© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Papa Francisc: Certitudinea de a fi ascultaţi[2021-05-26]De ce când un credincios cere chiar şi bunuri care corespund împărăţiei lui Dumnezeu, pare totuşi uneori că Dumnezeu nu ascultă? Această întrebare a fost abordată de Papa Francisc în cateheza de astăzi, de a audienţa generală de miercuri, în seria dedicată rugăciunii. „Ne rugăm, cerem, şi totuşi uneori rugăciunile noastre par să rămână neascultate: ceea ce am cerut – pentru noi sau pentru alţii – nu s-a realizat. Noi avem această experienţă, de atâtea ori. Apoi dacă motivul pentru care ne-am rugat era nobil (cum poate să fie mijlocirea pentru sănătatea unui bolnav, sau pentru ca să înceteze un război), neascultarea ne apare scandaloasă.”Sfântul Părinte a susţinut cateheza din Curtea San Damaso a Palatului Apostolic, subliniind importanţa temei, căci, aşa după cum arată şi Catehismul, „unii chiar încetează să se roage pentru că, gândesc ei, rugăciunea lor nu este ascultată”. Şi a căutat să ofere răspuns folosindu-se tot de Catehism, subliniind mai întâi pericolul rugăciunii ca „baghetă magică” şi nu dialog cu Domnul. „De fapt, atunci când ne rugăm, putem cădea în riscul de a nu fi noi cei care îl slujim pe Dumnezeu, ci de a pretinde ca el să fie cel care să ne slujească pe noi.” L-a pomenit apoi pe apostolul Paul, care spune că noi nu ştim nici măcar ce este potrivit să cerem (cf. Rom 8,26). „Noi cerem pentru necesităţile noastre, nevoile noastre, lucrurile pe care noi le vrem, însă acest lucru este mai potrivit sau nu? Paul ne spune: noi nici măcar nu ştim ce este potrivit să cerem. Când ne rugăm, trebuie să fim umili: aceasta este prima atitudine pentru a merge ca să ne rugăm.” Revenind la scandalul rugăciunii pentru cauze bune, a spus: „Când o mamă se roagă pentru fiul bolnav, pentru ce uneori pare că Dumnezeu nu ascultă? Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie meditate cu calm evangheliile. Relatările vieţii lui Isus sunt pline de rugăciuni: atâtea persoane rănite în trup şi în suflet îi cer să fie vindecate; este cel care îl roagă pentru un prieten care nu mai merge; sunt taţi şi mame care îi aduc fii şi fiice bolnavi… Toate sunt rugăciuni impregnate de suferinţă. […] Vedem că uneori răspunsul lui Isus este imediat, în schimb în alte cazuri el este amânat în timp: pare că Dumnezeu nu răspunde. Să ne gândim la femeia canaaneană care îl imploră pe Isus pentru fiică: această femeie trebuie să insiste îndelung pentru a fi ascultată (cf. Mt 15,21-28).” „Aşadar, în unele ocazii soluţia dramei nu este imediată. Şi în viaţa noastră, fiecare dintre noi are această experienţă. Avem un pic de memorie: de câte ori am cerut un har, o minune, s-o spunem aşa, şi nu s-a întâmplat nimic. După aceea, cu timpul, lucrurile s-au aranjat, dar după modul lui Dumnezeu, modul divin, nu după ceea ce voiam noi în acel moment. Timpul lui Dumnezeu nu este timpul nostru.” Atenţia s-a îndreptat apoi asupra învierii fiicei lui Iair. „Isus o va trezi pe acea fetiţă din somnul morţii. Însă pentru un anumit timp, Iair a trebuit să meargă în întuneric, numai cu flacăra mică a credinţei. Doamne, dă-mi credinţă! Credinţa mea să crească! A cere acest har, a avea credinţă. […] Isus, în faţa credinţei săracilor săi, a oamenilor săi, cade învins, simte o duioşie specială, în faţa acelei credinţe. Şi ascultă.” Pontiful şi-a încheiat cateheza făcând trimitere la rugăciunea din grădina Ghetsimani, care pare a rămâne neascultată: „‘Tată, dacă este cu putinţă, îndepărtează de la mine asta ce mă aşteaptă’. Pare că Tatăl nu l-a ascultat. Fiul va trebui să bea până la capăt potirul pătimirii. Însă Sâmbăta Sfântă nu este capitolul final, pentru că a treia zi, adică duminica, este învierea. Răul este stăpân al penultimei zile: amintiţi-vă bine aceasta. Răul nu este niciodată stăpân al ultimei zile: Dumnezeu este Stăpânul ultimei zile. Pentru că aceea aparţine numai lui Dumnezeu şi este ziua în care se vor împlini toate dorinţele umane de mântuire. Să învăţăm această răbdare umilă de a aştepta harul Domnului, de a aştepta ultima zi. De atâtea ori, penultima zi este foarte urâtă, pentru că suferinţele umane sunt urâte. Însă Domnul este şi în ultima zi el rezolvă totul.” Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 554, Ultimul acces: 2026-09-25 02:30:30
|
Timp total: 0.05s...
[1]:1
