Monahismul în perioada regalităţii: Legislaţia epocii evidenţiază numeroase forme de sprijin acordate de stat

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Monahismul în perioada regalităţii: Legislaţia epocii evidenţiază numeroase forme de sprijin acordate de stat

[2021-05-24]

de Ştefana Totorcea

Preasfinţitul Părinte Ieronim Sinaitul a prezentat luni, la simpozionul „Forme de organizare şi funcţionare a monahismului ortodox: tradiţie bimilenară şi provocări contemporane”, o lucrare dedicată legislaţiei care reglementa monahismul în perioada regalităţii. Autonomia cultelor a făcut posibilă păstrarea tradiţiei canonice, iar statul oferea numeroase forme de sprijin concret, a concluzionat ierarhul.
În introducerea lucrării, episcopul vicar patriarhal a punctat principalele evenimente care au marcat „devenirea şi afirmarea poporului român” în plan civil şi bisericesc în timpul regalităţii:
Proclamarea României ca Regat (14/26 martie 1881);
Marea Unire (1 decembrie 1918);
Primul şi al Doilea război mondial (28 iulie 1914 – 11 noiembrie 1918, respectiv 1 septembrie 1939 – 2 septembrie 1945);
Recunoaşterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române (25 aprilie 1885);
Unirea Bisericii Ortodoxe din Ardeal, Banat, Crişana şi Maramureş cu Biserica din România întregită (23 aprilie 1919);
Înfiinţarea Patriarhiei Ortodoxe Române (consfinţită prin Legea pentru înfiinţarea Patriarhi promulgată la 25 februarie 1925).
Din punctul de vedere al relaţiei stat-Biserică, perioada regalităţii se remarcă drept „o perioadă tampon între reformele agresive la adresa Bisericii, de până la 1881 (secularizarea averilor mănăstireşti, trecerea evidenţei actelor civile în responsabilitatea statului) şi ostilităţile regimului comunist”, a afirmat ierarhul.
„Altfel spus, perioada regalităţii apare ca fiind una de acomodare, de armonizare, de stabilizare a relaţiilor eclesial-statale, de fixare a unor principii esenţiale în viaţa Bisericii şi în relaţia acesteia cu Statul.”
Legislaţia din perioada regalităţii reflectă intenţia statului de a controla şi a reglementa din ce în ce mai strict activitatea cultelor şi inclusiv activitatea monahală.
Pe de altă parte, corpul legislativ al epocii evidenţiază şi numeroasele forme de sprijin acordate Bisericii de către stat: pentru salarizarea monahilor, pentru edificarea unor construcţii, pentru apărarea şi garantarea unor drepturi şi libertăţi.
În perioada la care lucrarea face referire au fost în vigoare trei Constituţii: cea din 1866, cea din 1923 şi cea din perioada 1938-1940, care impunea dictatura regală a lui Carol al II-lea.
Toate confereau autonomie cultelor. „Organizarea vieţii monahale şi a mănăstirilor revenea în responsabilitatea exclusivă a Bisericii şi a organismelor sale”, a notat Preasfinţitul Părinte Ieronim Sinaitul.
„În virtutea autonomiei cultelor, totuşi, legislaţia de stat adoptată în perioada regalităţii nu a reuşit să se substituie tradiţiei canonice şi rânduielilor bisericeşti seculare în ceea ce priveşte organizarea vieţii monahale”, a concluzionat episcopul vicar patriarhal.
Astfel, a afirmat el, „în pofida transformărilor care au marcat istoria şi societatea românească, viaţa monahală s-a desfăşurat împlinindu-se aceeaşi tradiţie ortodoxă de odinioară, consfinţită prin canoane, norme bisericeşti şi alte prevederi regulamentare eclesiale”.
Simpozionul internaţional „Forme de organizare şi funcţionare a monahismului ortodox: tradiţie bimilenară şi provocări contemporane” a fost deschis luni dimineaţă. Lucrările se desfăşoară online, timp de trei zile, având invitaţi din mai multe părţi ale lumii.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 541, Ultimul acces: 2026-09-23 02:09:32

Timp total: 0.03s...

[]:1