VIITORUL PLANETEI: FARA OAMENI?

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

VIITORUL PLANETEI: FARA OAMENI?

[2021-05-27]

Fiinţele umane sunt extrem de frivole. Motiv pentru care cultivarea responsabilităţii este o provocare imensă. Niciunde nu se vede lucrul acesta mai clar decât în lamentaţiile discutate de mass-media în ultimele săptămâni privind declinul demografic al Europei, SUA şi al Chinei. Nu dorim declin demografic. Dar nu dorim nici copii. Ultimii sunt indispensabili pentru stabilitatea demografică, iar stabilitatea demografică este indispensabilă creşterii economice şi, deci, vieţii comfortabile cu care ne-am obişnuit de câteva generaţii încoace.

Apocalipsul demografic

Am trecut dincolo de punctul ireversibil al declinului demografic? Probabil că da, dar încă nu putem spune afirmativ. Demografii ne informau cu decenii în urmă că populaţia planetei va continua să crească până în 2050, iar apoi se va plafona pentru o generaţie sau două, înainte de a începe să scadă drastic. Dar apocalipsul demografic global pare să se manifeste mult mai repede decât s-a preconizat.

Începem cu Europa. Săptămânile trecute UE a emis date statistice conform cărora în ultimii 50 de ani s-au produs mutaţii radicale în atitudinile şi practicile europenilor privind căsătoria şi copiii. Până în 2019, de exemplu, numărul căsătoriilor în Grecia s-a redus la jumătate în comparaţie cu 1964, iar numărul divorţurilor a crescut de 4,4 ori. La nivel european, datele sunt aproximativ aceleaşi. În 50 de ani numărul căsătoriilor a scăzut cu 50%, iar numărul divorţurilor a crescut de 4,3 ori. Datele statistice sunt şi mai rele pentru Cipru şi tragice şi în Italia. [Link: https://www.ekathimerini.com/.../marriages-decline-as.../...]

Dincolo de Atlantic, situaţia este la fel de complicată. În 10 ani, populaţia Americii a crescut cu doar 7-8%. Datele statistice recent publicate denotă un colaps demografic aproape sigur. Fertilitatea a scăzut la 1,7%. Statele pro-avort au cunoscut cel mai scăzut nivel demografic. New York, Massachusetts, Illinois şi California au pierdut populaţie. Niciodată în istoria statului, California nu a pierdut populaţie până anul trecut. Mai mulţi oameni fug din "paradisul californian" decât intră. În contrast, statele pro-viaţă (şi capitaliste) au cunoscut o creştere demografică cu mult peste rata naţională. Texasul, de exemplu, a crescut în populaţie în 10 ani cu 18%, o creştere remarcabilă.

Colapsul demografic al Chinei

Tragedia demografică a anului, însă, este China. În 10 ani, populaţia Chinei a crescut cu 5,3%, adică cu 0,5% anual. Tragedia Chinei se manifestă în îmbătrânirea rapidă a populaţiei.

Populaţia activă economic, între 15 şi 59 de ani, a scăzut în 10 ani de la 940 de milioane la 895 de milioane. Procentul populaţiei de 60 de ani şi peste a crescut, ea trăind din munca celor între 15 şi 59 de ani. 13,5% din populaţia Chinei are peste 60 de ani, în comparaţie cu 10% în 2010. Economiştii îşi pun, deci, întrebarea relevantă: "will China grow rich before it will grow old / va deveni China bogată înainte de a îmbătrâni"? [Link: https://www.reuters.com/.../china-2020-census-shows.../...]

AFR continua să fie vocea celui care strigă în repetate rânduri şi de mulţi ani: "nu neglijaţi factorul uman"! Factorul uman este cel mai preţios. Capitalul uman produce bogăţia şi bunăstarea. Factorul uman dă frumuseţe societăţii. Distrugerea lui înseamnă, inevitabil, distrugerea viitorului. Întrebarea "viitorul planetei, un viitor fără oameni" este, deci, relevantă. Generaţiei mai in virsta probabil îi este irelevantă această întrebare, dar celor care iubim generaţia tânără ne pasă. Nu dorim să lăsăm în urmă povară pentru ei şi copiii lor.

Secularismul european a învăţat generaţia celor mai in virsta să trăiască pe spatele generaţiei tinere, iar ei, la rândul lor, nu vor ezita să trăiască pe spatele copiilor lor.

Este potrivit ca din când în când generaţia ma in virsta să îşi facă o mea culpa. Generaţia de dinaintea noastră a dat generaţiei noastre uneltele autodistrugerii: avortul, relaţiile sexuale nepotrivite, atitudini anti-familie, atitudini anti-copii, hedonismul, egoismul generaţional, lipsa de interes faţă de ziua de mâine. Generaţia noastra nu a blocat ori eliminat aceşti, şi alţi factori ca ei, care distrug factorul uman. Din nefericire, nu ne putem aştepta ca generaţia tânără să schimbe traiectoria pe care noi i-am plasat.

Viitorul planetei: ce putem face?

Dacă vor mai fi în viitor oameni pe planetă depinde de noi, de fiinţele umane acum în viaţă, de modul în care abordăm sau nu viitorul, de interesul în a asigura un viitor pentru umanitate, şi de modul în care gândim privind factorii esenţiali care asigură viitorul: viaţa, procrearea şi sexualitatea.

Parlamentul European ne avertizează că presupusele modificări climatice periclitează viitorul planetei. Că avem nevoie de o planetă şi jumătate pentru a ţine în viaţă anual cele aproape 8 miliarde de fiinţe umane care trăiesc pe planetă, ceea ce e o gogomănie a ideologiei climatice.

Seculariştii se gândesc la planetă mai mult decât la oameni. La o planetă care, spun ei, are nevoie de o climă mai adecvată decât cea cu care am trăit de mii de ani. De un viitor în care fiinţele umane, norocoase să nu fi fost avortate, vor fi scos din vocabularul uzual cuvintele "e prea frig"; "e prea cald"; "e mare secetă"; "plouă prea mult", etc.

Ce rost, însă, are să plănuim un viitor al planetei din perspectiva climei şi cu o climă perfectă, şi să ignorăm faptul că ne aflăm în pragul celui mai dezastruos declin demografic cunoscut istoriei. La ce, sau cui, mai bine zis, foloseşte crearea, prin intermediul ştiinţei şi tehnologiei, a unei clime perfecte dacă oamenii vor dispărea de pe planetă? Demografii şi sociologii au devenit tot mai solicitaţi în ultimele luni. Emit studii peste studii care dovedesc că ne îndreptăm spre un abis demografic. Luna trecută am dat peste primul articol care, în opinia demografilor, ar putea dovedi că umanitatea a atins punctul unui declin demografic ireversibil, un tipping point, a point of no return. [Link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/.../pdf/nihms-1027140.pdf]

Declin demografic iremediabil?

Studiul care susţine ipoteza, publicat în 2019, e bine să fie cunoscut şi în România şi de fiecare dintre noi. Conform acestui studiu, femeile americane care îşi doresc un copil (sau copii) sunt în minoritate. Doi sociologi americani au obţinut aceste date ca urmare a unor interviuri luate la 1000 de femei între 18 şi 22 de ani în Michigan. Pe baza răspunsurilor tinerelor, sociologii le-au împărţit în şase (6) categorii, de la “progresiste” la “conservatoare” şi categorii intermediare. Doar 36% dintre ele au declarat o dorinţă “pozitivă” sau “foarte pozitivă” de a fi mame, iar 63% dintre ele o absenţă totală ori marginală de a fi mame. Cele 36% sunt femeile tradiţionale şi religioase, iar celelalte sunt femeile “progresiste”, carieriste, feministe, şi alte categorii similare.

Reacţia imediată ar putea fi că acest studiu nu este “representative / reprezentativ”, în sensul că nu reflectă gândirea femeilor în general datorită numărului mic de respondenţi. Critica aceasta este normală şi bine întemeiată. Cu toate acestea, ea reprezintă o fereastră, chiar dacă mică, spre o zonă de gândire a femeilor tinere privind procrearea, şi prioritizarea carierei în raport cu procrearea.

Sursa: www.alianta-familiilor.ro

Contor Accesări: 603, Ultimul acces: 2026-09-20 09:16:06

Timp total: 0.04s...

[]:1