basarabia şi Bucovina de Nord, ocupate de Uniunea Sovietică. Românii au fost naţionalitatea cu cei mai numeroşi deportaţi în Siberia şi Kazahstan: peste 70.000 de persoane. La primul val, aproape 29.839 de români au fost deportaţi în Siberia şi Kazahstan. Al doilea val a avut loc în 6-7 iunie 1949 şi a deportat 35.796 persoane, din care două treimi erau femei şi copii. Ultimul val a fost în 1 aprilie 1951 şi a vizat 5.917 de membri ai Martorilor lui Iehova. „Românii au fost pe locul trei, ca număr, în aceste lagăre, după nemţi şi japonezi” (care erau prizonieri de război), declara la o conferinţă Vasile Soare, fost ambasador al României în Federaţia Rusă. Ei au fost consideraţi de comuniştii sovietici şi de aparatul lor represiv drept „membri ai organizaţiilor contrarevoluţionare” şi „elemente antisovietice”. Femei deportate din Basarabia, 1949. Sursa foto: Memorialul Sighet Primul val de deportări a fost decis în 8 iunie 1941 la şedinţa comună a Biroului Comitetului Regional Cernăuţi al Partidului Comunist al Ucrainei şi a Comitetului Executiv al Consiliului Regional Cernăuţi. În noaptea de 12 spre 13 iunie 1941, numai în casele românilor din Ţinutul Herţa (Bucovina de Nord) au năvălit 1.000 de activişti sovietici, care au deportat 458 de familii. În 20 de minute, românii au fost scoşi din casă cu hainele de pe ei şi o bocceluţă şi duşi la gară, unde au fost încărcaţi în vagoane pentru vite. Aniţa Nandriş-Cudla. Sursa foto: Ziarul Lumina Printre locuitorii acestui ţinut a fost şi românca Aniţa Nandriş-Cudla (foto sus), din satul Mahala, Regiunea Cernăuţi. A fost separată de soţ şi de mama bolnavă şi deportată împreună cu cei trei copii în apropierea Cercului Polar. Timp de 20 ani, această ţărancă şi copiii ei au supravieţuit înfometării, bolilor, frigului, persecuţiilor şi muncii epuizante. În 1959 s-a întors acasă, iar în 1961 a reuşit să reintre în posesia locuinţei. Mărturia ei, un adevărat tezaur de limbă şi spiritualitate românească, a fost publicată în 1991 de Editura Humanitas sub titlul: „20 de ani în Siberia. Destin bucovinean”. Cartea a fost distinsă în 1992 cu Premiul „Lucian Blaga” al Academiei Române. Redăm un mic fragment de la finalul cărţii: „Iacă în aşa locuri am fost duşi noi, aproape de Polul Nord. Acolo să numia «imalu nenetchi ocrug». Am petrecut acolo floaria vieţii, cînd trebuiau copiii să criască, să prindă putere, cînd trebuiau copiii să deprindă cum să trăieşte, cum să se poarte cu lumia, să înveţe ceva pentru viitorul lor. Nu a fost posibilitatea, dar totuşi prin muncă destul de gria nu ni-am lăsat la perit. Au lucrat cinstit copiii şi au prins încredere în ei şi au învăţat ceea ce s-a putut acolo. (…) Aciastă dragoste şi iubire de familie ni-a dat putere în toate greutăţile şi am putut rezista şi ni-am salvat viaţa.” O ediţie recentă a mărturiei Aniţei Nandriş-Cudla se poate cumpăra de aici. Alte mărturii despre represiunea românilor nord-bucovineni sunt puse gratuit şi integral la dispoziţie de Mănăstirea Putna în colecţia „Destin bucovinean”, coordonată de Acad. Alexandrina Cernov. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 608, Ultimul acces: 2026-09-23 02:49:54
|
Timp total: 0.03s...
[]:1
