© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
A doua serie de exerciţii spirituale a fraţilor franciscani la Viişoara[2021-05-22]Credinţa a fost tema principală a exerciţiilor spirituale desfăşurate în mănăstirea benedictină din Viişoara (NT) în perioada 16-21 mai 2021. În cadrul acestor exerciţii spirituale, 25 de fraţi au ascultat şi meditat cuvintele de duh pe care pr. prov. Damian Gheorghe Pătraşcu, relatorul acestor zile de har, le-a transmis cu multă dibăcie şi înţelepciune. Acesta a evidenţiat încă de la început câteva dintre temele pe care le-a aprofundat în cele cinci zile: timpul secularizării şi timpul credinţei; riscurile credinţei; credinţa ca act liber; motivarea credinţei astăzi; de la ateism la reîntoarcerea zeilor; pelerini pe drumul credinţei etc.Încercând formularea unui scurt rezumat al ideilor care s-au evidenţiat în aceste zile de exerciţii spirituale am putea începe cu prima temă, adică cea a secularizării. Pentru România odată cu anul 2000, secularismul prinde putere cu ajutorul globalizării şi a unei conectivităţi accelerate în reţelele de socializare. Dar ce vrea să însemne secularizare? Înseamnă a trăi viaţa ca şi cum Dumnezeu nu ar exista sau a crede într-un Dumnezeu creat după chipul şi asemănarea omului. Într-un astfel de ambient, cultura contemporană nu are niciun interes să creadă într-un adevăr absolut; aşa iau naştere credinţele de „şemineu” şi cele de tip „IKEA”, în care omul cumpără ce vrea şi construieşte ce credinţă îi convine sau crede el că îl caracterizează. Dar acest tip de credinţă aduce cu sine multe riscuri cum ar fi indiferenţa şi sincretismul religios. Iată de ce chiar dacă credinţa trebuie să fie un act liber („Dacă vrea cineva să vină după mine să renunţe la sine, să îşi ia crucea şi să mă urmeze” – Mt 16, 24) ea trebuie să urmeze câteva criterii esenţiale pentru ca aceasta să fie o credinţă adevărată. Într-o lume care, pe deoparte, se refugiază tot mai mult în ateism şi, pe de altă parte, fuge din ce în ce mai mult în iraţional (crede, dar crede în ceea ce vrea ea) suntem chemaţi să parcurgem drumul credinţei, o credinţă mereu în mişcare, dinamică, niciodată stagnantă, fiind mereu cu privirea aţintiţi spre cerul lui Dumnezeu, nu „cerul” nostru. (fr. Clement Tălin pentru OFMConv.ro) Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 657, Ultimul acces: 2026-09-21 01:59:33
|
Timp total: 0.03s...
[]:1
