© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Relicvariul cu moaştele Cardinalului Iuliu Hossu la Catedrala din Cluj[2021-06-03]În după-amiaza zilei de 2 iunie 2021 – sărbătoarea Fericiţilor Episcopi martiri greco-catolici români, Preasfinţia Sa Claudiu, Episcopul de Cluj-Gherla a însoţit, şi în Catedrala episcopală din Cluj-Napoca (după ce dimineaţă a fost în biserica parohială din cart. clujean Grigorescu), relicvariul cu moaştele Fericitului Iuliu Hossu, Episcop de Gherla şi de Cluj-Gherla (1917-1970), primul Cardinal al neamului românesc, martir pentru credinţă.După intrarea în procesiune, în mod solemn, cu moaştele, a Ierarhului însoţit de Vicarul general, de preoţi şi diaconi, Preasfinţia Sa a depus relicvariul, cu veneraţie, în faţa Sfântului Altar, în vreme ce în strana bisericii Surori ale Ordinului „Sfântului Vasile cel Mare” şi studenţi ai Seminarului Teologic eparhial au cântat Imnul Martirilor. Ierarhul a rostit apoi Rugăciunea către Fericiţii Episcopi martiri: „Stăpâne, Doamne, Dumnezeul nostru, care le-ai dăruit Fericiţilor Episcopi martiri Valeriu Traian Frenţiu, Vasile Aftenie, Ioan Suciu, Tit Liviu Chinezu, Ioan Bălan, Alexandru Rusu şi Iuliu Hossu, puterea să mărturisească prezenţa vie a iubirii Tale în timpul prigoanei împotriva credinţei, prin mijlocirea lor dăruieşte-ne harul pe care îl dorim… Că Ţie Ţi se cuvine a ne mântui pe noi şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.” La aceste momente au asistat şi credincioşi, între care strănepotul Cardinalului, ing. Iuliu Hossu cu soţia sa, Elena. Prezenţa spirituală a Arhiereului – care între 1930-1948 a celebrat Sfinte Liturghii şi a cuvântat de nenumărate ori din amvonul acestei catedrale – a însoţit programul întregii seri: Sfântul Rozariu urmat de Sfânta Liturghie celebrată de pr. Anton Crişan, şi apoi, un program săptămânal care a debutat în această zi: cateheza biblică susţinută de pr. Marcelin Rotaru, profesor la Institutul Teologic clujean. „Suntem astăzi într-o mare sărbătoare, mai mare decât probabil ne imaginăm noi”, a spus Preasfinţitul Claudiu. „Este doar al doilea an în care celebrăm sărbătoarea de poruncă în care cinstim pe Fericiţii Episcopi martiri. Ascultând imnul Episcopilor martiri [care s-a cântat pe Câmpia Libertăţii din Blaj în prezenţa Sfântului Părinte] şi profunzimea cuvintelor, mi-am adus aminte că vocaţia mea şi, de fapt, a multora dintre noi, are o legătură cu Episcopii martiri. Ţin minte că am asistat, la Bucureşti, la o conferinţă despre suferinţa lor, care a fost organizată de Biserica noastră şi acel moment a fost crucial: începând din acea clipă m-am îndreptat ferm înspre preoţie. De aceea, aş putea spune că simt această sărbătoare ca pe o sărbătoare personală şi, sunt convins că fiecare dintre noi se împărtăşeşte din bogăţia de haruri care se coboară peste Biserica noastră prin mijlocirea Fericiţilor Episcopi martiri.” „Biserica noastră «în veci, va dăinui», aşa cum am cântat, fiindcă stă pe «stânca lui Petru» şi are la temelie sângele martirilor. Stă pe aceste şapte coloane cel puţin [nn. cei şapte Fericiţi Episcopi martiri greco-catolici], mari, şi pe multe alte coloane, pe care nu le cunoaştem, formate din preoţi şi din familiile lor, călugări, călugăriţe, credincioşi care şi-au pus viaţa chezăşie pentru credinţa lor. Şi, putem să ne gândim la ei cu un sentiment vag de nostalgie, aducându-ne aminte doar de suferinţele lor şi de ceea ce a fost înainte de 1948, şi de ce a urmat după 1948, şi, poate, cu un sentiment de frustrare, sau cu resentimente pentru suferinţa lor; sau, putem să ne aducem aminte să îi sărbătorim ca şi fericiţi! Să nu ne gândim la ei ca la Episcopii care au murit şi, cumva, şi-au încheiat viaţa lor pe pământ năpăstuiţi, chinuiţi, ucişi. Ci, să avem conştiinţa că acel moment, al morţii, nu a fost decât începutul misiunii lor.” „Câţi oameni, astăzi, caută fericirea în maniere atât de departe de adevărata fericire, găsind de fapt surogate de fericire. În viaţa celor şapte Episcopi martiri, pe de altă parte, vedem ce înseamnă adevărata fericire. Ei ne invită să ne trăim viaţa cu pace, linişte, seninătate, dar ştiind că scopul nostru nu e pe acest pământ, că nu suntem făcuţi pentru această viaţă trecătoare. Fericiţii episcopi ne revelează un orizont pe care îl pierdem de multe ori din vedere. Şi, înţelegem de ce nu avem voie să facem compromisuri, de ce cuvintele «credinţa noastră este viaţa noastră!» [nn. răspunsul Episcopului Iuliu Hossu la repetatele propuneri de a-şi lepăda credinţa], sunt cuvinte care trebuie să lumineze viaţa noastră, a fiecăruia. Chiar dacă nu suntem chemaţi să dăm mărturie cu preţul vieţii, într-un fel sau altul trebuie să îl mărturisim pe Cristos acolo unde suntem, aşa cum suntem. Trebuie să îl mărturisim şi să fim convinşi că viaţa aceasta este efemeră. Şi, că e o mare ispită să cedăm în faţa aparentelor puteri din această lume, când noi ţinem de Stăpânul a toate, de Stăpânul Cerului şi al Universului.” „Cu viaţa şi calea noastră atingem crucea, ne aflăm sub semnul crucii, este adevărat şi va fi adevărat pentru orice om care se naşte. Va fi suferinţă şi va fi durere în viaţa noastră pe acest pământ. […] Spunea Sfântul Padre Pio: «niciodată Cristos nu este fără cruce şi nici crucea nu este fără Cristos». Atunci când simţim mai mult, mai tare, mai greu, semnul crucii în viaţa noastră, să ştim că Isus este prezent lângă noi. Să nu disperăm, să nu abandonăm, să nu negociem, să nu renunţăm la principiile noastre creştine, să ştim întotdeauna, mai ales când ne este greu, când suntem încercaţi, să privim înspre exemplul Episcopilor noştri martiri. Credinţa noastră este viaţa noastră! Cristos a Înviat!” După acest moment de încurajare şi îndemn de întărire în credinţă, pr. Daniel Avram a făcut o scurtă prezentare a albumului „Mică Romă, Papa te salută!” editat la Blaj, la Editura „Buna Vestire”, cu sprijinul Asociaţiei Ecomunio-Lumina Evangheliei, menţionând că „această carte cuprinde, pe lângă fotografii şi cuvântul de învăţătură al Papei Francisc, cuvântul de mulţumire din partea Arhiepiscopului Major, Cardinal Lucian, toate cuvântările care s-au rostit în acea zi memorabilă, şi, de asemenea, o sinteză foarte frumoasă a vieţii fiecăruia dintre cei şapte Episcopi martiri, închisorile prin care au trecut, domiciliile obligatorii, felul în care şi-au dat viaţa pentru credinţă şi pentru Biserică. Este o carte care trezeşte, nu neapărat o nostalgie în inima noastră, ci reaprinde focul pe care l-am simţit cu toţii, cei care am participat în acele zile la vizita Sfântului Părinte la Blaj: focul credinţei, al bucuriei întâlnirii, a faptului că am fost acolo împreună cu Sfântul Părinte şi cu Episcopii noştri martiri care, cu siguranţă, ne păstrează în inima lor.” Pr. Anton a mulţumit Preasfinţiei Sale pentru marele dar spiritual al acestei zile şi a invitat la venerarea sfintelor moaşte. Fiecare a luat câte o iconiţă cu Fericiţii Episcopi martiri. Credincioşii au fost invitaţi să facă „Rugăciunea către Fericiţii Episcopi martiri” rostită de PS Claudiu după procesiunea intrării în catedrală şi care se regăseşte pe verso la iconiţa primită. Este rugăciunea stabilită de Biserică prin care se pot cere haruri speciale, iar dacă aceste haruri vor fi dobândite, cu mărturia celor care le-au primit, se poate trece la canonizarea Episcopilor martiri. Pe iconiţa cu chipurile Fericiţilor Episcopi este specificat: „Pentru haruri primite anunţaţi Postulatura celor 7 Episcopi martiri români greco-catolici, Piaţa 1848 nr. 11, 515400, Blaj (RO)„. Apropiindu-se de relicvariu, cei prezenţi au venerat pe rând moaştele, au adresat, fiecare, propriile gânduri şi au depus cererile lor în faţa Cardinalului, a tuturor celor şapte Fericiţi Episcopi martiri şi, prin aceştia, în faţa Tronului lui Dumnezeu. Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 523, Ultimul acces: 2026-09-23 16:51:39
|
Timp total: 0.03s...
[]:1
