Papa Francisc: Lupta rugăciunii

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Papa Francisc: Lupta rugăciunii

[2021-05-12]

Papa Francisc
Ajuns la a 33-a cateheza din seria dedicată rugăciunii, Papa Francisc s-a oprit astăzi la lupta rugăciunii, care reprezintă chiar numele unei părţi din Catehismul Bisericii Catolice dedicată rugăciunii (Partea a patra: Rugăciunea creştină; Secţiunea întâi: Rugăciunea în viaţa creştină; Capitolul al treilea: Viaţa de rugăciune; Articolul 2: Lupta rugăciunii). „Toţi bărbaţii şi femeile ai lui Dumnezeu prezintă nu numai bucuria rugăciunii, ci şi greutatea şi truda pe care ea o poate procura: în unele momente este o luptă dură a respecta timpurile şi modurile rugăciunii”, a spus Pontiful la audienţa generală de miercuri, 12 mai 2021.

„Catehismul prezintă o lungă serie de duşmani ai rugăciunii, cei care fac dificilă rugăciunea, care pun dificultăţi (cf. nr. 2726-2728)”, a spus Sfântul Părinte. „Unii se îndoiesc că ea poate ajunge cu adevărat la Cel Atotputernic: dar de ce Dumnezeu stă în tăcere? Dacă Dumnezeu este Atotputernic, ar putea spune două cuvinte şi ar putea termina istoria. În faţa incomprehensibilităţii divinului, alţii bănuiesc că rugăciunea este o simplă operaţiune psihologică; eventual ceva ce este util, dar nu adevărat şi nici necesar: şi chiar am putea fi practicanţi fără să fim credincioşi. Şi aşa mai departe, atâtea explicaţii. Însă cei mai răi duşmani ai rugăciunii sunt înăuntrul nostru. Catehismul îi numeşte aşa: ‘descurajarea în faţa uscăciunilor noastre, tristeţea de a nu da totul Domnului pentru că avem «multe avuţii», decepţia că nu ni se împlinesc rugile după vrerea noastră, rănirea orgoliului care se înţepeneşte în nevrednicia noastră de oameni păcătoşi, alergia la gratuitatea rugăciunii’ (nr. 2728). Este vorba în mod clar de o listă sumară, care ar putea să fie lungită.”
După o lungă perioadă, catehezele papale au revenit cu public. Papa şi-a exprimat bucuria vederii faţă în faţă cu oameni. „Să vă văd pe fiecare dintre voi mie îmi face plăcere, pentru că toţi suntem fraţi în Domnul şi a ne privi ne ajută să ne rugăm unul pentru altul”, spus el. A avertizat asupra riscului rugăciunii „ca papagalii”, spunând apoi: „Rugăciunea dăruieşte o mare pace, însă printr-o luptă interioară, uneori dură, care poate însoţi chiar perioade lungi ale vieţii. A ne ruga nu este un lucru uşor şi pentru aceasta noi fugim de rugăciune.” În faţa aridităţii rugăciunii, sfinţii nu au cedat: „au dus înainte această luptă mulţi ani fără a simţi nici un gust, fără a-i percepe utilitatea. Tăcerea, rugăciunea, concentrarea sunt exerciţii dificile şi uneori natura umană se răzvrăteşte. Am prefera să stăm în orice parte al lumii, dar nu acolo, în acea bancă din biserică pentru a ne ruga.”
Ca un exemplu al luptei rugăciunii, Papa a amintit o întâmplare favorită a sa, pe care o redăm integral în continuare. „Îmi vine în amintire un lucru pe care l-am trăit îndeaproape, când eram în cealaltă Dieceză. Era un cuplu care avea o fiică de nouă ani, cu o boală pe care medicii nu ştiau ce era. Şi la sfârşit, în spital, medicul i-a spus mamei: ‘Doamnă, chemaţi-l pe soţul dumneavoastră’. Şi soţul era la muncă; erau muncitori, lucrau în fiecare zi. Şi a spus tatălui: ‘Fetiţa nu trece noaptea. Este o infecţie, nu putem să facem nimic’. Acel om, probabil că nu mergea în fiecare duminică la Liturghie, însă avea o credinţă mare. A ieşit plângând, a lăsat-o pe soţie acolo cu fetiţa în spital, a luat trenul şi a făcut şaptezeci de kilometri de distanţă spre Bazilica Sfintei Fecioare Maria de Luján, patroana Argentinei. Şi acolo – Bazilica era deja închisă, era aproape zece noaptea, seara – el s-a agăţat de grilajele bazilicii şi toată noaptea a rugat-o pe Sfânta Fecioară Maria, luptând pentru sănătatea fiicei. Aceasta nu este o fantezie; am văzut eu aceasta! Am văzut eu aceasta. Luptând acel om acolo.”
„La sfârşit, la şase dimineaţa, s-a deschis biserica şi el a intrat s-o salute pe Sfânta Fecioară Maria: toată noaptea ‘luptând’ şi apoi s-a întors acasă. Când a ajuns, a căutat-o pe soţie, însă n-a găsit-o şi s-a gândit: ‘A plecat. Nu, Sfânta Fecioară Maria nu-mi poate face asta’. Apoi a găsit-o, zâmbitoare, care spunea: ‘Nu ştiu ce s-a întâmplat; medicii spun că s-a schimbat aşa şi că acum este vindecată’. Acel om luptând cu rugăciunea a avut harul Sfintei Fecioare Maria. Sfânta Fecioară Maria l-a ascultat. Şi acest lucru l-am văzut eu: rugăciunea face minuni, pentru că rugăciunea merge chiar în centrul duioşiei lui Dumnezeu care ne iubeşte ca un tată. Şi când nu ne acordă harul, ne va acorda un alt har pe care îl vom vedea după aceea cu timpul. Însă mereu este nevoie de luptă în rugăciune pentru a cere harul. Da, uneori cerem un har de care avem nevoie, însă îl cerem aşa, fără voinţă, fără a lupta, dar nu se cer aşa lucrurile serioase. Rugăciunea este o luptă şi Domnul este mereu cu noi.”

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 605, Ultimul acces: 2026-09-22 09:59:48

Timp total: 0.03s...

[]:1