© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Arhim. Nectarie Şofelea: Ce mitropolit a dat tonul în Balcani, inspirând desfiinţarea iobăgiei în Ţara Românească[2021-05-24]de Ştefana Totorcea„Mediul monahal a fost cel dintâi care a conştientizat perimarea sistemului şerbiei”, afirmă Părintele Arhimandrit Nectarie Şofelea, stareţul Mănăstirii Radu Vodă din Bucureşti. Mitropolitul Neofit I Cretanul a dat tonul desfiinţării obligativităţii ţăranilor de a munci pământul marilor proprietari. „Încă de la începutul păstoririi sale, acesta a redus numărul zilelor de clacă la cinci sau şase, spre deosebire de cele 12 de care erau datori rumânii de pe domeniile domneşti şi boiereşti”, scrie arhimandritul într-o lucrare prezentată luni la Simpozionul „Forme de organizare şi funcţionare a monahismului ortodox: tradiţie bimilenară şi provocări contemporane”. „Ulterior, ierarhul a sprijinit măsurile domnitorului Constantin Mavrocordat ce vizau acordarea statutului de oameni liberi tuturor locuitorilor – ceea ce reprezenta o premieră pentru Europa centrală şi sud-estică”, adaugă el. „Date fiind tergiversările din cadrul Divanului, explicabile prin interesul clasei boiereşti de a-şi păstra privilegiile şi a-şi conserva veniturile, mitropolitul Neofit a preluat iniţiativa, acordând la 15 martie 1746 eliberarea fără despăgubire tuturor ţăranilor aserviţi de pe moşiile Mitropoliei, pe care o compensa din propria sa avere, cumpărând moşia de la Pătroaia (judeţul Dâmboviţa)”, informează autorul în lucrarea sa dedicată monahismului în perioada fanariotă. „Ca urmare, în data de 5 august acelaşi an, Divanul emitea un hrisov prin care se hotăra eliberarea prin răscumpărare a tuturor rumânilor, cu preţul a zece taleri.” Mitropolitul Neofit I Cretanul. Sursa foto: Ziarul Lumina Documentul preciza că înrobirea semenilor, care „nu iaste lucru creştinescu, ci de mare pagubă sufletelor noastre”, hrisovul fiind însoţit şi de o condamnare bisericească a acestei practici. Iobagii, sau şerbii, erau ţărani „legaţi de pământ”, adică fără drept de strămutare, dependenţi de stăpânul feudal şi obligaţi să-i facă acestuia prestaţii în muncă, în natură sau în bani. Arhimandritul mai scrie în lucrarea sa că Biserica a jucat un rol central, de pilon de stabilitate pentru Ţările Române, în epoca fanariotă şi că a sprijinit formarea conştiinţei naţionale şi rezistenţa lăuntrică a poporului român. Majoritatea domnitorilor fanarioţi au fost conştienţi de aceasta şi au cultivat relaţia cu Biserica, încercând să-i asigure prosperitatea „prin reglementarea situaţiei moşiilor Mitropoliei şi a celor mănăstireşti” şi prin „scutirile de dări acordate mănăstirilor şi preoţilor”. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 613, Ultimul acces: 2026-09-23 10:35:59
|
Timp total: 0.25s...
[]:1
